Familia Collins

8.5K 347 37
                                    

     M-am trezit simtind un corp fierbinte lipit de mine. Niste brate puternice se inclestara in jurul meu, facandu-ma incapabila sa ma misc. Mi-am intors capul, surpinzand chipul perfect al lui Dylan, ce parea neperturbat de incercariile mele stangace de a ma ridica din pat. I-am mangaiat fata cu degetele, trasand conturul barbiei, obrazului si pometiilor, bucurandu-ma de delicatetia pielii sale ce ramanea in memoria senzorilor mei. Am detectat o miscare usoara pe fata sa, iar apoi deschise ochii pentru cateva clipe si in cele din urma ii inchise, facand stransoarea din jurul meu mult mai puternica. M-a lipit mai mult de el, astfel incat puteam simiti parfumul sau, amestecat cu mirosul specific marcii sale de tigari.

- Dylan? am soptit vrand sa nu-l trezesc.

     Am incercat sa ma eliberez, dar imi era imposibil sa lupt cu forta lui. In cele din urma am reusit sa ma rostogolesc, evitand la timp contacul cu podeaua. I-am vazut costumul scump de stofa aruncat pe spatarul unui scaun, alaturi de camasa imaculata, putin sifonata.

     Nu-mi aminteam momentul cand venise si nici nu-mi puteam explica cum intrase. Cel mai important era ca se afla aici cu mine, alungand infrigurarea din trupul meu cu prezenta lui, ce emana caldura.

     M-am invartit prin bucatarie, alcatuind un mic dejun din ceea ce aveam in frigider, dandu-mi seama ca in ultima vreme imi neglijasem stomcaul. Cand am terminat, m-am intors in camera sperand ca il va multumi ceea ce pregatisem. Intre timp, el se trezise. Se ridicase din pat, luand pe el pantaloni si camasa, lasand nasturii deschieiati, iar acest lucru ii conferea o infatisare irezistibila.

- Esti destul de galagioasa, domnisoara Harrison.

- Mi-am dat toata silinta, am spus asezandu-ma pe marginea patului.

- Sunt destul de moracanos dimineata, dar tinand cont ca e vorba de tine cred ca pot trece cu vederea.

     Imi ridica privirea spre el, trecandu-si cu delicatete degetele pe pielea mea, fixandu-ma cu privirea sa patrunzatoare care facu ca ritumul inimi mele sa accelereze considerabil.

- Mai tarziu trebuie sa te revansezi, spuse provocator.

     Am dat din cap supusa, fiind hipnotizata de vorbele si privirea sa. Imi zambi.

     Ma saruta pe frunte, iar eu i-am afisat o fata dezamagita, dorindu-mi mult mai mult. Imi intoarse spatele si iesi din camera, fiind urmat de mine. Intra in bucatarie si se aseza la locul sau obisnuit, unde isi scoase o tigare pe care o apinse rapid. Am remarcat imediat lipsa scurmierei pe care promisesem ca o voi cumpara, asa ca am imporvizat ceva. Arunca o privire indescifrabila micului dejun pregatit in graba, iar apoi se uita la mine amuzat.

- Nu trebuia sa te deranjezi.

- Nu a fost niciun deranj, am spus asezandu-ma in fata sa.

     Lua ceasca de cafea, studiind aburul ce se ridica lenes de la suprafata lichidului negricios.

- Ce mai face bunicul tau?

     Nu am observat nicio reactie pe chipul sau. Nimic din ceea ce ar fi putu sa-l tradeze nu se contura pe fata sa, in schimb se multumi sa guste din bautura.

- N-as putea sa-ti dau un raspuns clar. Dar daca esti atat de interesata, vino cu mine.

     Am ascuns faptul ca m-am inecat, dar cred ca observase deja.

- Poate ca nu ar fi o idee prea buna.

- De ce, nu?

     La randul meu nici eu nu i-as fi putu motiva de ce. Pana acum fusese un adevarat mister, pe care ma chinuiam sa-l descifrez, iar acum imi oferea o sansa prin care as fi putu sa ma apropii de familia lui.  Gandul ca as fi putu sa-l vad pe fostul meu sef pe patul de spital imi era ostil. In schimb ma intrebam ce fel de reactie ar fi avut el, daca ar fi alfat despre legatura dintre noi doi.

Jocuri Murdare - Volumul IOù les histoires vivent. Découvrez maintenant