Capitolul 2:

68 4 0
                                    

Aceasta persoana era Naruto. Ce surpriza mare! Acesta avea părul blond, rebel, ochi albaștri, și statura lui... Destul de înalt ce pot să zic față de o pitică ca mine. Însă încă o persoană îl însoțea. Aceasta persoana avea părul negru făcut "țepi" la spate cu un breton destul de lung ochi negri abisali (te puteai pierde ușor în ei), și el era la fel de înalt ca Naruto.
Naruto:Ce mai faci sora mea din altă mamă?

Eu: Naruto! Cât de mult ma bucur sa te văd! Pe unde ai mai umblat? Nu te-am mai văzut de atâta timp!
(Spun eu sarindu-i in brate)

Naruto:Am stat în tot acest timp în Spania cu părinții din cauza afacerilor lor. Dar până la urmă tot nu mi-ai răspuns la intrebare.

Eu:Ah păi... Bine.

??? :Bună.

Eu:Amm... Hey. Pe prietenul tau nu ni l-ai prezentat Naruto.

Naruto:Oh da, păi el este Sasuke... Sasuke Uchiha. Sasuke, ea este Sakura, iar cealaltă fată este...

Eu:Hinata Hyuga.

Sasuke:Încântat.Ce prietena drăguță ai, Naruto!
(Spune acesta uitându-se la mine cu un zâmbet pervers și analizandu-ma din cap până în picioare).

Naruto:Stiu!Cea mai tare surioara de pe planetă!Deci unde mergeti fetelor? (spuse acestea uitându-se în continuu la Hinata).

Eu:Acasă.

Sasuke:Putem sa va ducem noi?

Dar până sa ii raspund la întrebare apare și fratele meu mai mare.
Naruto:Hey Renjiro!

Renjiro:Oh, Naruto. Nu te-am mai văzut demult pe aici.

Naruto:Stiu! Dar afacerile nu îi așteaptă pe părinții noștri, și probabil și noi vom păți la fel cândva.

Renjiro:Sakura! Nu ai idee cât de ingrijorati sunt mama și tata (exact cum ma asteptam).

Hai. Mergem?

Eu:Da. Dar o luăm și pe Hinata.

Renjiro:Ok surioara.

Și astea fiind spuse ne luăm la revedere de la Naruto și acel băiat Sasuke care este frumos... nimic de zis dar cam pervers din câte văd.
Pe drum:
Renjiro:Și cum a fost ziua voastra fetelor?

Eu:Destul de frumoasa pentru un sfârșit de vară, as putea zice.

Hinata:D-da...

Eu:Hinata, te simti bine? Nu prea te văd în apele tale...

Hinata:N-nu iti fa griji Sakura-chan, s-sunt b-bine
(Spune ea, deși nu prea părea)

Eu:Ok.

Între timp ajunsesem acasă la Hinata. Ne-am luat la revedere de la ea și ne-am continuat drumul.
Renjiro:Cine era acel băiat cu părul negru de lângă Naruto?

Eu:Un prieten de-al lui.

Renjiro:Și cum îl cheamă?

Eu:Sasuke Uchiha... De ce intrebi?

Renjiro:Se uita cam ciudat la tine.

Eu:Da...Am observat dar eu nu le dau atenție timpilor de genul. Nici nu imi place de el.

Peste jumătate de oră:
Ajunsă acasă mi-am primit o mică mustrare de la mama si apoi o îmbrățișare călduroasă. După care m-am dus în camera mea, m-am schimbat de haine luand pe mine o pijama subțire care se mula pe corp și imi scotea toate formele în evidență (și ca sa fiu sinceră sânii mei nu erau chiar mari... Erau destul de mici dar cu toate astea... Mama natura a avut grijă sa ma înzestreze cu o talie de viespe și un fund destul de măricel), după care ma pun în pat. Dar un gând nu ma lasa în pace. Sunt cu gândul la baiatul ala... Sasuke. Nu era deloc un băiat urât, ba chiar era frumos, dar oricum privirea aia perversa îi strica tot farmecul zic eu în sinea mea după care ma pun sa dorm lăsând orice gând legat de el.

You Are My LifeWo Geschichten leben. Entdecke jetzt