Pot să rămân la tine ?

93 5 0
                                    


   Momentul de când Markus își lipise buzele de ale mele și până când corpul lui a făcut contact cu solul,a fost mult prea scurt. Mă aflam lângă mașina lui Markus și nu reușisem încă să îmi revin,dar în momentul când ochii mei i-au văzut chipul,pupilele mi s-au dilatat și inima a început să îmi bată de trei ori mai tare.

-Derek,oprește-te!

   M-am panicat și probabil am început să tremur. Se uita la mine uimit și abia când i-am prins încheietura,s-a oprit. Ochii lui mă cercetau atent și nu îmi dădeam seama în momentul ăsta ce culoare au.  O încruntătură și-a făcut loc pe fața lui și am putut observa cum ochii lui devin reci ca gheața. Și-a tras mâna din încheietura mea și a prins-o pe a mea,trăgându-mă de lângă mașina lui Markus.

-Haide,te duc acasă!

   Vocea lui era și ea rece și pot să jur că nu îl recunosc. Mi-am tras și eu mâna din încheietura sa și am făcut doi pași în spate.

-Nu merg nicăieri cu tine! Cine te crezi să vi aici,acum și să îl lovești pe el,mai având și pretenția să te las să mă duci acasă?! În niciun caz! Pot să merg și singură și vreau să asculți bine ce am de zis acum: Dacă tu crezi că poți să apari ,să mă faci să mă îndrăgostesc de tine,apoi să ma părăsești printr-un mesaj și să apari când vrei tu,după care să sari la gâtul unui tip,care,după părerea mea,nu făcea nimic greșit crezând că încă te mai iubesc,te înșeli amarnic!

    Cred că pierdusem numărul cuvintelor și nici nu îmi dau seama cum am putut spune atâtea ,în sarea în care mă aflu,sar după fața lui Derek,e la fel de uimit ca și mine. Îi văd mușchii cum se încordează și îmi dau seama că e netvos.

-Mellisa ,intră în momentul asta în mașină!

-Poftim?! Tu cred că nu ai auzit tot ce am spus.

-Nu ,tu cred că nu ai auzit ce am spus eu. Ești beată ,e patru dimineața și în niciun caz nu te duci singură acasă,așa că ori urci tu în mașină ,ori te bag eu!

   Beată?! Despre care vorbește? Ii arăt eu lui beție! Am urcat în mașină mea și încercam să bag cheile în contact ,dar nu intrau. Fir-ar,acum v-ați găsit!

-Pff,poate nu merge pentru că încerci să bagi cardul de la supermarket în contact. Ți-am zis eu! Haide.

-Nu.

      Cred că nu a fost un răspuns prea bun pentru că în secumda următoare ,corpul neu a fost ridicat și m-am trezit pe scaunul din dreapta a mașinii lui Derek. Am încercat să ies ,dar idiotul a blocat ușile.

-Derek dacă nu mă lași să ies sun la poliție și le spun că m-ai răpit!

-Cu ăsta?

    În mâna avea telefonul meu și jur că devine atât de enervant când obține ce își dorește. Nu m-am mai împotrivit cu nimic ,iar în 20 de minute am ajuns acasă la el. Bineînțeles că m-a ridicat pe sus și m-a dus până în cameră.

-Ști că pot merge și singură,nu?!

-Nu știu ce să zic.

    Asta mă enerva și mai tare. M-a așezat,într-un final în pat și mi-a dat sandalele jos.

-Vrei să îți aduc haine de schimb sau....?

-E în regulă,o să dorm așa.

    Adevărul e că mă calmase puțin și recunosc ca mi-a fost așa dor de el .... S-a ridicat de pe pat și a mers spre dulap a scos un tricou și l-a schimbat pe cel de pe el.

-Aici o să dormi?!

    A fost mai mult o uimire decât o întrebare.

-Da,dar nu îți face iluzii,doar o să dorm.

    Iluzii?! Cine se crede tipul ăsta?! Adică înțeleg că arată bine,dar totuși. Incercam din răsputeri să nu ma uit la mușchii,abdomenul,pătrățele și restul corpului său,dar îmi era imposibil. Ceva din mine își dorea să sară pe el,să îl țină și să nu îi mai dea drumul niciodată. El stătea pe marginea patului ,cu coatele pe genunchi,iar eu,fără să realizez,mă apropii de el. Îmi așez palmele pe umerii lui și încep să îi sărut inconștient gâtul. Se întoarce spre mine și îmi prinde fața între palme. Ochii lui sclipesc nefiresc de tare și fără vreun moment de răgaz  își lipește buzele de ale mele. Eu îi răspund la sărut de parcă ar fi tot ce am nevoie în acest moment să supraviețuiesc. Parfumul să îmi îmbibă simțurile,iar buzele sale moi îmi redau energia ,pe care simt că am pierdut-o de ceva timp. Se îndepărtează de mine și îmi mângâie fața tandru.

-Noapte bună!

     O durere de cap pune stăpânire pe mine ,iar ochii îmi sunt invadaţi de razele soarelui. Mă ridic cu greu în șezut și încerc să îmi dau seama unde mă aflu. Ah,acum îmi amintesc. Barmanul arătos,alcool,Derek,sărutul... Oh,fir-ar ,sărutul! La dracu Mellisa,de ce l-ai sărutat?! Sau el m-a sărutat? Offf,cât de proastă pot să fiu?!  Pe ușa din cameră intră Derek și pare puțin încordat. Acum îmi amintesc și mica noastră discuție din fața clubului...

-Neața! Voca lui era joasă și privirea căzută,ceva nu era bine.

-Neața! Cât e ceasul?

-Târziu. Nu îți face griji,l-am anunțat eu pe Adam că ești bine.

     Normal,doar Mellisa e un copil fără cap,care bineînțeles că nu se poate descurca și singură și normal că are nevoie de grija de mamă a lui Adam!

-Ce a fost în capul tău să bei atât și să pleci cu un necunoscut?! Acum părea destul de sigur pe el și în același timp nervos.

-Necunoscut?! Cred că aș putea spune același lucru despre oricine din jurul meu,pruvirea lui se răci și vedeam în ochii săi sentimentul de vină și regret,dar în fine. Îmi pare rau pentru tot ce ți-am zis aseară și că am țipat.

    Acum părea surprins. Sigur nu se aștepta la asta din partea mea,dar așa era... Îmi părea rău și știu că el știa asta.

-E în regulă,sec. Foarte sec. Nu mai avea nicio reacție în voce,de parcă ar fi de piatră. Mașina ta e în garaj,când ești gata...poți să pleci. Adam e destul de îngrijorat.

   Nu. Adam nu e îngrijorat. Adam e nervos și știu asta. Nu îmi plăcea ca el să își consume energia cu mine. În ultimul timp pierduse destul timp,doar încercând să mă convingă să ies din casă.

-Derek...pot să te rog ceva?

-Sigur,ce e?

-Pot să rămân la tine ceva timp? Vreau să iau o pauză de la tot și...de la toți.

    Ezită o clipă și puteam observa durerea din privirea sa.

-Sigur.

Dark Love Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum