Aripi însângerate

Prin holurile şcolii + În ascunzătoarea celor doi demoni

Prin holurile şcolii

Hissori căuta pe cineva cu disperare prin şcoală.
"Unde o fi, Doamne? Yuri mi-a zis că l-a văzut în liceu, deci asta înseamnă că a terminat de căutat la bibliotecă... pe unde poate umbla şi Ikusa? Trebuie neapărat să ne întoarcem în Eden şi el umblă hai-hui! Când o să îl găsesc, o să îl vadă pe Dumnezeu mai repede decât a anticipat!" îşi spunea el în gând, foarte nervos.
Deodată, după un colţ, în faţa lui a apărut Narkangelul, ţinând mâna dreaptă pe umerii lui Steph, bucurându-se unul de compania celuilalt. După câte a văzut Hissori, doar fata era bucuroasă că stătea cu aşa numitul lui frate, Ikusa nu părea prea încântat de compania ei, dar se prefăcea destul de bine.
- Unde îmi umbli?! a strigat Hissori.
- Cum adică unde? Pe aici, dar ce s-a întâmplat frăţioare, de ce eşti atât de palid? l-a întrebat el, nonşalant.
- Trebuie să plecăm acum "la părinţii noştri"! zise Hissori, accentuând ultimele două cuvinte. S-a întâmplat ceva groaznic. Am aranjat totul, a rămas doar să plecăm cât mai repede.
- Da, da, sigur. Imediat. Scuză-mă scumpete, dar trebuie să plec, zicând asta, o sărută pe Steph sub privirile uimite ale camaradului său.
În acel moment îşi dădu el seama ce lipsea din acea imagine şi anume: cârdul de fete care se ţineau de obicei după Ikusa. Dacă ar fi durat mai mult de un minut acel sărut, lui Hissori cu siguranţă i-ar fi ieşit ochii din orbite, dar din fericire nu a durat. Când fratele lui termină, îl luă de mână şi se îndreptară spre ieşirea din liceu. Ajunşi în stradă, căutară o alee pustie unde nimeni nu avea să îi vadă. Odată intraţi în acea alee, se uitară în toate părţile pentru a fi siguri că nu aveau spectatori şi se transformară. Două perechi de aripi mari, pufoase apărură în spatele lor, o pereche era de un alb impecabil în timp ce cealaltă era de un negru abisal. Îşi desfăcură încet aripile, care înţepeniseră din cauză că nu fuseseră folosite de mult timp, şi le scuturară pentru a reface cât de cât circulaţia sângelui prin arterele lor.
"Magnific" ar fi fost cuvântul care le-ar fi venit în minte oamenilor, dacă i-ar fi văzut pe cei doi îngeri cum şi le dezvăluiau şi nici "magnific" nu era o descriere care să cuprindă farmecul de basm al acelei scene. Cum au apărut din neant, cum străluceau în lumina soarelui, erau de-a dreptul dumnezeieşti. Numai îngerii cei mai puri deţineau asemenea aripi ce nici nu se puteau descrie în cuvinte. Era o vorbă ce circula în Eden şi anume că destinul lor era scris cu sânge pe aripi, iar cu cât destinul era mai măreţ, cu atât acestea străluceau mai tare. Dacă acea vorbă era adevărată, atunci cei doi urmau să aibe un destin uluitor. După câteva minute de dezmorţit, ei îşi luară zborul spre Eden. Un cerc se deschise în nori, înghiţindu-i pe cei doi şi ducându-i în alt cer albastru, ce semăna cu cel pământesc.
- Deci... Hissori, spune-mi ce s-a întâmplat, care este situaţia?
- Nu ştiu. Nu scria în mesaj ce s-a întâmplat. Spunea doar ca să venim urgent, pentru că ceva rău s-a întâmplat. Era un mesaj foarte special şi important, din acela care îi apare în faţa destinatarului.
- Ce crezi că s-a petrecut după părerea ta?
- Există posibilitatea ca un înger să fi descoperit identitatea trădătorului, iar înainte ca el să îi divulge secretul, acesta să fi fost asasinat.
- Posibil... sau poate au aflat ceva despre conducătoarea noastră.
- Apropo de Înălţimea Sa. Ce îţi veni să stai cu tina aceea... Steph? Nu îţi plăcea de Yuri? întrebă Hissori, amintindu-şi scena de mai devreme. Ştiu că nu avem voie să interacţionăm cu oamenii, dar trebuie momentan să păstrăm aparenţele. Credeam că într-un final o să ajungi să stai cu ea, nu cu altcineva.
- Hm... Delicat subiect.
- Încearcă să îmi explici, şi aşa avem destul de mult de parcurs până în oraş.
- Yuri are prieten, tipul acela care se numeşte Seiya. Credeam că mă place după sărutul din bibliotecă, dar nu este aşa. Nu o învinovăţesc că şi-a făcut prieten, însă acum că nu o pot avea, îmi dau seama că mă deranjează acest lucru. Nici nu ştiu de ce, este o senzaţie nouă pentru mine. Un sentiment pe care nu l-am mai avut până acum, dar tu trebuie să ştii la ce mă refer, tu le ştii pe toate. Oricum nu contează, am avut un vis aseară şi îmi spunea să stau departe de ea, altfel ceva rău se va întâmpla.
- O premoniţie?
- Nu sunt sigur, dar nu cred că ar trebui să îmi asum acest risc.
- Da, ai dreptate, dar să ştii că tot nu-mi place că stai cu tipa aceea. Este o scorpie.
- Ştiu. Mă distrez şi eu puţin.
- Ai grijă.
- E hai, ce poate să îmi facă?
- Ea nimic, dar tu poţi să frângi nişte inimi.
- Lasă asta şi hai mai repede, am o presimţire rea în legătură cu mesajul acela. De abia aştept să aflu ce s-a întâmplat.

În ascunzătoarea celor doi demoni

Într-o cameră mobilată doar cu strictul necesar, stăteau doi demoni, William şi Dimitri, uitându-se la ecranul calculatorului. Ei rulau imaginile unor fete, sperând să le sară în ochi vreuna mai specială pe care să o răpească. Deodată, Dimitri a apăsat pe butonul de stop. El a oprit acea prezentare la poza unei fete inocente şi frumoase, cu ochii verzi şi părul roşcat. Ochii ei păreau a se uita fix la cel ce o fotografiase, iar în acel moment păreau a se uita fix la el. Îl fascina privirea aceea atât de intensă, încât i se părea că vedea direct în sufletul său, voia ca ea să se uite în ochii lui şi să vadă ce înseamna răutatea pură. Să îi ţină inocenţa în mână şi să o zdrobească, lăsând în urmă un suflet corupt.
- Hei, Dimitri! Trezeşte-te frate! Vrei ca ea să fie următoarea victimă? l-a întrebat William nerăbdător.
- Da... spuse Dimitri cu jumătate de gură în timp ce cu degetul mare atingea ecranul în dreptul obrazului fetei. Este... este atât de frumoasă... va fi o plăcere să văd cum sângele se scurge din trupul ei şi odată cu el şi viaţa acestei fete. Îţi poţi imagina, Will? La o asemenea faţă sunt sigur că are un corp superb. Să vezi cum acel corp atât de sănătos şi frumos se transformă într-o stană de piatră, ce în curând va putrezi.
Dimitri se uită la poza fetei, dar de fapt în faţa ochilor avea acel tablou morbid al ei în pragul morţii. Numai la gândul a ceea ce avea să îi facă şi simţea cum sângele începea să îi alerge în vene. Nici nu îşi putea închipui ce s-ar fi întâmplat, dacă ar fi făcut-o. Nu se mai simţise atât de entuziasmat şi excitat de mult.
- Nu, Dimitri! Nu vreau să îmi imaginez. Nu mai vreau să le rănim pe aceste fete. Sunt unele atât de pure şi inocente... Ştii că mie îmi place să torturez doar fetele care şi-au pierdut inocenţa. Ea este atât de copilă. Uită-te la ea, cum poţi să îi faci ceva rău? l-a întrebat William scârbit de ideile colegului său.
Nici el nu era mai sus, dar când vedea o asemenea fată, nu mai putea să îi facă nimic, pentru că îi amintea de sora lui. Amintiri dureroase îi năvăliră mintea. Sora lui a fost şi ea, pe vremea când a fost muritor, inocentă şi pură până ce a întâlnit-o pe târfa şcolii. Era atât de mică şi de uşor de influenţat, încât ar fi vrut să o ţină închisă în casă departe de viaţa crudă de afară, dar nu reuşise. Aşa că a făcut tot ce a putut să o protejeze, i-a spus de nenumărate ori să se ţină departe de ea, dar nu l-a ascultat şi atunci când ea nu voia să asculte, s-a dus la tipa aceea şi a ameninţat-o să stea departe de surioara lui dragă, însă ei nu i-a păsat de nici una din ameninţările lui. Văzuse cum surioara lui se transformase încet într-o persoană străină lui şi nu ştiuse cum să facă să o aducă înapoi. Astfel, în câteva luni nu mai era deloc pură şi inocentă. Nu mai era sora lui. Nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă nu ar fi venit într-o zi acasă mai devreme decât trebuia şi nu ar fi văzut-o pe jumătate dezbrăcată în braţele unui băiat. În acel moment a clacat şi după ce l-a dat afară pe acel băiat în şuturi, a omorât-o, ea fiind prima lui victimă. Cât de mult i-a plăcut să o facă să sufere. Nici una din rugăminţile ei nu l-a afectat, ba din contră îi plăcea şi mai mult când o auzea cum se ruga de el. Nu îi părea rău pentru ceea ce făcuse, considera că a salvat-o, dar din cauza ei nu putea să se atingă de fetele pure, întotdeauna îi aminteau de cum era ea. De adevărata lui surioară şi de singura pe care a cunoscut-o şi a iubit-o necondiţionat. El era sigur că a murit atunci când şi-a pierdut inocenţa. Aşa că văzând-o pe fata aceea, nu voia cu nici un chip să o rănească, ar fi vrut mai mult să o ţină în braţe şi să o protejeze de toate lucrurile care ar fi putut să îi fure inocenţa. Văzând-o, şi-a dat seama că ea ar fi putut fi reîncarnarea conducătoarei îngerilor. Auzise de ea şi ştia că numai aceasta era în stare să scoată la iveală lucrurile bune din cineva. Asta făcea şi acum, în ciuda faptului că nu era prezentă. Dacă ar fi fost altcineva, nu ar fi putut să îi aducă aminte de sora lui sau să scoată la iveală dorinţa lui de a proteja fetele inocente.
- Bine, Dimitri! Putem să o răpim pe fata aceasta... se uită la monitor să vadă cum o chema... fata aceasta Yuri Uzuri, dar nu vreau să îi faci absolut nici un rău. Ai înţeles?
- Mai vedem, Will, mai vedem. Nu îţi promit nimic. Este prea apetisantă pentru a o lăsa liberă. Mult prea apetisantă şi, apropo, îmi eşti dator cu o fată, spuse Dimitri ieşind din încăpere.
După ce el ieşi, William îşi promise că urma să o apere cu viaţa lui pe fiinţa acea magnifică, dacă urma să fie cazul. Nu avea să mai dea greş de această dată, avea să o protejeze cu viaţa lui, dacă avea să fie nevoie. Spunându-şi aceste lucruri, sărută fruntea fetei din poză şi închise calculatorul ieşind şi el din încăpere.