Aripi însângerate

În dormitorul lui Ikusa + În consiliu în Eden

În dormitorul lui Ikusa

În altă parte a lumii, într-un pat stătea Ikusa gândindu-se şi el la Yuri şi la sărutul lor. Fusese o greşeală sărutul lor, voia doar să vorbească cu ea, nu să o sărute. Ea avea prieten şi nu putea să se bage peste el, dar uite că o făcuse. Ikusa credea cu adevărat în ceea ce îi spusese Steph, cum că Yuri era cu Seya şi o ţinuse pentru el, considerând că nu era important ca Hissori să ştie acest lucru, însă curiozitatea îl rodea.
"Dacă ea într-adevăr este cu Seya, este iubita lui, atunci de ce nu a făcut nimic pentru a mă opri? Nu m-a oprit, nu s-a zbătut în braţele mele, doar m-a rugat să mă opresc, însă a fost atât de neconvingătoare... Şi hai să spunem că ea a considerat că nu se poate împotrivi, dar atunci când sărutul a luat sfârşit, de ce nu a fost furioasă, nervoasă? Dacă îmi amintesc bine, am citit pe faţa ei plăcerea, nici de cum nemulţumirea. Oare contează dacă i-a plăcut sau nu? Oricum nu o să mai fac asta niciodată, nu este bine. Nu vreau ca eu să fiu motivul pentru care ea ajunge să se despartă de Seya. Din punctul meu de vedere eu sunt un simplu călător care în curând voi coborî din trenul ei şi voi dispărea pentru totdeauna. De ce să mă implic în viaţa ei, făcând mai grea despărţirea? Deci nu are rost să se încurce cu mine si nici eu cu ea."
Îi era greu să recunoască acest lucru, deoarece ajunsese să ţină la ea, dar adevărul era că el nu era altceva decât un trecător prin viaţa ei. Nu ar fi putut niciodată să se îndrăgostească de o muritoare fie ea pe drumul cel bun în a deveni înger. Aşa că a încercat să se deziluzioneze, să nu se mai gândească la ea, dar îi era imposibil. De fiecare dată când încerca să se gândească la orice altceva, îi apărea din senin imaginea ei aşa cum arătase în bibliotecă după sărutul lor şi cum arătase după atacul acelui demon, în braţele lui. Nu putea pur şi simplu să fie doar amicul ei, dar cu siguranţă avea să încerce.
Spunându-şi toate aceste lucruri, Ikusa adormi, hotărât să nu o mai vadă pe Yuri ca o iubită, ci ca o muritoare de rând.
Pe la două noaptea, somnul îl furase într-un sfârșit.
În timp ce dormea, ceva s-a întâmplat cu visul pe care îl avea şi în locul visului apăru de nicăieri Yuri zâmbindu-i...
În camera alăturată, Hissori care adormise cu gândul la Ayame văzu cum în locul imaginii conducătoarei lui apare imaginea lui Yuri îmbrăcată într-o rochie lungă şi albă cu o pereche de aripi, o aripă albă şi una neagră la fel ca şi Ayame.

În consiliu în Eden

În Eden, în sala de consiliu, "bătrânii", aşa cum Ikusa le spunea, s-au întrunit din nou, iar îngerul ce se ascundea în umbră ştia că acesta avea să fie ultimul consiliu şi ultima misiune a lui ca şi spion. Asta cel puţin pentru următoarele câteva săptămâni bune. Sala de consiliu în care cele două caste se întruneau era o încăpere extrem mare, fără nici o fereastră care să permită luminii să intre, deci foarte întunecoasă. Fiecare membru era iluminat de o lampă prinsă în tavan, restul fiind învăluit într-o mantie neagră. În mijlocul camerei se afla o masă rotundă, ce avea un cerc decupat în mijloc unde erau interogaţi cei care aveau diferite informaţii importante. În afară de aceste lucruri, în încăpere se mai aflau nişte coloane aşezate în spatele scaunelor ce susţineau tavanul. Uragiri intrase în sală înainte ca ceilalţi membri să apară şi se ascundea după o coloană, stând aproape de tavan, ascuns de întuneric.
- Deci ce aţi descoperit? a întrebat unul dintre cei doisprezece membri ai Marelui Consiliu Alb.
- Nu am putut să ne amintim prea multe, a spus Aoshy.
- Cam nesatisfăcător răspunsul. Ce aţi putut să vă amintiţi?
Cei doi lideri ai consiliilor se simţeau ciudat, stând acolo în faţa celor douăzeci şi doi de membri care îi interogau. Erau obişnuiţi ca ei să fie interogatorii şi alţi îngeri să fie cei interogaţi. Se gândeau, puţin amuzaţi, la cum se învârtea roata şi la cum te punea în tot felul de situaţii.
- Cum arăta camera şi cum arăta Ayame în dimineaţa când am descoperit-o. A fost groaznic. În rest nimic altceva, a spus Ranpu.
- Nu ştim cine este criminalul, nici dacă mai este sau nu printre noi, nici dacă mai era cineva în cameră. Se pare că nu am încercat deloc să aflăm adevărul, a continuat necăjit şi puţin dezamăgit Tetsujin.
Era dezamăgit din cauza atitudinii pe care o avuseră ei atunci când descoperiseră crima. Nu putea înțelege ce îi făcuse să nu caute în continuare adevărul în acea perioadă.
- Dar am lăsat camera deschisă, ca atunci când Ayame se va întoarce să arunce o privire prin ea. Poate îşi va aminti ceva, a preluat răspunsul Hageshi.
- Ce speraţi să obţineţi dacă o confruntaţi pe Ayame cu acea scenă?
- Adevărul.
- Sperăm să aflăm cine este ucigaşul şi dacă mai este sau nu printre noi. Ştim acum că ea a fost ucisă în acea perioadă. Poate ne va spune chiar ea, când se va întoarce, de către cine şi de ce, a zis Aoshy.
- Foarte bine. Asta înseamnă că totul cade pe umerii lui Ikusa şi Hissori. Multe atârnă de ceea ce găsesc ei doi acolo, jos, pe Pământ. Foarte multe.
- Aşa este. Tot ceea ce putem face noi este să sperăm că totul va fi bine.
- Eu zic că ar trebui să îl găsim pe spion. Ştim că există un spion printre noi. Asta trebuie să fie prioritatea noastră, momentan, până când Ayame este readusă în Eden, a continuat Hageshi.
- Cum facem asta?
- Simplu. Formăm câteva patrule din îngeri de încredere. Acestea vor avea patru îngeri fiecare în componenţă si vor patrula pe rând câte un sector din oraş. Astfel, mai devreme sau mai târziu, vom afla cine este, a propus Ranpu.
- Ce se va întâmpla cu cei doi ucenici ai voştri, Mari Şefi ai Consiliilor?
- Cu Jhon şi Lilith?
- Da.
- Nu se va întâmpla nimic, îşi vor continua vieţile, a afirmat Tetsujin.
- Deci nu mai sunt ucenicii voştri?
- Ba da, vor continua să fie ucenicii noştri, în caz că ceva se va întâmpla cu noi, ei vor putea să ne ia locul.
- Foarte bine.
- Bun, asta clarificat, şedinţa este încheiată! a declarat Tetsujin cu acordul lui Hageshi.
Auzind toate aceste lucruri, Uragiri s-a dus să îi raporteze tot ceea ce aflase lui Ashi. Era sigur că acestuia nu avea să îi placă ce avea să afle, dar nu exista altă soluţie. Pe drum Uragiri se pregăti sufleteşte pentru scena ce avea să urmeze.