~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
────•~❉᯽❉~•────
După seara din club, în care Chris și Caleb m-au găsit cu greu prin mulțime, simt cum explodez de rușine în fața lor. Amândoi se uită disperați către mine și așteaptă o explicație. Deși mă simt foarte încolțită, îmi asum vina și știu cât de ipocrită am fost.
— Chiar ne-ai făcut să te căutăm o oră întreagă, Ami! Ce-a fost în capul tău să te desparți de grup? Simt cum îmi plesnesc venele capului de rușine și Caleb nu face altceva decât să pună paie pe foc, râzând de mine.
— Eram beată, de unde dracu era să știu ce fac? Dacă am omorât pe cineva? Caleb râde și mai tare, în timp ce Chris își bea cafeaua liniștită, de dimineață.
— Tu nu ai pic de resentimente, măi fată... mă ridic brusc de la masă și merg spre baie agitată.
O durere gravă de stomac mă încearcă și simt cum alcoolul vrea să iasă la suprafață. Deschid rapid capacul toaletei și îmi bag capul în el, la propriu. Chris vine repede și o aud cum trântește ușa din baie, încercând să vadă ce am pățit de am luat-o la fugă numaidecât.
— Ești bine? Deși încerc să nu dau tot afară din mine, urăsc de-a dreptul când cineva întreabă asta, deși vede că nu.
Mă ridic și mă uit spre oglindă, văzând cearcănele mari de oboseală și fața mea parcă voia să ceară milă. Părul îl am ciufulit și nu mai văd pe nimeni din jurul meu. O evit pe Chris și mă îndrept spre scări, pentru a merge în camera de oaspeți. Mereu mi-a plăcut acea cameră, este cu vedere spre stradă și în fiecare dimineață văd răsăritul soarelui.
Mă arunc în patul moale, învelindu-mă până peste cap cu plapuma din satin de bumbac, de culoare roz și mă gândesc că nu am să mai beau în viața mea. Telefonul îmi sună alarmant și, deși nu vreau să răspund, o fac când văd că pe ecran scrie Molly Room-service.
— Alo, plăcințică! Îmi spune mătușa Molly, deși i-am spus de mii de ori să nu-mi mai spună așa.
— Da, spune!
— Am auzit că te simți rău. Vrei să vin să te iau? Întorc capul în pernă și urlu de nervi. Doar o singură persoană îi putea spune și aceea era Chris.
— Nu, nu, nu! Mă simt foarte bine. Sunt în acea perioadă a lunii, atâta tot. Promit! Îi închid telefonul în nas, ca de obicei și merg furioasă către bucătărie pentru a mă certa cu Christinne.
Îi văd cum râd copios unul cu celălalt și mă întreb dacă nu sunt eu motivul. Simt o durere groaznică de cap și amețeala mă cuprinde. Totul se întunecă în fața mea și nici scările nu le mai văd. Deodată, picioarele mi se înmoaie și o aud pe Chris cum strigă: ,,Nuuu!"
