Tipul asta chiar ma sperie. Nu stiu ce vrea de la mine dar aș vrea să scap de el.
Eu:Nu am cu ce să te ajut.
??? :Chiar crezi asta?
Ma apuca cu brutalitate de talie și ma trage până după un zid.
??? :A mea ești!
Totul se întâmplă foarte repede. Acestea fiind zise a început să ma sarute brutal buzele mele zdrobindu-se sub presiunea buzelor lui, apoi cobora spre gât cu repeziciune. Eu incercam disperată să ma eliberez din stransoarea lui și din instinct l-am lovit cu genunchiul direct în moale. Acesta început să tipe de durere, iar eu profitând de ocazie am inceput sa il lovesc cu pumnii și cu picioarele (ce să zic... am noroc ca am un frate atât de grijuliu încât să știe ce mi se poate întâmpla și să ma antreneze). Dar ceva rău se întâmplă aici pentru ca după de am lăsat garda jos am primit un pumn în cap și o palma peste față de m-au amețit dar nu m-au făcut să leșin încă. Înainte să închid de tot ochii aud un strigat în depărtare:
??? :CHIDORI!
Apoi apare din senin un soi de fulger albastru care lasă în urma lui un sunet straniu, și totuși... cred ca această persoană e salvarea mea.
Din perspectiva lui Sasuke:
Ziua de astăzi mi-a creat și disconfort dar și plăcere în același timp. Poate ca a fost o zi destul de norocoasă având în vedere faptul că am putut să o țin pe rozalia mea în brațe. Merg spre casa liniștit cu gândul ca în sfârșit o să fac și eu un duș relaxant și apoi să ma culc puțin dar sunt întrerupt din gândirea mea de o voce cunoscută care se aude în apropiere:
Sakura:Nu am cu ce să te ajut.
??? :Chiar crezi asta?
Sakura! Ce naiba se întâmplă aici?
Cine-i nenorocitul ăsta care îndrăznește să o atingă. Ma ascund mai bine pentru a-i urmări. Nemernicul o strânge brutal de talie și o trage după un zid după care începe să o sărute. Sunt gata să sar la atac când văd că fata îl inmobilizează lovindu-l acolo unde e mai dureros apoi începând să îl lovească cu pumnii și cu picioarele oriunde apuca apoi lasă garda jos. Mare greșeală pentru ca nenorocitul se năpustește asupra ei și o loveste în cap și peste față. Ea cade ca secerata la pământ. Eu nu mai pot rezista! Strig cât de tare pot CHIDORI. Și în momentul următor sunt lângă nenorocitul care a avut îndrăzneala să lovească cea mai prețioasă ființă din viața mea. Îl străpung cu tehnica mea iar acesta moare pe loc. Observ ca pe jacheta neagră pe care o poartă se află, mic dar vizibil, semnul clanului Uzumaki. Karin! Am să te îngrop de vie chiar dacă este ultimul lucru pe care o să-l fac.
Las mortaciunea să cadă la picioarele mele și ma îndrept spre ființa fragilă care zace la câțiva pași de mine. I-am cuprins trupul cu mâinile mele și am dus-o la pieptul meu ca într-o îmbrățișare. Cum am putut fi atât de neglijent?!Cum am putut să o las pe ea să se lupte?! Sunt... un nemernic. O ridic de jos în brațele mele ținând-o stil mireasă și ma îndrept cât de repede pot spre casă. Itachi la ora asta ar trebui să fie acasă. E vineri și are un program mai scurt. Când ajung în fața ușii... chiar
n-am încotro și bat cu piciorul.Într-un final imi răspunde și Itachi extrem derutat de zarva pe care o fac.
Itachi:Ce e cu zgomotul asta!? Mai ai puțin și darami ușa!
Dar când o vazu pe Sakura ca zace în brațele mele lesinata îi cade fața pe dată.
Itachi:Zi-mi tot ce sa întâmplat!
Îi povestesc toată situația cap coadă, apoi sta o clipă pe gânduri după care pune mâna pe telefon și îl sună pe Renjiro.
În 5 minute se aude o bătaie în ușă semn că e deja aici. Când Itachi îi dau drumul în casa acesta intra ca o furtună extrem de furios și palid la față.
