Era o nouă zi pentru mine,și în același timp ultima zi de vară.Razele aurii îmi scăldau fața încercând să mă trezească și să mă aducă cu "picioarele pe Pământ" din visul meu dulce. Mă ridic din pat cu o oarecare greutate luându-mi telefonul de pe noptiera. Ora era 9:30 dimineața. Mi-am amintit că maine eu și fratele meu mai mare vom pleca în satul nostru natal, Konohagakure.
Să vă spun despre mine și despre familia mea.
Eu sunt Sakura Haruno. Sunt o fata cu vârsta de 18 ani, da ultimul an de liceu dacă va intrebati. Am o culoare a părului destul de neobișnuită și naturală că să va spun așa, roz, va vine să credeți? Culoarea ochilor mei este de un verde intens(te poti pierde în ei cu ușurință ce pot să zic 😏).Sunt fata unui miliardar care are un lanț hotelier destul de vast (va voi spune și despre tata dar mai incolo). Cu toate astea visez să devin medic. Un medic excepțional care să ajute și să vindece oamenii bolnavi. Mereu mi-a plăcut să ajut așa că de ce nu?
Să vă spun despre fratele meu acum. El se numește Renjiro Haruno. El este un băiat frumos, înalt și cam încăpățânat. Culoarea părului sau este castaniu deschis cu o șuviță roz (părul lui sta mai tot timpul rebel -adică nu și-l așează mai stiu eu cum...), ochii lui sunt de aceeași culoare ca ai mei, el are vârsta de 19 aproape 20 de ani. Visul lui este să devină om al legii și să facă dreptate printre cei răi și asa mai departe. Cât despre tata și mama (adică Kizashi și Mebuki Haruno) ei sunt părinții mei miliardari care au un lanț după cum v-am spus vast de hoteluri dar asta nu în Japonia ci în America. Eu și cu familia mea stăm în Tokyo și urmează să ne mutam(cel puțin eu și fratele meu) în satul nostru natal Konoha pentru a începe studiile acolo (eu ultimul an de liceu, iar el primul an de facultate).Parintii noștri vor pleca în America acolo unde își au afacerea și noi vom ramane în Japonia.
Gata cu descrierile. Vreau sa imi încep ziua.
Cobor agale spre bucatarie pentru a lua micul dejun. O găsesc pe mama pregatindu-l (oh ce bine), iar tata sta la masa și citeste ziarul.
Tata:Buna dimineața scumpo.
Mama:Buna dimineața prințesa mea.
Eu:Buna dimineața.
Mama:Ai dormit bine?
Eu:Da.Vreau sa mananc repede căci vreau sa imi pregătesc bagajele.
Tata:Atât de nerăbdătoare esti sa pleci in Konoha?
Eu:Nu chiar, când stiu ca voi nu veți mai fi cu mine și Renjiro.
Mama:Nu iti face griji scumpo.Ne vom vedea mai des.
Mama imi pune micul dejun în față. O cana mare de cafea cu niste clatite cu ciocolată, Arăta atât de bine! Mananc repede și urc la mine în camera începând sa imi pregătesc bagajul. Într-o ora era gata. Acum aveam alte planuri de a-mi petrece restul zilei.
O Sun pe Hinata sa îi spun că vreau sa ies în oraș cu ea.
Eu:Hey, Hinata!
Hinata:Buna Sakura!
Eu:Ai planuri pe azi?
Hinata:Nu, de ce?
Eu:Vrei sa ieșim în oraș?
Hinata:Oh, ok.
Eu:La ce oră ne întâlnim?
Hinata:Ce zici sa ne întâlnim peste o oră?
Eu:Ok, abia am și eu timp sa ma pregătesc.
Închid apelul și ma indrept spre baie pentru a face un duș. După aproximativ o jumătate de oră ies din dus cu un prosop înfășurat în jurul corpului meu. Ma duc spre dulap de unde imi aleg o pereche de blugi negri, o cămașă albă, și o pereche de adidasi de aceeasi culoare cu cămașa, imi prind părul într-o coadă și cobor în sufragerie anunțându-i pe părinții mei ca ma intalnesc cu Hinata.
Peste un sfert de oră:
O asteptam pe Hinata la cafeneaua din apropierea casei mele. În sfârșit apare. Am uitat sa va spun. Hinata este o fata extrem de timidă dar foarte draguta, cu părul negru spre mov, ochii ei având culoare lila. Era îmbrăcată într-o rochiță de culoare mov deschis,scurtă.
Hinata:Uite ca am venit. Și spune... Ce planuri ai?
Eu:Pai aș vrea să mergem la Mall... Ce zici?
Hinata:Super! Oricum aș vrea să imi mai cumpar câteva haine. Maine voi pleca în Konoha.
Eu:Și tu?
Hinata:Da.Vreau sa imi continui ultimul an de liceu în satul unde m-am născut.
Eu:Eu merg în Konoha pentru ca părinții mei se duc înapoi în America. Stii tu... Chestii de afaceri.
Hinata:Oh.Te înțeleg, totul va fi bine.
Eu:Multumesc ca imi esti alături. Ce zici? Mergem?
Hinata:Da...ar trebui să mergem.
Ajunse în Mall am inceput sa dam raite la toate magazinele din el, proband haine și glumind. Timpul trecuse destul de repede era ora 19:30 seara. Probabil părinții mei își fac deja griji asa ca îi spun Hinatei ca ar trebui să plecăm. Însă ceva sau mai bine spus cineva ma oprește și imi zâmbește frumos. Aceasta persoana era....
Hey dragilor! Asta este prima mea carte pe care o public aici. Sper sa va placă. Spor la citit și mulți pupici! 😘🥰
