Dark Love

E doar un arogant!

Am coborât toți din mașină și am observat zambetul victorios al lui Derek. M-am îndreptat nervoasă spre el.

-Ce dracu a fost asta?! Ce ai făcut? Am ridicat eu tonul,știind că ceva nu era bine.

-De ce nu vrei să recunoști că te-am bătut?!

-Mai vedem noi arogantule!

I-am aruncat cheile mașini mele,care era de fapt a lui,m-am îndreptat spre micuțul "bar" al pistei și mi-am luat o bere. Alexa s-a îndreptat spre mine,așezându-se lângă mine.

-Hei,ști că ești foarte bună,doar că nu te așteptai la mișcarea lui Derek,data viitoare sigur vei câștiga!

-Mda... Alexa încerca să mă consoleze,ca de obicei.

-Ce ar fi dacă data viitoare ai încerca să rămâi la egal cu adversarul și în momentul în care accelerează ,dai drumul la gaz și îi iei fața. Asta te va face să ai un avans și să îl împiedici să te depășească.

Cu toate că Alexa nu conducea,se pricepea foarte bine la scheme și mașini. Abia așteaptă să își ia permisul și știu că va fi printre cei mai buni. Am observat-o uitandu-se la Liam și schimbându-și câteva priviri și zâmbete. Cunoșteam privirea asta!

-Alexa... pot să te întreb ceva?

-Sigur,ce e?

-Tu...simți ceva pentru Liam. Adică,nu vreau să par directă,dar ești cea mai bună prietenă a mea și el el fratele...

-Lia! Știu că nu am mai vorbit în ultimul timp pentru că ai fost ocupată cu facultatea și cred că e timpul să vorbim acum... Eu îl plac pe fratele tău,dar vreau să te asigur că nu s-a întâmplat nimic din ce crezi tu, aseară. Știu că pentru tine e o situație complicată și nu vreau să o complic și mai mult și în plus,nu cred că mă place așa cum o fac eu.

Trebuia să fac ce e corect. Avea dreptate ,era o situație dificilă,dar nu puteam fi eu cauza nefericiri a doi oameni foarte importanți din viața mea.

-Alexa,Liam te place ,la fel cum îl placi și tu! Știu asta. Nu renunța la asta din cauza mea,aș fi foarte fericită pentru voi și știu că și voi ați fi. Ai încredere în tine și fă ce trebuie!

Îmi zâmbea cald și știu că nu se aștepta la asta de la mine. Și-a luat și ea o bere și am rămas privind restul "echipei" . Erau fericiți,glumeau , râdeau. Eram ca o familie acum,mai apropiați ca niciodată,dar simțeam cumva că locul meu nu e aici. Probabil e un efect al pierderii.

- Și,ce e între tine și Derek? Mi-a aruncat o privire perversă și un zâmbet subtil.

-Nimic,e doar un arogant !

-N-aș fi prea sigură de asta,am văzut cum vă priviți și mi se pare că nu e "nimic".

Deja nu o mai ascultam,nu voiam să cred ceea ce îmi spunea. Eram prea încăpățînată să îmi placă de un arogant ca el! Mi-am lăsat berea pe un scaun și am intrat în mașina pe care mi-o adusese Sia pe pistă. Simțeam nevoia să mă deconectez de restul și am băgat mașina în accelerație , intrând pe autostradă și conducând ca o maniacă. Aveam deja o viteză destul de mare și am observat un echipaj de poliție în spatele meu. Firar! Telefonul mi-a sunat instantaneu.

-Da!

- Ia-o pe prima străduță la stânga și intră în pădure acum!

Am făcut așa cu mi-a zis. Imediat a apărut mașina lui Derek lângă mine.

-Fi atentă,mergem până la capătul drumului,după care vom intra într-un cartier mai vechi! O să trec în fața ta și o să mă urmezi printre niște blocuri. O să ne piardă repede urma!
Nici nu am mai apucat să spun ceva că mi-a și închis.

Am făcut cum mi-a spus și am intrat curând într-un cartier destul de ciudat. Nu părea prea locuit,casele erau vechi,mici baruri pe colțuri și șoselele erau prost construite. Am făcut viraje la stânga și la dreapta și după zece minute polițiști ne-au pierdut urma. Ne-am dat ambii jos din mașină.

- O să trebuiască să rămânem aici în noaptea asta,sigur așteaptă să ne întoarcem.

-Și unde o să dormim în mașină?! Prefer să risc o noapte la "răcoare" decât în locul ăsta și dimineață să mă întorc singură acasă!

I-am reproșat eu destul de nervoasă ,amintindu-mi de dimineața când m-a lăsat singură la Zac.

-Despre ce tot vorbești?!

-Despre așa zisa petrecere de la Zac,unde, efectiv, m-ai obligat să rămân pentru că,după parerea ta eram "prea beată" și a doua zi,dimineața ai plecat nespunând nici măcar "pa"!

-Scuză-mă,dar nu știam că am vreo obligație fața de tine!

-Dacă nu ai,atunci de ce m-ai ajutat?!

Tăcu câteva momente și mă privi atent.

-Ști ceva,fă ce vrei! Dacă tu consideri că o să îți placă mai mult "acolo" decât aici,în siguranță ,rămâi cu încăpățânare ta!

-Ești un mare arogant!

-Si tu o mare încăpățînată!

În următoarele ore nu am mai spus nimic. Am hotărât să rămân în cartier,neavând chef de interogatorii și poliție. Stăteam fiecare în mașina sa. Era destul de frig și nu știu dacă puteam rezista până dimineață.

-Bun,ajunge cu asta! Haide !i-am auzit vocea autoritară dintr-odată .

-Ce tot spui acolo?!

-E foarte frig,hai să căutăm un hotel!a sugerat el.

-Nu am bani la mine și îmi e destul de bine în mașină! L-am mințit,nevrând să îi dau dreptate.

-Taci și urmează-mă odată!

Am stat puțin pe gânduri și mi-am dat seama că ar fi mult mai bine la un hotel,într-un pat decât în mașină înghețând. L-am urmat până am ajuns în fața unui hotel destul de mic. Am intrat și totul era liniștit,nu părea că e cineva cazat aici. Am văzut o femeie de vârsta a doua la recepție,plictisită și destul de obosită.

-Vrem o cameră dublă! A spus Derek pe un ton superior.

-Nu mai avem camere!

Ce era cu ea?! "Hotelul" ăsta părea nelocuit de luni bune,dar cunoșteam tactica asta și parerea mi s-a confirmat imediat.

-Îți plătesc dublu! A spus Derek.

Bineînțeles,refuză-i și vor plăti dublu,mai ales că era trecut de miezul nopții. Ne-a aruncat o cheie și am urcat scările. Camera în care am intrat era destul de mare,dar nu foarte îngrijită,observându-se stratul de praf destul de gros. Eu și Derek ne-am strâmbat la unison. Am analizat camera timp de cinci minute ,după care m-am îndreptat spre ușă.

-Unde pleci? Mă întrebă el.

-Am nevoie de aer, sau vrei să ne certăm și pe el?!

Nu spunea nimic așa că am deschis ușă și am plecat. Am coborât scările și am ieșit afară,aprinzându-mi o țigară. Deodată,din spatele meu a apărut un tip destul de masiv cu o privire destul de ciudată. S-a apropiat de mine.

-Hei păpușă,nu ar trebuii să stai singură la ora asta afară! M-am strâmbat spre el ,aruncându-i o privire urâtă.

-Cară-te frate! I-am spus pe un ton arogant. El se enervase și se apropia de mine,strivindu-mă de perete. I-ați mâinile de pe mine!!!

-Calmează-te,o să fie mai amuzant dacă cooperezi. I-am putut observa zâmbetul pervers și mi s-a făcut scârbă.

-Lasă-mă în pace!

Am țipat eu ,încercând să îi îndepărtez mainile de pe mine. Mă tot svârcoleam,dar era clar că nu aveam nicio șansă.

-A spus să o lași în pace așa că i-ați mâinile de pe ea dacă vrei să le mai ai!

Pe ușa hotelului a ieșit Derek și în momentul ăsta eram mai mult decât fericită să îl văd...