~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
━━━━━༻❁༺━━━━
Dacă ai ști dinainte că lucrurile se întâmplă la fel, ai face aceleași alegeri sau ai proceda diferit? Crezi că toți oamenii sunt liberi și doar tu ești prins în probleme? Lasă-mă să te contrazic, chiar dacă sunt o puștoaică de nouăsprezece ani.
Privește atent în jurul tău, la toți oamenii epuizați din pricina locului de muncă; privește toți oamenii îngândurați, cu familie și copii acasă, care sunt îngropați în datorii. Apoi, gândește-te că nimeni nu este lipsit de probleme, fiindcă ele vin la orice om.
Azi, vremea de afară pare mai nocivă ca niciodată. Este o caniculă insuportabilă și gândul că din nou încep kinetoterapia, mă înspăimântă de-a dreptul. ,,Da, efectiv aș vrea să merg în acest moment și să uit de absolut tot, preț de câteva clipe!"
Știind că, Craig ține la punctualitate, am ales să-mi fac simțită prezența în sală, cu o jumătate de oră mai devreme, dat fiind faptul că Molly și-a găsit un jobb pe timpul verii și trebuie să mă aducă dis de dimineață.
Sunt singură momentan, încă îl aștept pe Damon să-și facă apariția fiindcă mi-a promis că vine. Sper că această nerăbdare a mea, să nu-mi fie șutită de privirile insistente ale lui Craig, la adresa lui Damon. Asta ar fi ceva hilar, dar nu imposibil!
— Ami, arăți mai în formă ca ultima dată! Craig mă privește dubios și tot ce îmi doresc acum este să înceteze.
— Crede-mă că nu este tocmai cea mai bună zi a mea!
— Gata, promit că nu te voi supăra!
Îl văd pe Damon intrând pe ușă și Craig strică totul ca de obicei, gândindu-se să-l dea afară din incintă.
— Domnule, nu aveți voie aici dacă nu sunteți autorizat.
— Sunt cu Amelia Jones, nu vă faceți griji.
Geaca lui din piele, pe care o poartă de obicei și părul dat pe spate, îmi deconectează fiecare simț. Îl privesc uimită, mă holbez cu gura căscată la trupul său lucrat și înghit în sec, apoi mă trezesc deodată când îi aud vocea răgușită, care îmi pronunță numele:
— Ami, ești bine iubito? Tocmai ce am auzit și mi-a spus ,,iubito", cred că pentru prima dată. Zâmbesc!
