Dark Love

Ce zici de Mel?

    
    Am încercat să trec cu vederea acel bilețel,dar de o săptămână mă gândesc la acest lucru. Nu îmi vine să cred că tot ce s-a întâmplat până acum e din vina mea. Știu că e vina mea. Vreau să cred că e vina mea pentru că cei dragi nu au greșit cu nimic . Nu mai știu cine sunt,cine vreau să fiu,nu mai știu ce îmi doresc sau ce nu îmi doresc. Cel mai dificil e faptul că tot ce simt și gândesc,țin doar pentru mine. Nu mai există nicio persoană în jurul meu,care mă mai poate ajuta sau care mi-ar putea fi alături,și asta nu pentru că nu mai există,ci pentru că nu vreau eu să le accept ajutorul. Am impresia că oricine se apropie de mine suferă,am impresia că tot ce se întâmplă e din vina mea...Cum pot schimba asta? Cum pot să opresc toată durerea și suferința? Pe de o parte mă bucur că Derek nu mai e lângă mine,cu toate că în ultima săptămână,de când s-a întâmplat accidentul,îl văd mereu la geamul meu,dar mă bucur că nu e lângă mine. Singurul lucru,care într-adevăr m-ar putea distruge cu adevărat ,ar fi ca lui să i se întâmple ceva.

-Mellisa ,ar trebuii să mai ieși din cameră. Afară e soare,ai putea să te plimbi puțin,oricum mai e puțin și apune.

   Adam se tot ține de capul meu să ies din cameră,dar nu pot. Nu pot să văd cum alți oameni suferă din cauza mea,nu pot să dau ochii cu alte persoane ,să mă plimb pe stradă și să mă bucur de vreme de parcă nu aș avea nicio grijă...

-O să ies mai târziu...

-Asta spui în fiecare zi,și mereu..

-Nu Adam,nu o spune,știu că mereu mă închid în cameră și nu mai ies,dar de data asta o să fie diferit.

-Bine,dacă ai nevoie de mine,mă suni,am niște treabă pe pistă.

-Bine.

   Știu,probabil în momentul ăsta aș fi plecat de la fereastră,aș fi încuiat ușa și aș fi rămas aici,din nou pentru cine știe cât timp. Dar nu de data asta! Aveam nevoie de aer,aveam nevoie să ies,să uit,să fiu pentru câteva clipe un om normal. Mi-am scos din dulap o pereche de blugi albi,o bluză transparentă,scurtă și o pereche de sandale negre cu toc. Mi-am întins parul ,iar pe față mi-am aplicat doar un rimel și creion de ochi. Mi-am luat mașina și am condus spre singurul loc,care mi-ar fi produs fericire și durere în același timp: clubul în care ne-am cunoscut. Mă întreb uneori cum ar fi fost viața mea dacă în acea zi nu aș fi venit cu prietenele mele în club. Probabil nu l-aș mai fi cunoscut pe Derek,nu l-aș mai fi iubit,nu aș mai fi suferit pentru el,nu aș mai fi fost internată într-o clinică de dezintoxicare și aș putea continua tot așa. Nu voiam să mă gândesc la toate astea așa că am coborât din mașină și am mers spre club. Am făcut semn barmanului,iar el a venit spre mine. Arăta destul de bine: ochi albaștri,brunet,zâmbet perfect,înalt.

-Vreau ceva tare!

   Mi-a zîmbit și a scos o sticlă ,care avea ceva scris pe ea,dar nu mi-am dat seama. Mi-a turnat un pahar și mi-a întins și sticla

-Oricine îmi cere ceva tare ori are o problemă în relație,ori a pierdut la pariuri,deci cum sunt sigur că nu ai pierdut la pariuri și știu la fel de bine că nu ai venit aici să vorbești despre fostul,primul pahar e din partea casei,iar sricla o mai negociem.

   Avea dreptate,i-aș fi cerut oricum sticla și părea de treabă,așa că i-am zâmbit amabilă,am mai apucat un pahar și l-am întins spre el. A afișat și el un zâmbet superb și a ridicat paharul

-Pentru toată suferința !

-Pentru toți idioți !

Am început amândoi să râdem și am dat paharele peste cap. După jumătate de sticlă,deja începusem să amețesc.

-Și... ești de mai bine de un sfert de oră aici și încă nu mi-ai spus numele tău.

   Vocea barmanului mă trăsese din gândurile mele și abia acum observ că mă uitam în gol de ceva timp.

-Mellisa,dar toți îmi spun Lia.

-Ce zici de Mel?

-De ce Mel?

-De ce nu?

-Bine zis! Iar tu ești...?

-Încântat să te cunosc,Markus! Deci Mel ce a făcut idiotul?

-Mai toarnă un pahar! M-a părăsit printr-un mesaj.

-Au,asta e urât,dar și banal. Fosta mea și-a tras-o cu frate-miu și mi-a trimis poză. A spus că eu nu o să pot să o iubesc niciodată așa cum vrea ea.

-Și cum vrea ea să fie iubită?

-Cu bani. Nu spun că nu aveam bani să îi dau,doar că știam că mă înșeală așa că am încetat să îi mai dau. În noaptea în care mi-a trimis poza,era beată și drogată,iar a doua zi a încercat să repare lucrurile,deși nu am înțeles niciodată de ce.

    Povestea lui Markus era destul de aiurea și mă întreb cum de vorbește cu atâta ușurință despre asta.
   Am mai turnat un rând și am ridicat paharul:

-Pentru toți foști și fostele!

-Pentru tot ce urmează!

   Am stat în jur de patru ore în club și cred că am băut două sticle de ,orice o fi chestia aia. Lumea începea să plece acasă,iar eu eram încă în fața barului,holbându-mă la abdomenul lui Markus. Înăuntru se făcuse foarte cald ,iar el și-a dat cămașa jos. Arată și  mai bine fără...

-Vrei să te duc acasă?

-Dar și tu ai băut.

-Da, acum două ore,închid și te duc acasă.

   Acasă? Acasă la Adam? Acasă la mine? Acasă la el? Nici măcar nu îmi pasă,atâta timp cât pătrățelele alea veneau cu mine. Am ieșit din club și am ajuns la mașina lui. Nu îmi dau seama ce e ,dar seamănă cu Bugatti,de culoare neagră. S-a îndreptat spre portiera,în fața căreia stăteam eu și a încercat să o deschidă. Mă uitam în ochii lui adânci și apoi la buze,apoi privirea mi-a coborât spre piept. Mi-am pus mâna pe umărul lui și am lăsat-o să pice ușor pe tot brațul. El și trecut mâna prin parul meu,iar eu mi-am așezat buzele peste gâtul său. Mirosea a ocean proaspăt și avea pielea fină. Îl puteam simți cum respiră greu și pulsul cum o ia razna. Mi-a prins încheietura și mi-a dus-o la spate iar în momentul următor și-a strivit buzele peste ale mele ,începând un sărut salbatic. Mâinile sale îmi străbăteau tot corpul i-ar eu eram atât de amețită încât voiam și mai mult. Când mâna sa a ajuns pe coapsa mea dreaptă ,el a fost trântit la pământ.

-I-ați mâinile de pe ea!