~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Deze afbeelding leeft onze inhoudsrichtlijnen niet na. Verwijder de afbeelding of upload een andere om verder te gaan met publiceren.
━━━━━༻❁༺━━━━━
Cât de mult i-am adorat mirosul și, cu toate astea, pentru mine nu a fost de-ajuns. Nu m-a putut face să-mi doresc să-l mai am din nou și nou, cum o făcea Damon. De când am petrecut prima și ultima noastră noapte de dragoste, nu m-am mai gândit la asta, iar Dylan tot bate la ușa mea, așteptând să-i ofer o bună explicație.
Nu mă simt, pur și simplu, în stare. Nu pot să-l privesc în ochi, ca pe un nimic și să observ acea speranță, de care eu fug necontenit. De-aș face cumva să prind curajul necesar să-i pot spune că totul a fost de vis, doar că problema este întotdeauna la mine – fiindcă nu sunt în stare să simt nimic, pentru nimeni.
Deși mai am doar câteva zile până la începerea primului an la UCLA, sunt mai entuziasmată ca niciodată că mă pot detașa prin studiu, de tot ceea ce ține de sentimente. Îmi voi face noi prieteni și voi profita la maxim de campus, alături de colegele de cameră.
Chiar dacă mi-am dorit dintotdeauna să o am pe Christinne alături de mine, ea nu a aplicat niciunde, făcându-ne asta din start, o mare problemă în prietenia noastră. Nu i-am judecat niciodata alegerile și am respectat orice decizie, simțind că poate deveni o nouă lecție de viață, chiar dacă uneori asta ne-a afectat grav stadiul de cele mai bune prietene.
Apelând în neștire numărul lui Dylan, în speranța că vom putea lămuri ce tocmai s-a întâmplat între noi doi, cred cu tărie că lucrurile se pot îmbunătăți și nu o să devină și el la fel ca Damon, doar un străin în viața mea.
— Bună, Dylan!
— Amelia, credeam că ai uitat de mine.
— Nu, doar mi-am pus ordine în gânduri și acum vreau să lămuresc totul față-n față. Cu o teamă și un sentiment de neliniște, încerc să nu mă afund, mai tare decât sunt deja.
— Ce anume să lămurim? S-a întâmplat ceva? Ți-am oferit spațiu aceste două zile, să te conformezi.
Dacă omul ăsta crede că astea două zile au fost suficiente, se înșală amarnic! Nu-l pot vedea ca un potent viitor iubit sau orice altceva, în afară de un prieten. Și da, am ajuns să regret cele întâmplate și cât de departe am ajuns să merg cu asta.
— Cred că putem lămuri totul când ne vedem, ca doi oameni în toată firea! Îi aud respirația greoaie și oftatul prelung, dar starea mea este cu mult mai înaintată.
— Nu cred că vrei asta, Amelia...
Deși îmi vine imposibil să mai dezamăgesc pe cineva, el a fost pe post de pansament pentru sufletul meu și nimic mai mult, lăsând în interiorul meu, doar o urmă de dezamăgire.
