Aripi însângerate

În faţa liceului + În dormitorul lui Ashi

În faţa liceului

Trecuseră deja şase săptămâni de când îi cunoştea pe cei doi fraţi. În aceste şase săptămâni a aflat foarte multe, atât despre îngeri, cât şi despre ei. Stând în faţa porţii liceului, aşteptându-i pe Steph şi Seya, se gândea la tot ceea ce a aflat cu ajutorul celor doi băieţi. Se părea că existau două tipuri de îngeri: unii cu aripile albe şi ceilalţi cu aripile negre şi ambele tipuri erau bune, asta din câte a înţeles din povestea spusă de Hissori şi Ikusa, pe care o ştiau şi ei de la bunicul lor. Îngerii erau buni şi reprezentau ziua şi noaptea, luna şi soarele, aveau o limită de a trăi, la fel ca şi oamenii, numai că ei trăiau mult mai mult decât oamenii, iar atunci când mureau, se reîncarnau în muritori ca să îşi dovedească bunele intenţii. Dar dacă deveneau răi în timpul reîncarnării lor, se transformau în demoni. Până la momentul respectiv, asta era tot ceea ce ştiau despre îngeri. Era fericită că în sfârşit dăduse peste cineva care era pasionat de îngeri. Ceea ce nu ştia era că ei doi îi dădeau anumite informaţii că să o testeze, să afle dacă într-adevăr merită să fie înger. Dacă putea afla povestea singură, atunci o transformau în înger, dacă nu, rămânea om.
Hissori şi Ikusa ştiau de la Yuri de visele pe care le avea şi de faptul că vedea aure în jurul oamenilor ce erau reîncarnări ale îngerilor. Momentan nu erau dispuşi să îi spună mai mult. Aşteptau să mai afle şi ea câte ceva. Nu puteau să îi servească totul pe farfurie, trebuia să îşi câştige locul în Eden.
Gândindu-se la ceea ce aflase în ultimele şase săptămâni, se trezi deodată într-o stare de vis. Stările acestea de vis deveniseră din ce în ce mai dese în ultimul timp. Ea credea că se datorau noilor informaţii pe care le aflase. De asemenea, visele deveneau mai clare şi putea să vadă acum nu doar persoanele ce se aflau în jurul ei, ci şi locul unde era. De această dată, se afla într-o cameră ce părea a fi un dormitor cu ferestre foarte mari, larg deschise, ce dezvăluiau imaginea unui turn vechi, iar în vârful turnului aflându-se un orologiu la fel de antic. Îşi întoarse privirile de la geam, ducându-se să stea pe patul imens înconjurat de un baldachin din mătase fină. Tocmai ce aţipise când cineva intră în cameră. Era superb, într-un fel îi amintea de Hissori dacă nu ar fi fost pentru acele aripi roşii înspăimântătoare. Avea părul de un blond auriu, dar nu era sigură dacă aceea era culoarea lui tot timpul sau culoarea părului său se datora razelor de soare ce cădeau pe el. Ochii lui erau de un albastru roial, dar păreau trişti atunci când se uita la ea. Stătu doar câteva minute uitându-se la ea în linişte, apoi încercă să îi spună ceva, parcă să o avertizeze în legătură cu ceva, dar ea nu înţelegea. Îl vedea cum se mişca nervos, cum dădea din mâini şi cum buzele lui formau cuvintele, dar nu îl auzea. Oricât de tare se agita el, ea nu putea înţelege ce voia de la ea. Când îi oferi mâna să o ridice din pat, se trezi întinsă în acelaşi pat, numai că de data aceasta era noapte. Pe baldachinul care flutura în bătaia vântului putea să distingă o umbră şi se pregăti să ţipe când văzu cum baldachinul era dat la o parte şi în locul umbrei apăru un alt înger. În faţa ei stătea al doilea înger cu aripi roşii care semăna şi el puţin cu Ikusa. La fel ca Ikusa, acesta avea părul negru, puţin mai lung decât Ikusa, cu reflexe roşiatice atunci când razele lunii cădeau pe părul său. Ochii negri erau şi mai întunecaţi din cauza nopţii, ceea ce îl făcea mai misterios decât era atunci când razele soarelui îi luminau faţa. Stătea în umbra coloanei patului ce ţinea baldachinul, aşa că nu putea să îi vadă bine trăsăturile feţei, dar bănuia frumuseţea lui prin întuneric. De asemenea, era conştientă de zâmbetul fermecător ce era format de buzele lui atât de seducătoare în umbra protectoare. Era conştientă că nu putea să vadă toate acele lucruri, dar mintea ei şi-l imagină pe Ikusa în locul acelui înger învăluit în întuneric.
Yuri era uimită de asemănarea dintre cei doi îngeri cu aripile roşii şi cei doi fraţi. Ea era de părere că cei doi fraţi erau frumoşi ca nişte îngeri şi din această cauză probabil ajunsese ca în visele ei să le ofere celor doi îngeri, care erau necunoscuţi şi care până atunci nu aveau feţe, identităţile şi trăsăturile celor doi fraţi. Oricum ea era conştientă că Ikusa cu Hissori nu aveau nici un amestec în visele pe care le avea. “De altfel, cum ar putea Ikusa să fie un înger? Comportamentul lui în aceste ultime săptămâni lasă de dorit foarte mult. Auzi la el păpuşă, fetiţo, cine se crede? Buricul pământului? Şi toate acele fete care se învârt în jurul lui, aşteptând să fie băgate în seamă. Bleah!”, se gândea ea în timp ce scena continua să se deruleze în faţa ochilor ei.
Îngerul ce tocmai apăruse se întinse în pat lângă ea şi îi puse mâna pe ceafă în timp ce se apropia de faţa ei. Când buzele lor s-au atins, el şi le-a desfăcut puţin şi cu limba i le-a mângâiat pe ale ei. Apoi, încetul cu încetul, i-a cucerit gura nemaisăturându-se de gustul ei dulce, de buzele ei moi. La fel ca şi el, nici ea nu putea să se oprească din acel sărut care aproape că o făcu să uite să respire. În timp ce ei se sărutau pasional, Yuri s-a trezit brusc sub zguduiturile prietenei ei, Steph, şi sub privirile îngrijorate ale lui Seya. Yuri putea din acel moment să gândească şi să simtă în timpul acestor vise. Dacă înainte participa ca simplu spectator sau ca personaj într-un “film” cu scenariul deja scris, acum putea să observe, să simtă şi să îşi formeze idei proprii, dar încă nu putea să se mişte în voie. Încercă să nu se mai gândească la ceea ce tocmai se întâmplase, încercă să uite sărutul atât de real pe care tocmai îl simţise.
Yuri se uită la cei doi calmă aşteptând ca ei să zică ceva.
- Te simţi bine Yuri? întrebă Seya îngrijorat în timp ce Steph era geloasă pe ea pentru că întotdeauna reuşea să atragă atenţia băieţilor prin aceste acte de “fecioară în pericol”. Ceea ce Steph nu ştia era că Yuri nu juca absolut deloc teatru.
- Da, sunt bine Seya. Nu am nimic. Serios! Nu te mai uita aşa speriat la mine.
- Bine, bine. Dar să vă spun de ce suntem toţi trei aici, spuse Steph. Vedeţi voi, eu ştiu sigur că Seya te place foarte mult pe tine, Yuri, şi că la rândul tău şi tu îl placi mult pe el. Aşa că nu mai vreau să te văd pe tine, Seya, cum suferi, pentru că Yuri este prea timidă să te bage în seamă.
Cei doi se uitau la ea uimiţi.
“Aşa, aşa. Odată ce scap de afurisita asta de Yuri, calea este liberă spre Ikusa. He, he, he. Mă întreb oare cum va reacţiona Ikusa când va afla că Yuri deja şi-a făcut un prieten? După câte am văzut, el chiar o place pe Yuri şi va fi distrus când va afla că şi-a făcut prieten. Cine va fi acolo pentru el? Normal! Eu cu braţele larg deschise, să-l primesc. O să îi ofer tot ce îi doreşte inima lui. Un bărbat aşa frumos ca el are anumite nevoi pe care o fecioară aşa ca Yuri nu i le poate îndeplini. Oricum nu-i pasă de Ikusa, altfel ar fi fost cu el până acum”, asta gândea Steph după ce i-a lăsat mască pe cei doi.
- Hai... Ştiu că amândoi vreţi să fiţi împreună. Acum aveţi ocazia. Sărutaţi-vă si purtaţi-vă ca doi porumbei, acum că gheaţa s-a spart. Adevărul s-a aflat! Vă las singuri! Pa-pa! spuse Steph făcându-le complice cu ochiul amândurora şi plecând.
Seya deja se înroşise tot la auzul acelor cuvinte. Îi spusese lui Steph, dar o făcuse pe aceasta să îi promită că nu avea să îi spună lui Yuri niciodată şi pe moment se trezea în situaţia aceasta. Nu ştia ce să facă. O văzuse pe Yuri cum se uita la băiatul cel nou, iar pe el cum se uita la Yuri şi îşi dădu seama că nu avea nici o şansă. Deodată, gândurile îi fură întrerupte de Yuri care se aplecase să îl sărute.
Înainte ca ea să îl sărute, se uită la el şi îi făcu o scurtă caracterizare în gând: “Nu este cine ştie ce frumuseţe, dar este atât de copilăros şi timid. Are un păr catifelat şi scurt, de un şaten-roşcat simpatic şi ochii aceia mari de un albastru-verzui puşi în evidenţă de culoarea puţin roşiatică a părului, iar zâmbetul lui atât de inocent îi luminează faţa. Nu este un atlet înnăscut, dar nici slab nu pot spune că este. Poate să frângă multe inimi dacă şi-ar da puţin silinţa, dar eu nu sunt dispusă să mă implic acum într-o relaţie. Trebuie să îi spun asta cât pot eu de bine şi fără a îl face pe el să creadă că îl resping, dar poate înainte să fac asta, aş putea să îl sărut. Să văd cum sărută. Oare pot simţi din nou acea pasiune din vis cu el?”. Aşa că din curiozitate îl sărută. Sărutul se termină repede, lăsând-o pe Yuri puţin dezamăgită din cauză că nu reuşise să regăsească acea pasiune.
- Nu ştiam că mă placi Seya. Ce drăguţ din partea ta. Sincer eu nu vreau să mă implic într-o relaţie chiar acum. Nu mă pricep prea bine la băieţi şi relaţii, spuse Yuri pe un ton glumeţ. Dar putem fi prieteni şi ocazional să ne mai întâlnim, spuse ea zâmbind. Spera ca astfel să iasă din asta fără să îl rănească pe Seya.
- Am înţeles ce vrei să spui Yuri. Nu mă placi. Asta este, nu este nimic. Nu te oblig să mă placi. Adică nu este pentru nimeni un mister că nu arăt ca acel nou băiat şi că nu am tupeul lui de a agăţa fete... spuse Seya puţin dezamăgit.
- Nu-i adevărat Seya. Ai părul acesta şaten-roşcat, catifelat şi scurt ce îţi pune în valoare culoarea ochilor tăi albaştri-verzui şi îţi dă un aer exotic, iar uneori ai un zâmbet ce poate fermeca pe oricine îl vede. Eşti în stare să dezgheţi inimi dacă vrei. Nu ai un corp de atlet, dar nu eşti nici slăbănog. Poate nu eşti la fel de frumos ca şi Ikusa sau la fel de puternic ca el, dar eşti frumos şi puternic în felul tău. Ai o inimă mare şi eşti drăguţ întotdeauna cu toţi. Rămâi peste ore la şcoală să îi ajuţi pe colegii noştri la matematică ceea ce arată bunătatea ta. Sunt multe fete în liceu care ar da orice să fie cu tine, să le arunci măcar o privire. Eşti un tip a-ntâia! Nu sunt singura fată de pe Pământ.
Îl pupă şi se duse după Steph să o certe puţin.
“Da, sunt multe fete pe Pământ, dar nici una nu se poate compara cu tine... Şi chiar dacă s-ar compara, eu tot pe tine te-aş dori” gândea Seya în timp ce se îndrepta singur spre liceu. Vruse să îi spună aceste cuvinte, dar o lăsă să plece, pentru că nu voia să îi pună totul pe tavă ca ea să îl refuze din nou.

În dormitorul lui Ashi

Jessabelle stătea tolănită în patul imens din dormitorul lui Ashi. De când îl informase pe Ashi că Akki avea planuri de a se stabili pe Pământ cu scopul, credeau ei, de a o omorî pe Ayame, devenise favorita lui. Spre deosebire de Akki, Jessabelle ştia că era doar o înlocuire a lui Ayame şi accepta acest lucru. De altfel, tocmai din cauza ei se lăfăia în acel moment în dormitorul lui Ashi.
“Ce bine este! Am tot ce-mi doreşte inima şi respectul cuvenit! Dacă ştiam că astfel pot înainta în grad, aş fi înlăturat-o pe stricata aceea de Akki de mult. Iar Ashi este un amant atât de bun... Nu înţeleg de ce Akki a renunţat la asta... proasta aceea chiar îl iubeşte pe Ashi de nu suportă să îl audă vorbind de Ayame. Eh... cui îi pasă de ce vrea să o omoare pe conducătoarea îngerilor. Eu mă bucur de toate beneficiile, iar ea face toată treaba murdară fără să ştie. Dacă ar omorî-o pe Ayame, poziţia mea de amantă a lui Ashi ar fi păstrată pentru totdeauna! Poate voi deveni şi regină...” La asta se gândea Jessabelle în timp ce stătea în pat doar cu nişte lenjerie uşoară pe ea, foarte uşoară şi foarte transparentă.
Jessabelle nu era cine ştie ce frumuseţe şi nici nu avea cine ştie ce forme. Era destul de slabă şi îi lipsea strălucirea care până şi Akki o avea. Avea părul blond cenuşiu şi ochii de un albastru cenuşiu spălăcit. Era o persoană ştearsă şi ea era conştientă de acest lucru, de aceea se îmbrăca numai în haine sexy şi roşii. Căuta întotdeauna lucruri care să dea aspectul de forme frumoase.
Deodată Ashi intră în cameră furios.
- Ce este iubitule? întrebă Jessabelle. 
- Se pare că bătrânii au găsit o metodă de a deschide camera conducătoarei din prima sa domnie!
- Şi ce dacă?
- Eşti o ignorantă! S-ar putea ca ei să reuşească să deschidă camera şi să îşi amintească ce s-a întâmplat.
- Aşa şi? Doar nu ai omorât-o tu pe Ayame, nu?
- Normal că nu, dar nu vreau să-şi aducă aminte că ea a fost omorâtă. De asemenea, nu vreau să îşi aducă aminte despre Fallen Angel.
- Păi ce, ei au mai existat şi înainte?
- Da, au existat, dar pentru o foarte scurtă perioadă.
- Nu contează iubitule. Hai, vino aici să îţi dau ceva bun, spunând asta Jessabelle îşi dădu jos acea bucată de material ce voia să fie lenjeria ei intimă şi îl ispiti pe Ashi să vină şi el în pat.
Nu era frumoasă, dar ştia ce le plăcea băieţilor şi nu îi era ruşine să facă acele dorinţe să devină realitate. Îl “munci” pentru câteva ore şi apoi adormiră amândoi epuizaţi.