Jocuri Murdare - Volumul I

Apusul fericirii

     Julia, Emma si Diana ma priveau din spatele canilor cu ceai, scotand din cand in cand cate o exclamatie de uimire sau admiratie. Cand m-am oprit, au reusit sa respire din nou. Cheile apartamentului mergeau din mana in mana, fiind studiate de cele trei precum un obiect valoros, iar eu imi verificam telefonul pe sub masa, nedorind sa pied vreun apel.

     Ar fi trebuit sa ma simt mult mai vesele, dar adevarul era ca de cand parasise apartamentul cu acea femeie, eram foarte stresata si ingandurata. Uram asta. Imi promisesem ca voi avea incredere in el, dar eram atat de slaba si superficiala ca nu-mi puteam onora propriul cuvant.

     Intre timp incepusem sa iau in considerare ideea cum ca ceva rau se intamplase. Nu puteam uita chipul lui intunecat pe care nu reusise sa-l ascunda cu toate ca, incercase sa-mi alunge ingrijorariile cu zambete false, prin panza careia am reusit sa patrund fara dificultate. Eram ranita ca nu avusese incredere in mine si nu-mi spusese ce se intampla, dar poate ca avea doar nevoie de putin timp. Asteptam nerabdatoare sa parasesc apartamentul Juliei, nestiind daca sa merg acasa sau la el. Imi spusese sa-l astept acolo, dar ideea de a sta inchisa intr-un loc, plimbandu-ma din sus in jos, asteptand nu-mi placuse de la inceput. Dorisem sa stau cu prietenele mele, dar se parea ca nici macar timpul petrecut cu ele nu putea alunga nelinistea mea. Nu le puteam spune despre asta, m-ar fi supus inca unui interogatoriul lung si chinuitor la care, probabil ca nu as mai fi rezistat.

- Cred ca ar trebui sa mergem, Diana.

     Vorbele Emmei ma scoasera din transa. Se ridicase de pe scaun, urmata de Diana care isi lua jacheta de pe spatarul scaunului, golind ultima inghitiura de ceai.

- Tu ce vei face Alexis? Se pare ca va ploua curand.

     Am aruncat o privire pe fereastra. Se intunecase. Cerul era luminat de cateva fulgere ce se iveau la orizont, iar apoi o ploaie marunta cu stropi mari incepu sa bata violent in geam.

     M-am ridicat, luand cheile de pe masa, hotarata sa ma intorc in apartamentul lui.

- Am sa plec si eu.

     Julia ne conduse, dandu-ne o imbratisare calduroasa, promitand ca va mai organiza inca o iesire in oras. Ne-a oferit cate o umbrela, dar am refuzat-o gandindu-ma ca nu ma puteam uda prea tara pana in parcare.

     Am incercat sa fiu atenta la conversatia Dianei si Emmei cat timp am coborat cu liftul, dar numai cand am ajuns in scara le-am adresat un cuvant. Dupa ce ne-am despariti am luat-o in parti opuse, incercand sa-mi distring masina in acea negura umeda.

     Incepuse sa ploua mai rau. Simteam cum apa imi patrunde in haine, iar apoi alunega pe pielea mea infrigurata. In aer plutea un miros murdar, care ma facu sa stramb din nas. Ma grabeam sa intru in masina, cautand cu disperare cheile care pareau ca nu vor sa iasa din geanta. Am auzit un zgomot si am stiut ca mi-au cazut pe jos. Am inceput sa le caut, luminand cu telefonul, simtind ploaia mult mai furioasa si abundenta. Cand le-am gasit, m-am aruncat inauntru si am porint caldura.

     Am deschis usa cu mainile tremurand si am intrat in apartament, imprasiind apa de ploaie peste tot in jurul meu. Am auzit o usa deschizandu-se, iar apoi l-am vazut pe Dylan venind spre mine. Tocmai iesise de la dus, asa ca purta doar un prosop alb in jurul taliei. Am incercat sa par preocupata cu stergerea podelii, dar era destul de greu sa-mi dezlipesc ochii de la el. Imi arunca un prosop, pe care nu am reusit sa-l prind avand reflezele mult prea incete asa ca acesta ateriza pe capul meu. L-am privit furioasa.

- O sa racesti.

     Zicand astea se intoarse cu spatele si disparu inainte sa zic ceva. Cand mi-am terminat treaba am intrat in bucatarie, tinand prosopul pe cap, incercand sa-mi usuc parul. Statea in fata ferestrei parand ca e interesat de vreme. Isi aprinse o tigara, iar eu m-am asezat continand sa ma usuc.