Kyan [FINALIZATĂ]

EPILOG - KYAN

— Bună dimineața, doamnă, îmi spune acesta pe un ton jos, răgușit. Ai dormit bine?

— Da, spun și-l sărut și eu. Kyan?

— Mhm, îl aud, în timp ce se chinuie să-și țină ochii deschiși.

— Am spus ieri că n-am emoții pentru ziua asta, dar cred că n-am mai avut emoții așa mari în viața mea.

— Ai absolvit, e și normal să ai. Plus că ai fost cea mai bună din anul tău, și ai devenit șefă de promoție. Cred că asta te sperie cel mai tare, nu-i așa? Dar știi ce cred eu? mă întreabă, în timp ce-mi caută mâna și și-o unește cu a mea, cred că emoțiile sunt constructive. Așa-mi spunea profesoara mea de matematică din liceu. Ești cea mai bună de acolo, și ai ajuns aici datorită ție, și a talentului tău de a salva oamenii. M-ai salvat pe mine, și asta cred că a fost începutul unei noi etape în viața ta, și nu în ultimul rând, și în a mea. Știi că am încredere în tine, și că mereu am avut. Azi, tot ce trebuie să faci e să te urci pe scena aceea și să le arăți tuturor cine ești tu cu adevărat. Că ești o femeie puternică, frumoasă, inteligentă, și că ai toate calitățile să fi cea mai bună în domeniul tău. Asta cred eu despre tine, și asta trebuie să vadă și ei în tine. Lasă-i să vadă lumina ce se revarsă din sufletul tău, pacea din ochii tăi, și iubirea din inima ta. Lasă-i să o vadă pe Ayla cea de care eu m-am îndrăgostit încă din clipa în care am primit o nouă șansă la viață.

— Mulțumesc, spun după multe minute în care n-am făcut altceva decât să analizez cuvintele sale. Ai dreptate. Cred că ar trebui să merg acolo și să le arăt cine sunt eu cu adevărat. Kyan, nici nu știi cât de mult înseamnă cuvintele astea pentru mine, câtă valoare au, și cât de mult mă ajută. Faptul că ești aici, că de fapt, suntem aici, în acest punct, nu face altceva decât să-mi demonstreze că pentru noi, timpul are nemăsurate forme. Și sper ca într-o zi să fim și mai fericiți ca acum.

— Dacă toate astea le voi petrece alături de tine, n-am nevoie de nimic altceva. Atunci voi fi cu adevărat fericit. N-am să mai cer nimănui nimic, dacă asta înseamnă să-mi petrec toată viața alături de persoana pe care o iubesc cel mai mult.

Îi zâmbesc. Nu-mi doresc nimic, decât ca totul să fie bine. Ca el să fie bine. Altceva nu vreau. Vreau ca analizele de azi să iasă perfecte, pentru că el nu mai merită să sufere.

— Totul o să fie bine, spun strângându-l de mână. Ceva-mi spune că așa va fi.

— Am ceva pentru tine, îmi spune Kyan când ajungem în bucătărie. E un cadou de absolvire, aș putea spune. Sper să-ți placă, adaugă în timp ce îmi întinde o cutie sub formă de dreptunghi, de culoare neagră. Hai deschide-l, mă îndeamnă.

Iau cutia între degete, și o analizez pe toate părțile, iar mai apoi o deschid. Când privesc înăuntru, amuțesc de-a dreptul. Cadoul e un stilou gri cu câteva dungi discrete de un gri și mai deschis, iar cu auriu, scrie caligrafic: Asist. Ayla Magnuson. Îmi ridic privirea spre Kyan, care zâmbește ștrengar, apoi mi-o cobor din nou spre stilou. Nu-mi vine să cred că el chiar a gravat asta pe un stilou. Nu-mi vine să cred că ăsta e un cadou de absolvire. Și nu-mi vine să cred că eu chiar sunt soția lui.

— Dacă tot suntem la capitoul cadouri, spun și simt cum inima mi s-a urcat în gât, atunci am și eu unul pentru tine.

Am ținut secretul ăsta două zile, timp în care am încercat să-mi ascund și stările de neliniște pe care le resimțeam o dată cu asta. Până zilele trecute, n-am crezut că mai pot spera la o bucurie ca asta. În cele din urmă, îi întind și eu o cutie mai mică în dimensiuni, pe care o ia fără să ezite.

— Ce-i aici? Actele de divorț? mă întreabă mai în glumă, arcuindu-și o sprânceană.

— Deschide-l, îi spun, încercând să nu îi arăt cât de multe emoții am.