~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
━━━━━༻❁༺━━━━
Acum, stau pe canapea și îmi aștept rândul, mai nerăbdătoare ca niciodată de a doua zi a recuperării. Ce viață riguroasă am! Sunt de părere că lucrurile se schimbă brusc, fără să ne întrebe nimeni dacă suntem în stare să suportăm o schimbare. Asta este viața, nu mă voi plânge la nesfârșit!
Sala aceasta pare imensă în ansamblu, dar cu siguranță așa pare de aici jos, din scaunul cu rotile. Nu mă gândeam vreodată că pot sta atât de mult timp într-un singur loc și, chiar fac asta! Mă uit insistent pe geamul mare al sălii, cu vedere către campus, un loc retras și numai bun pentru a evada din aglomerația orașului.
Fiecare neuron al meu este solicitat la maxim în aceste zile aglomerate, zile pe care eu le percep ca niște ore de educație fizică, cu cel mai bun profesor de sport. "Chiar mă credeți?" Urăsc sportul și, deși am doar șaizeci de kilograme, la o înălțime de un metru cincizeci și șapte de centimetri, nu mă dau în vânt după exercițiile fizice.
Damon nu îmi este alături în aceste zile mistuitoare și, deși nu îl condamn pentru asta, fiindcă îi știu problemele și îl înțeleg că are nevoie și de o viață privată alături de familie, ceea ce nu pot să înțeleg este, de ce mereu se ivește ceva care să ne îndepărteze?
— Amelia!
Mă strigă repezit Craig, având pe cap o căciulă cu scrisul Fuck pe ea. Zâmbesc reconfortant când îl observ și îi răspund succint:
— Aici sunt!
Mă împinge numaidecât pentru a mă duce în sală și mă simt mult mai lejer în preajma lui, dat fiind faptul că este a doua zi.
— Ești pregătită? Dau aprobator din cap, deși știu că nu-s. Astăzi ne vom ocupa de stimuli.
— Nu prea înțeleg la ce te referi...
Craig se duce în spatele meu și îmi masează ușor umerii, în timp ce îmi spune:
— Te voi duce într-o cameră senzorială. Aceasta constă în faptul că ai nevoie să te adaptezi la noile circumstanțe în care te afli, tu nefiind obișnuită.
Îi simt mâinile mari, puternice, cum îmi incită fiecare plăcere deodată și mă simt de parcă aș fi la o ședință de masaj.
— Continuă... Îi reproșez drastic, fiindcă a încetat preț de o clipă să povestească.
— Cum spuneam, în acea cameră vei întâlni: muzică, lumină, vibrații și obiecte plăcute la atingere; toate astea te vor direcționa către orice ai nevoie.
