Jocuri Murdare - Volumul I

Bun venit in Londra

     Am urmarit pe fereastra micuta din stanga mea cum avionul se lansa pe pista, luand altitudinte si in scurt timp se pierdu printre nori, lasand in urma sa insortitul si zgomotosul L.A, indrepandu-se cu viteza spre Londra. Vedeam cum distanta dintre mine si Dylan devenea din ce in ce mai mare, ceea ce-mi provoca nostalgie si totodata un gol in suflet si in stomac, pe care speram ca-l voi umple cu un Bloody Mary. Deja uram calatoria asta, care aparuse in cel mai nepotrivit moment.

     M-am relaxat in scaunul meu, desfacandu-mi centura de siguranta, dupa ce stewardesa ne spuse ca zborul va decurge normal, anunatandu-ne o vreme favorabila noua. Acestea incepura sa se plimbe gratios, unduindu-si soldurile pe sub uniforma albastra, mulata perfect pe corpurile lor zvelte si voluptoase, incercand sa le fie de ajutor pasagerilor.

- V-as putea aduce ceva? intreba o blonda, afisandu-si zambetul cu stralucire de perle, incercand sa-i acapareze atentia lui Robert care se straduia sa-si descurce castile inodate.

- Nu scumpo, spuse el fara sa-si ridice privire, spre dezamagirea fetei care lasa la vedere un decolteu genoros ce se revarsa superb printre nasturi atent deschisi ai camasi sale albe.

- As vrea un Bloody Mary, am intervenit eu, devenind brusc vizibila in ochii ei.

     Imi zambi sters si disparu din raza mea vizuala, aparand cateva minute mai tarziu cu o tava micuta, pe care tinea paharul. Mi-l intinse, aplecandu-se provocator peste Robert, care incerca sa-i faca loc spre mine, rezemandu-se cat mai mult de spatarul scaunului, astfel incat nu se produse niciun contac fizic intre ei. Se retrase dezamagita, facandu-ma sa chicotesc. La ce se astepta? O partida de sex in separeul toaletelor specifica videoclipurilor lui Britney Spears?

     Am sorbit din paharul meu strambandu-ma la gustul ieftin pe care-l avea. Acum regretam mai mult ca niciodata ca refuzasem oferta domnului Yin de a calatori la clasa I, dar cateodata aveam nevoie de mici lucruri in viata mea care sa-mi reaminteasca ca sunt un om normal. Agitatia ce urma sa vuiasca in jurul meu, odata cu premiera filmului avea sa spulbere acest standarde pe care mi le impusese si asta doar daca acesta avea sa fie un succes.

     Temerile mele legate de abilitatile regizoresti ale lui Robert isi facura din nou aparitia. Desi mi se trimisesera pe mail cateva scurtmetraje ale lui, uitasem sa le verific, ceea ce ma facea sa ma stresez mai mult. Cum de ajunsesem sa fiu atat de distrasa de viata mea personala, incat uitasem de cea profesionala? Pe viitor aveam sa fiu mai dedicata, iar asta era o promisiune.

     Mi-am verificat mail-urile folosindu-am de telefonul mobil, raspunzand rapid la cele primite de la Julia, Diana si Emma. Desi promisesem ca ne vom vedea curand se parea ca toate eram prinse in acea perioada a vietii noastre cand slujbele noastre ne tin complet ocupate.

- Cat crezi ca va dura calatoria? ma intreba Robert, simtind dorinta lui de a conversa cum ma cuprinse brusc.

- Habar nu am.

- Sper ca va dura ceva, spuse facandu-mi cu ochiul, vreau sa ma bucur de prezenta ta mai mult timp.

     Am zambit scurt. Incerca sa flirteze cu mine?

- Poate ar trebui sa te odihesti, Robert. Cand vom ajunge in Londra va trebui sa te apuci de treaba, am spus cu viclenie sperand ca discutia va decurge de la sine spre ceea ce eram cu adevarat interesata.

- Nu-ti fa griji pentru mine. N-am s-o dau in bara chiar daca e primul meu film.

- Cum ai ajuns sa regizezi un film? Nimeni nu primeste o astfel de sansa atat de brusc, atat de curand.

- Eu nu sunt ca alti, zise oferindu-mi un zambet larg.

- Adevarat, totusi as vrea sa stiu.

- Prea multa curiozitiate nu e ceva sanatos.