Capitolul 32

3.9K 371 74
                                    

            Mulțumesc diannao18 pentru minunatul trailer. Vouă cum vi se pare?

Este deja trecut de ora prânzului atunci când Art ajunge acasă. Cele două fete sunt în camerele lor, iar eu stau întins pe canapeaua din living și mă uit la televizor. Este o atmosferă ciudată în casă, așa că nu am insistat atunci când Aimee și Ariel au refuzat invitația mea de a ne uita împreună la film. Art se așează pe fotoliul de lângă mine și oftează adânc. Își dă ochelarii jos și îi așează pe masă, apoi își freacă baza nasului cu degetele și se lasă înfrânt pe spate. Pare epuizat.

Nu am vorbit deloc în cele două zile în care a fost plecat, tot ce știu este ce mi-a scris în acel bilet. Dar ceva mă face să cred că nu a fost vorba despre o conferință, așa cum mi-a zis. Mă privește abătut și îmi dau seama că ar vrea să îmi spună ceva, dar nu știe cum. Deschide gura și o închide înapoi de câteva ori, apoi oftează adânc și își trece mâna prin părul rar și deja albit de trecerea anilor.

                  — Ai fost la el, nu? îl întreb și simt cu corpul mi se încordează atunci când își ridică privirea spre mine și îi văd ochii roșii și înlăcrimați.

                 — Știu că nu vrei să auzi despre el, Dante, spune și își scutură capul, de parcă ar vrea să alunge o anumită imagine de acolo. Dar regretă, crede-mă pe cuvânt, adaugă și mă privește serios și îndurerat.

                 Eu nu înțeleg cum poate fi atât de bun omul ăsta din fața mea. Jason nu m-a distrus doar pe mine, ci și pe el. Mama era singura rudă în viață a lui Art, în afară de mine și Hannah. Iar acum, am rămas doar eu. Probabil din acest motiv m-a primit în casa lui cu brațele deschise și mi-a oferit tot sprijinul său. Art a suferit enorm în ultimii ani. Nu a fost căsătorit, dar a fost îndrăgostit nebunește de o femeie. Din păcate, cancerul ei a fost mai puternic decât iubirea lui, așa că Sally s-a stins din viață imediat după ce Art a cerut-o în căsătorie. După acest episod, Arthur nu s-a mai uitat la nicio femeie. Nu a reușit să treacă niciodată peste moartea iubitei sale, chiar dacă au trecut douăzeci de ani de atunci.

                   Și-a deschis cabinetul imediat după ce a rămas singur, sperând să ajute oamenii care trec prin ce a trecut el. La scurt timp și-a pierdut părinții. Reușise să își revină și după acest episod, dar a luat-o de la capăt acum un an, când și-a pierdut și sora. De aceea îl admir atât de mult. El s-a lăsat învins de durere, dar și-a promis că atât cât îi va sta în puteri, îi va ajuta pe ceilalți să se regăsească.

                   Cu toate astea, Jason nu merită să fie salvat. Nu merită să se regăsească. Nu merită nimic, decât să trăiască mereu cu vina că și-a distrus propria familie.

                   — Să regrete, îi răspund pe un ton jos. Mi-a distrus viața, de ce nu înțelegi? Nu îl pot ierta. Nici măcar nu vreau să mai aud vreodată despre el. Îl urăsc, Art!

                   — E pe moarte, Dante, spune iar respirația mi se oprește. S-a lăsat condus de vină, iar acum a cedat, adaugă trist. Nu îți spun să îl ierți, nici eu nu am făcut-o încă. Dar vei regreta mereu dacă nu îi dai o șansă să îți vorbească. Lasă-l să se descarce de această povară și să se ducă liniștit, spune și văd cum o lacrimă i se scurge pe obrazul aspru.

                  Eu nu știu ce să îi răspund. Nu mi-am dorit niciodată să moară, indiferent de cât de tare îl urăsc. Doar că nu știu cum aș reacționa dacă l-aș vedea. Nu știu dacă aș fi capabil să îmi controlez nervii. De câte ori mă gândesc la el, nu văd decât cele două sicrie coborând sub pământ, în acea zi mohorâtă de toamnă.

Atinge-mi sufletulWhere stories live. Discover now