~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
━━━━━༻❁༺━━━━
Totul pare atât de perfect, încât viața mea nu ar mai avea nevoie de îmbunătățiri. Culorile predomină și inima îmi este plină de întrebări. De ce iubesc? De ce nu mă pot îndepărta? Vreau să-mi fie alături, dar în același timp, vreau să mă lase o vreme, să mă gândesc dacă merită să fiu așa îndrăgostită de el.
Cu Damon lângă mine, ținându-mă în brațe, simt cum fiecare grijă dispare, deși știu că nu mi-a fost alături în ultimele zile. Mă privește subtil și, parcă îi pare rău că nu a fost lângă mine la momentul potrivit.
Filmul este gata și, după o conversație interesantă cu Dylan, Christinne este mai mult decât atrasă de el. Adică, de ce nu ar fi? Doar pe ea nu a interesat-o filmul, pe cât de mult a interesat-o Dylan.
— Trebuie să recunosc, ești prea evidentă, Christinne...
Privirea ei indiferentă față de cele spuse de mine, mă face să mă simt ca dracu. Cuvintele mele chiar nu înseamnă nimic pentru prietena mea?
— Doamne, Ami, în ce epocă trăiești?
Deși nu îi înțeleg comportamentul schimbător vizavi de mine, încerc să nu îi mai stau în cale.
Mergem spre casă și, știind că sunt singură în tot apartamentul, nu îmi pare rău să îi duc pe frați la mine. Christinne pare mai nerăbdătoare ca niciodată să i-o tragă lui Dylan, deși acesta nu pare interesat de prezența ei.
— Ești bine, Ami? Mă întreabă Damon, uitându-se subtil la mine, în timp ce conduce.
— De ce n-aș fi? Normal că sunt!
L-am mințit. Cu siguranță am ales să fac asta, pentru că încă nu este momentul potrivit să discutăm despre faptul că nu prea am ținut legătura și, deodată, el se comportă de parcă nimic nu s-a întâmplat.
— Ami, să știi că nu am vrut să...
— Damon, chiar nu cred că este momentul potrivit!
Îl întrerup, în speranța că vom avea suficient timp să discutăm acasă despre schimbarea care s-a declanșat între noi doi. El stă tăcut! Nu mă privește și inocența aceasta a lui se datorează faptului că, probabil se simte vinovat de nepăsarea de care a dat dovadă în ultimele zile.
O privesc pe Christinne în oglinda retrovizoare și nu pot decât să mă bucur pentru ea că își ocupă timpul vorbind cu Dylan, în ciuda faptului că abia s-a despărțit de Caleb. Nu o condamn! Îi sunt prietenă și îi respect deciziile, dar uneori deciziile ei me afectează prietenia și nu vreau să se întâmple la fel și acum.
