Atinge-mi sufletul

Capitolul 33

Nu reușesc să citesc nimic în privirea lui Aimee. Mă privește zâmbind, dar oricine și-ar da seama că afișează un zâmbet fals. La naiba! Mai mult ca sigur a auzit tot ce i-am spus lui Art despre Ariel. De ce dracu' am fost așa de prost și nu am putut să recunosc în fața lui că o plac cu adevărat? De idiot ce sunt, de asta. Mi-am făcut griji că o să mă bată la cap cu asta cu fiecare ocazie, dar nu m-am gândit nicio secundă că altcineva ar fi putut auzi. Și ceva din privirea răutăcioasă a lui Aimee îmi spune că nu are de gând să păstreze pentru ea nimic din ceea ce a auzit.

— Cât ai auzit? o întreb plictisit.

— Suficient, rânjește. Acum, iubitule, cred că avem ceva de discutat, spune și mă trage după ea spre dormitorul meu, iar eu ca un fraier o urmez fără să mă opun.

— Ascultă, Aimee, încep să vorbesc în șoaptă după ce am închis ușa camerei în spatele meu.

— Ssst, mă întrerupe ea așezându-și degetul arătător peste buzele mele. Nu știu de-a ce te joci, Dante, dar nu îmi pasă, spune și mă împinge până când spatele genunchilor mi se lipesc de marginea patului, pe care mă împinge până ce ajung în șezut. Ori îl minți pe unchiul tău, ori pe ea, continuă Aimee. În orice caz, nu cred că vrei să vorbesc mai mult decât trebuie, nu? adaugă și se așează în poala mea, încrucișându-și brațele în jurul gâtului meu.

Picioarele ei stau de o parte și de alta a taliei mele, iar una dintre mâini și-o strecoară lent în părul meu. Eu o privesc rece, pentru că așa mă lasă comportamentul ei. Nu mă așteptam la așa ceva din partea ei.

— Ce vrei, Aimee? o întreb pe un ton dur, răgușit. Urăsc când cineva încearcă să profite de mine, dar nu o pot lăsa nici să îi spună lui Ariel ce a auzit, așa că voi intra puțin în jocul ei.

— Pe tine, îmi șoptește senzual în ureche. Vreau să fiu iubita ta, vreau să fii al meu și doar al meu, spune și îmi strânge lobul urechii între dinții săi, suflând apoi aer fierbinte spre locul mușcat. Vreau să nu mai ai nimic de-a face cu Ariel, adaugă și se mișcă lasciv în poalele mele.

Doar că, spre surprinderea mea, nu simt nimic din ceea ce aș fi simțit în mod obișnuit. Până acum câteva zile, mă excita numai gândul la Aimee deasupra mea. Acum o am fizic aici, dar nu mă pot gândi decât la Ariel. Nu cred că Aimee își dorește cu adevărat să fie iubita mea. Vrea doar să mă îndepărtez de Ariel. Este geloasă și posesivă, fără ca măcar să aibă vreun drept în sensul acesta.

— Cred că ai înțeles totul greșit, Aimee, îi spun și o îndepărtez de pe mine, ridicându-mă în picioare. Nu este nevoie să spui nimic, pentru că o voi face eu, adaug. Chiar o plac pe Ariel, și dacă vrei, poți veni cu mine să îi spun și lui Art adevărul.

                  Pentru că asta am de gând să fac. Nu are niciun rost să ascund asta, când este mai mult decât cert că nu mi-o pot scoate din cap. M-am panicat când mi-a spus și Art să nu mă joc cu sufletul ei. Același lucru mi l-a spus și ea. Eu nu vreau să se întâmple asta, dar dacă fără voia mea o voi răni? De aceea am preferat să nu îmi recunosc sentimentele, am crezut că astfel nu voi fi tras la răspundere în cazul în care lucrurile vor degenera.

M-aș fi așteptat la o reacție agresivă din partea lui Aimee, dar privirea i se îmblânzește iar corpul i se înmoaie, așezându-se înfrântă pe pat.