Dark Love

Trafic de organe...

Derek Colins

Eram încă aici. În patul din camera mea,gândindu-mă la toate căcaturile posibile și la ea. Ea era singurul lucru bun din viața me și am pierdut-o! Am pierdut-o încercând să mă găsesc pe mine. Mă mințeam de fiecare dată când o priveam că o să fie bine,că o să fim fericiți,ca o iubesc mai mult ca orice pe lumea asta. Și nu,asta nu era o minciună,chiar o iubeam. Mă uitam în ochii ei și încercam să mă conving că nu aș putea să o rănesc niciodată și că o să fim fericiți pentru totdeauna,dar pe cine cred eu că reușesc să mint... Doar prin simplul fapt că ar afla adevărul despre mine ar înnebuni-o. Încerca să îmi demonstreze că va fi acolo mereu,indiferent de situație și culmea e că reușea,încerca să se facă să creadă că se mulțumea cu puținul,mai bine spus cu nimicul pe care îl știa despre mine,dar știam că într-o zi avea să cedeze și uram asta. Uram faptul că din cauza mea se afla în locul ăla infect,uram faptul că o puteam răni,mă uram pe mine că am făcut-o să mă iubească și că m-am îndrăgostit și eu de ea. Mă uram pe mine și asta mă înnebunea.

Azi trebuia să iese din clinica aia nenorocită și i-am promis că totul o să fie bine,dar știam că promisiunea asta va fi încălcată. Dintr-un oarecare motiv mi-a scris că o să ne vedem mâine pentru că are niște treburi de rezolvat,însă asta mă ajuta și mai mult să îmi pun ordine în ganduri,luând o decizie ,care cu tooate că ne va face rău amândurora,ne va ajuta extrem de mult...

Mellisa Stailish

În sfârșit păşisem pragul clinicii și puteam respira aerul curat,simți soarele cum îmi arde fața și vântul cum îmi trece printre șuvițele părului negru. Nu credeam că o să mai am ocazia să simt toate astea. Chiar dacă idiotul ăla de psihiatru a decis că mi-am revenit ,eu nu eram complet sigură pe stabilitatea mea. Am urcat în mașină și m-am îndreptat spre bărbatul cu care mă întâlnisem înainte de a veni aici. El avea niște răspunsuri pentru mine și eu aveam nevoie de ele.

Am ajuns în fața ușii și am bătut de două ori. Am putut observa draperiile geamului de la etaj mișcîndu-se și în mai puțin de un minut Robert,sau cel puțin așa cred că îl cheamă, a apărut în pragul ușii. M-a cercetat atent și mi-a făcut semn să intru. Am ajuns în living și am început sa îl studiez atentă,neuitînd ca mă aflu aici din cu totul alt motiv. Era destul de mic spațiul,în mijloc fiind așezate doar o masă rotundă si o canapea ce se întindea până în marginile rotunjite. Robert mi-a făcut semn să iau loc,iar eu am încuviințat așezându-mă pe materialul moale ,de o culoare închisă al canapelei.

-Vrei ceva de băut?

Vocea lui era joasă și cred că e doar în capul meu ,dar pot să jur că pentru o clipă am putut observa ezitare în privirea și tonul său. Am dat din cap dezaprobator,iar el s-a așezat în celălalt capăt al canapelei.

-Deci ce ști despre mine și despre familia mea,Robert?

-Păi,totul a început acum câțiva ani. Eu și tatăl tău eram buni prieteni,lucram împreună la un garaj din centrul orașului,dar el voia mai mult. Mereu a vrut mai mult!-i-am putut observa încruntătura de pe frunte- S-a încurcat cu niște oameni periculoși și a început să facă trafic de arme și...-pentru o clipă vocea lui s-a oprit și l-am văzut înghițind în sec. Se calmează și apoi revine:
-Făcea trafic de arme și de organe...

Atunci vocea lui s-a oprit,la fel ca și inima,respirația și pulsul meu. Îmi simțeam corpul greu și un gol uriaș în stomac. O lacrimă își făcea apariția în colțul ochiului drept ,dar nu mă deranjeam să o îndepărtez,ea fiind urmată de altele. Respiram sacadat,dar nu spuneam nimic. Așteptam ca bărbatul din fața mea să continuie ,oricât de dureros ar fi fost.

-Totul a mers bine ceva timp ,dar nesăbuitul s-a îndrăgostit de soția șefului său. Se vedeau pe ascuns,dar știau amândoi că asta nu avea să funcționeze pentru totdeauna. La ultimul transport de arme ,el a furat banii și a plecat cu Anna în altă țară și așa am ajuns toți aici. Eu nu voiam să îl las singur ,chiar dacă el îmi tot repeta că nu sunt obligat să rămân. Totul a mers bine ceva timp. Ei s-au casatorit imediat și au avut un copil,o fetiță. Lucrurile începeau să se îndrepte,dar după doi ani de la nașterea fetiței ,unul dintre oamenii cu care lucra el înainte, i-a pus o bombă în casă. Când s-a întors de la servici,era chiar de cealaltă parte a străzii din fața casei când deodată, bum! A durat mai puțin de cinci secunde ca toată lumea lui Augustin să se năruie. Nu am mai auzit nimic de el până acum câteva luni când m-am întors în oraș și am aflat că își reconstruise casa aici,se recăsătorise,ba chiar avea și un băiat,destul de mare.

Se oprise din a mai vorbii,dar eu încă îl priveam,pierdută undeva în spațiu. Mi-am șters lacrimile de pe față și m-am ridicat. Am ieșit pe ușa casei,auzind în urma mea tot felul de întrebări,dar nu mai eram conștientă de ce se întâmplă în jurul meu.

Era trecut de miezul nopții și eu mă plimbam desculță pe marginea autostrăzii și plângeam. Picioarele refuzau să mai facă vreun pas,dar eu le forțam și cred că o făceam doar pentru a-mi provoca rău,nu pentru că eu chiar voiam să ajung undeva. Dintr-odată telefonul îmi vibrează în buzunar. Singurul care m-ar putea suna la ora asta e Derek,dar cred că fusesem destul de explicită când i-am spus că ne vedem mâine. Cu greu am reușit să îl scot din buzunatr și l-am deschis.