În faţa liceului + În dormitorul lui Ashi

151 16 0
                                    

În faţa liceului

"Niciuna nu a fost Ayame... Oare cum o să reuşesc în acest fel să dau de ea? Trebuie să mă chinui mai mult, să îmi dau silinţa mai mult, altfel Ashi o să mă omoare. Şi că tot mi-am adus aminte de el, ce rău îmi pare de Jessabelle. Cât de mult am vrut să o apăr atunci când a dat în ea Ashi, dar ce pot să fac eu în faţa marelui rege al demonilor? Nimic. Sunt la fel de neputincios în faţa lui cum sunt şi aceşti oameni în faţa mea. Cât de mult aş vrea să o răpesc şi să fugim amândoi în lume ascunzându-ne de răzbunarea lui Ashi, dar ea sigur nu va vrea. Ei îi place puterea pe care i-o oferă titlul de metresa regelui demonilor. Atâta timp cât ea este fericită, atunci şi eu sunt fericit."

Reuşise să verifice vreo douăzeci şi ceva de fete până atunci, dar ăsta era doar vârful aisbergului. Nu putea renunţa aşa uşor, deoarece viaţa lui depindea de asta. Ştia ce urma să se întâmple dacă nu avea să o găsească pe Ayame. Aşa că se hotărâse. Nu voia să fie unul din maimuţoii lui Ashi, ştia că acesta considera o distracţie să îi ameninţe pe ei cu moartea şi apoi să îi vadă cum dădeau greş. El nu avea să dea greş. El avea să câştige, el avea să îndeplinească misiunea.

În acea seară, dacă avea noroc, urma să o vadă pe Yuri plecând singură de la liceu neînsoţită de clovnii aceia doi. Dacă ar fi ieşit singură, avea de gând să acţioneze, nu avea de gând să rateze o asemenea şansă. Numai de ar fi singură.

Cine ştie, poate avea să fie norocos şi planul avea să i se pună în practică. O alesese pe ea drept următoarea lui victimă, deoarece o vedea tot timpul în compania celor doi îngeri când pleca la liceu. El bănuia că ea avea ceva special, altfel nu ar fi stat cei doi cu aceasta. Se vedea de la o poştă că cei doi o apărau, dar încă nu reuşise să îşi dea seama care era faza cu fata. Dacă nu era ea reîncarnarea conducătoarei lor, atunci de ce mai umblau cu ea şi dacă era într-adevăr regina lor, ce mai căutau aici pe Pământ? Nu ştia încă răspunsul la acea întrebare, dar era dispus să afle. Aşa că se postă în faţa liceului aşteptând ieşirea de la ore a elevilor.

În dormitorul lui Ashi

Ashi stătea întins încercând să se relaxeze, ţinând-o în braţe pe Jessabelle. Era bine să aibă pe cineva alături care să nu îl sâcâie că nu o iubeşte. Cea care stătea lângă el era conştientă de ceea ce voia el şi îi dădea ce îşi dorea fără să pună alte întrebări. Amanta perfectă de care avea nevoie în acea clipă se numea Jessabelle. Amantă pe care chiar în acea secundă o mângâia pe păr gândindu-se la Ayame.

- Jessabelle...

- Da, regele meu?

- Tu mă iubeşti pe mine? Dar fără minciuni. Vreau să îmi spui adevărul.

- Iubitule, dacă te-aş iubi cu adevărat, atunci aş deveni aşa cum era Akki şi nu aş mai fi amanta ta perfectă.

- Să înţeleg că nu mă iubeşti... De ce? Nu sunt frumos? Poate nu sunt pe placul tău...

- Ba da, eşti foarte frumos, numai că tu iubeşti pe altcineva, iar eu dacă m-aş îndrăgosti de tine, atunci aş deveni geloasă şi nu am mai putea să ne bucurăm de clipe ca acestea... Ia spune-mi, ce a fost între tine şi Ayame?

- Hm... este atât de veche povestea, încât parcă şi eu încep să uit... dar încă nu m-am plictisit de ea. O să îţi spun, pentru că te văd atât de curioasă. Eram protejatul ei, nu ştiu de ce m-a ales pe mine, ştia ce făcusem în timpul Marelui Război al Îngerilor şi totuşi ea m-a ales pe mine să îi fiu protejat. Trebuie să îţi precizez ceva: îngerii nu pot iubi sau, mai bine zis, nu au voie să iubească aşa cum o fac oamenii, iar demonii sunt incapabili să simtă dragostea adevărată, din cauză că întotdeauna ne înjunghiem pe la spate, orice am simţi pentru victima noastră. Eu am încălcat acea lege, ajunsesem să fiu orbit din cauza afecţiunii mele pentru ea. O urmăream peste tot, îi făceam orice moft. Ajunsesem să ştiu ce vrea fără chiar să îmi spună, îi citeam pur şi simplu gândurile, numai că înainte ca eu să îi dau acel ceva ce îşi dorea, ea deja îl primise de la celălalt protejat al ei. El era întotdeauna cu un pas înaintea mea, aşa că am devenit gelos pe el. Cu cât ţineam mai mult la Ayame, cu atât deveneam mai gelos pe celălalt înger. Numai că eu eram considerat un proscris, aşa că toţi erau împotriva mea, până şi celălalt protejat al ei credea asta. O vedeam în ochii lui de câte ori mă chema Ayame la ea. Vedeam cum se întreba de ce mă ţinea pe lângă ea şi o vedeam şi pe ea răspunzându-i la întrebare. De fiecare dată îi spunea că nu era bine să mă judece, că trebuia să mă înţeleagă, numai că el nu voia să o asculte. Am reuşit, într-un final, să rămân singur cu ea şi atunci am profitat. Eram fericit că în sfârşit reuşeam să îi spun ce sentimente nutream pentru ea. Ea nu le-a acceptat, aşa că m-a respins. La început, credeam că m-a respins din cauză că eram prea slab, că nu puteam să mă ridic la nivelul ei, cauză din care am devenit conducătorul demonilor şi am stabilit o întâlnire cu ea. I-am propus un armistiţiu între noi dacă avea să mă accepte ca rege al inimii ei, dar nici atunci nu a făcut-o. Atunci a izbucnit un nou război între îngeri şi demoni din cauza mea. Nervos fiind că m-a respins, am atacat-o şi am rănit-o foarte rău. Îngerii nu au acceptat o asemenea insultă şi uite aşa a început războiul. Însă eu nu m-am dat bătut. Acum tot ce sper este să o pot răpi când se iveşte ocazia şi să o aduc aici.

- Dar cine este responsabil pentru moartea ei atunci când de abia fusese acceptată ca şi conducătoare? a întrebat şi mai curioasă Jess.

- Asta nici măcar eu nu ştiu, minţi cu neruşinare Ashi.

Ashi ştia cine o ucisese, numai că nu era dispus să îi spună adevărul despre ceea ce se întâmplase de fapt. Nimeni nu îl ştia în afara lui şi a celor doi Fallen Angel, care nu erau de găsit.

Jessabelle voia să îi mai zică ceva, dar chiar atunci când deschise gura, el o sărută şi începu să o mângâie. Se simţea atât de bine când o mângâia. Tot corpul îi tremura sub mâinile lui iscusite. Ştia cum să facă o femeie fericită şi o făcea al dracului de bine. Nu mai avea de gând să redeschidă această discuţie. Pe moment voia doar să se lase dusă de val şi să se simtă cât mai bine. Nu ştia cât avea să mai dureze această aventură a ei cu Ashi, dar se decise să trăiască fiecare clipă, să savureze fiecare minut de parcă ar fi fost ultimul.

Aripi însângerateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum