Dar totuși, trebuia să pun acea întrebare, trebuia să deschid acest subiect ca să îl fac pe el, Sasuke, să privească și partea plină a paharului, voiam să îl ajut să treacă peste aceasta suferință pentru că nu putea să sufere la nesfârșit.
Așa că mi-am luat inima-n-dinți și l-am întrebat:
Eu:Sasuke-kun,unde sunt părinții tăi?
Dintr-o dată zambetul îi pieri, iar culoarea din obrajii săi dispărea încet pielea fiindu-i acum albă ca laptele. Ochii nu i se mai vedeau din cauza bretonului, privirea lui fiind în pământ nu puteam citi expresia feței sale. La un moment dat îl aud zicând:
Sasuke:Părinții mei sunt acolo sus. Ne veghează pe mine și pe fratele meu.
În glasul lui puteam citi acum tristețea și dezamăgirea, iar câteva lacrimi se scurseseră pe parchetul de sub picioarele noastre.
Efectiv, inimai se mi se înmuiase din cauza reacției pe care a avut-o. Fără să mă mai gândesc vre-un pic la ceea ce fac l-am luat în brațe,respirația lui era întretăiată de emoție,si în clipa următoare imi răspunsese la îmbrățișare.
Eu:Imi pare rau ca ți să întamplat asta, imi pare rau ca a trebuit să suferi așa.
Sasuke:Așa a fost să fie. Nu mai pot da timpul înapoi.
Acestea fiind spuse imi dădu drumul din îmbrățișarea strânsă și în continuare avea grijă ca privirile noastre să nu se intersecteze.
Eu:E în regulă. Nu trebuie să te ferești. E firesc să suferi după persoanele pe care le-ai iubit atât de mult, dar trebuie totuși să incerci să îți revii. Știi? Am vazut ca te-ai comportat cam ciudat seara trecută, așa ca l-am întrebat pe Naruto despre tine și mi-a spus... asta. Mi-a spus cât de mult ai suferit când i-ai pierdut, ca te-ai schimbat foarte mult de atunci și ca sufletul ți-a devenit de piatră, și ca de atunci nu ai mai avut nici o schimbare în bine.
Sasuke:Naruto ți-a spus...
Spuse acesta întorcându-se cu fața la mine acum, ochii fiindu-i roșii din cauza lacrimilor.
Eu:Da.Si crede-ma ca nu este o modalitate bună să suferi. (Îi spun și îi pun o mână pe obraz). Uite. Încearcă să vezi și părțile bune ale vieții. Încearcă să vezi partea plină a paharului. Nu îi mai ai pe părinții tăi dar îi ai alături pe fratele și prietenii tăi, inclusiv Naruto îți este apropiat ca un frate. Și eu am de gând să îți fiu alături. Stiu ca nu-i ușor să pierzi pe cineva. De multe ori mă pun în postura persoanei respective și sufăr și eu pentru ca nu aș suporta faptul că părinții sau fratele meu sa pățească ceva rău. Am deschis subiectul asta doar ca sa te ajut să treci peste și sa incerc sa îți arat că viața nu este atât de grea. Nu uita, părinții tăi sunt mereu alături de tine și de fratele tau mai mare chiar dacă au murit. Ei mereu vor fi cu voi și nu doar în inimile voastre, ci pretutindeni.
Sasuke:Îți multumesc că incerci sa ma ajuți și ca imi ești alături.
Eu:Nu uita.In cazul în care tristețea va pune din nou stăpânire pe tine, umărul meu va fi gata oricand sa iti primească suferința.
Sasuke se uita cu niște ochi mari la mine fiind parcă mirat de ceea ce spusesem, iar apoi ma lua în brațe și zise:
Sasuke:Arigato.
Eu:Cu mare drag. (Zic eu răspunzândui la îmbrățișare).Hmmm... Și unde e fratele tau mai mare acum.
Sasuke:Oh.Atunci când a venit sa ma cheme jos mi-a spus că pleacă până la prietena lui Konan.
Eu:Oh.Ok.
Sasuke:Da.
Eu:Nu ai vrea să iesim puțin? Poate te mai recreeze și tu puțin, ce zici?
Sasuke:Așteaptă aici. Ma schimb și ma intorc imediat.
Apoi se îndreaptă grăbit spre scări. Se întoarse după cinci minute gata de drum, iar apoi părăsim casa cu destinația oriunde.
Toată ziua mi-am petrecut-o cu el încercând să îl înveselesc povestindu-i întâmplări amuzante din trecutul meu și al lui Naruto.
Având darul de a glumi de la fratele meu, am reusit sa îl fac sa zâmbească, ba chiar sa râdă la ceea ce îi povesteam eu.
Ne-am plimbat prin aproape tot satul și am fost și la mall unde ne-am desfatat cu ciocolată caldă și am vizitat toate magazinele din el. Spre seară ne-am dus din nou în acel loc unde ne-am dus și cu o seară înainte. Ne-am așezat amândoi la marginea prăpastiei iar el a început să privească gânditor stelele.
Imi era totuși teamă că se va întristat din nou, dar nu a fost așa. Sau poate ma înșel?
Eu:Sasuke-kun, te simti bine?
Sasuke:Da.Sunt bine, nu iti face griji.(spune el pe un ton calm). Ar fi fost frumos dacă ei ar fi fost acum vii, am fi avut părinții,am fi fost o familie completă, fericită și lipsită de griji. Până acum dacă era ma întristam chiar foarte tare, dar acum reușesc să privesc situația cu alți ochi.
Spune,mutându-și acum privirile asupra mea, având pe chip un zâmbet foarte frumos și plin de dragoste.
Sasuke:Arigato, Sakura-chan.
Eu:E în regulă. N-ai pentru ce.
Zambetul lui, reuși să ma farmece deodată. Privirea lui. Era o privire nefirească pentru mine în acest moment, atât de intensă, atât de plină de căldură. Oare așa era și în trecut? Înainte să moară părinții săi? Oare, zâmbea tot la fel de frumos?
Sasuke, cel care se află lângă mine acum, e mult mai diferit de Sasuke, cel pe care l-am cunoscut acum o săptămână și ceva. Acel Sasuke a cărui privire era rece, aproape înghețată, acel Sasuke care era orbit de ură și de mânie nu imi plăcea.Oare... încep să simt ceva atracție pentru el? Nu, nu are cum. Cred ca e doar prietenie și atât.
Am mai stat ceva timp așezați pe marginea acelei prăpăstii după care el sparse tăcerea:
Sasuke:Cred ca de acum ar fi timpul să te duc acasă. A început să se răcească pe-aici.
Eu:Ok.Hai să mergem.
Pe drum am discutat despre familiile noastre. Tot de la el am aflat ca părinții noștri se cunoșteau și colaborau împreună sponsotizandu-se reciproc și ambele firme având un succes mare.
Ajunși în fața casei mele urma să ne luăm rămas bun unul de la celălalt.
Sasuke:Păi, pe curând, și ai grijă de tine.
Eu:La fel și tu. Și, fi mai vesel. Chiar iti sta bine.
El imi zâmbi cu același zâmbet fermecător și plecă dispărând apoi după ușa casei lui.
Întru și eu în casă într-un final. Nu îl găsesc pe Renjiro. Cred ca e în camera lui și doarme.
M-am dus până la camera lui să ma asigur ca era acolo. Apoi l-am învelit cu o pătura fiindcă el dormea, apoi m-am dus spre camera mea unde m-am schimbat în pijamalele mele și
m-am pus să dorm cu gândul la Sasuke.
