~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
━━━━━━༻❁༺━━━━━━
Iubirea, ce părere aveți despre ea? Vi se pare ceva normal să vă facă cineva felul, să vă lase în agonie într-o baltă, sângerând de durere, fiindcă tot ce v-a rămas în final vi s-a luat? Ei bine, nu! Iubirea doare, este ca dracu de teribilă și tot ceea ce rămâne în final, se prăbușește în neant și rămâne acolo.
Totul pare de parcă lumea nu mai există, de parcă totul s-a dus și ce a mai fost important pe pământ pare că acum s-a dus, s-a evaporat întru totul. Privesc spre ușă și îmi imaginez cum ar fi dacă Damon ar intra acum înăuntru. ,,Nu, asta nu poate fi printre gândurile tale, Amelia!" Deși știu cât de dureros sună asta, timpul nu-mi permite să mă gândesc la un om care nu face același lucru înapoi.
Mai este puțin până încep primul an la universitate și deja simt cum toate emoțiile mă încearcă teribil. Privesc tabloul cu mama, încă de pe vremea când era și ea ca mine și observ frumusețea pe care o are în privire. ,,Îmi este așa dor de tine, mamă!" Nu suport gândul că am moștenit de la ea tot ceea ce ține de sentimente, cât și faptul că mă atașez repede de oameni, dar este și un bonus totodată. Deși nu întotdeauna!
- Plăcințică, deși am grețuri insuportabile de la fiecare miros de mâncare, am reușit să-ți pregătesc lasagna.
Molly intră mereu neanunțat și fără să bată la ușă, făcându-mi inima să stea în loc de fiecare dată!
- Știi că mâine încep recuperarea, nu? Chiar nu cred că sunt în stare să mănânc asta acum! Îi observ privirea tristă, dat fiind tot chinul pe care a trebuit să-l suporte o femeie însărcinată gătind, așa că nu o pot refuza într-adevăr.
Molly este cea mai bună când vine vorba de sfaturile unui psihoterapeut și mereu mă face să mă simt în siguranță, fără să răbufnesc vreo clipă. Uneori am vaga impresie că ea trăiește doar să-mi ușureze mie zilele, dar mai apoi realizez că viața ei se învârtea până acum doar în jurul meu, dar când bebelușul își v-a face apariția în viața noastră, totul v-a deveni complet diferit.
- Cum ai petrecut ieri cu Dylan? Mă întreabă deodată Molly, în timp ce își mângâie abdomenul umflat.
Deși această întrebare nu îmi este prielnică, mă încumet să nu o fac să aștepte de nerăbdare pe mătușa mea și îi răspund cu un nod amar în gât:
- Cred că mă îndrăgostesc! Molly tușește necontenit și își cască ochii aceia verzui către mine.
- Ce tot bolborosești acolo, Amelia? Cu Damon cum rămâne? Te muți când la un frate, când la un altul?
Reacția mătușii mele este chiar relaxantă de această dată, asta până când să-i văd venele gâtului aproape pocnind, odată ce se încruntă la mine și îmi dau seama imediat că ceva nu este în regulă.
