Jocuri Murdare - Volumul I

E la mine in casa

- Prima ta aventura de o noapte a fost cu Dylan Collins?! excama Julia provocandu-mi o mica sangerare a urechii interioare. Nepotul domnului Collins?

- Da, ii mai confirm inca odata.

     Am mai stat cateva minute cu telefonul la ureche ascultand insiruirile de cuvinte care ii ieseau pe gura, fara sa le inteleg cu adevarat sensul. In cele din urma fu nevoita sa inchida mentionand ceva despre un proiect neterminat, iar eu am fost recunoscatoare. Era din nou liniste.

     Julia era prietena mea cea mai buna. O adevarata durere de cap. Bineinteles ca o iubeam, dar cateodata era o pacoste. Am oftat in sinea mea. Ma plageam atat de mult, in loc sa multumesc celui de sus ca ma binecuvantase cu o fiinta atat de nobila si iubitoare care imi fusese alturi atatia ani de zile.

     Am deschis frigiderul si aproape ca m-am prabusit cand am vazut ca era gol. Din nou. Cum se intampla ca de fiecare data cand ieseam in oras uitam sa fac cumparaturiile? Iar apoi mi-am amintit ca in ultima saptamana fusesem mai mult beata decat treaza, iar acesta era motivul pentru care nu aveam nicio frimitura de paine in apartament.

     Era 22:50. M-am repezit spre dulap aruncand pe mine un trening vechi sperand ca voi putea sa mai gasesc magazinul deschis si am iesit afara facandu-mi sireturile de la tenesi in scara blocului.

     Am tras aerul noptii in piept si m-am grabit spre magazin. Eram norocoasa. Vazatoare se pregatea sa plece acasa, dar mi-a oferit cateva minute de rasfat printre rafturi. In cele din urma am plecat luand doar o stricla de vina rosu, niste spaghete si un sos. Aveam pofta de mancare italiana.

      In fata blocului m-am intalnit cu unul dintre vecinii mei. Domnul Y. Glumesc. Era doar Carl Evans. Un barbat de varsta a doua cu parul grizonat si un zambet tamp pe care il adopta de fiecare data cand ma vedea. Chiar daca era casatorit si cu copii, nu renunta niciodata la trucurile lui inutile de a cuceri o femeie. Ce urmarea? Ce voia de la mine? Asta era clar, doar sex, pe care pot spune cu mana pe inima nu l-ar fi putut obtine nici de la o prostituata. Idiotenia de care dadea dovada, ar fi facut un animal sa se simta prost. Chiar nu intelegeam de ce doamna Evans se casatorise cu un asemnea om, ea fiind o persoana amabila si cumsecade, dar probabil ca statul lui social o orbise ca pe oricare alta femeie.

- Buna seara, domnisoara Harrison! imi spune si se apropie de mine.

- Buna seara, domnule Evans, am spus plictisita.

     Voiam sa-l fac sa dispara cat mai repede posibil, dar daca deveneam nepoliticoasa ar fi inceput sa rada ca un tembel care era spunandu-mi ca sunt o „fata rea”, iar atunci as fi riscat sa vars cea ce nu aveam in stomac. Oricum era suficient ca dupa fiecare intalnire cu el simeam nevoia sa ma spal pe ochi. Am purtat o conversatie cu el pana cand ajunsesem la etajul doi, unde locuia. Slava domului ca nu trebuia sa urce mai mult. Daca as fi fost nevoita sa petrec mai mult timp cu el probabil ca neuronii mei s-ar fi atrofiat unul cate unul. Dureros.

     Am preferat sa urc scariile urmatoarele trei etaje, lasand liftul pe seama altora. Cu cat ma apropiam mai mult de apartamentul meu cu atat mai mult simeam un miros deranjant de fum asa ca am marit pasul ingrijorata si speriata de ce as fi putu gasi acolo.

     M-am oprit pentru a-mi improspata aerul din plamani si am palit cand l-am vazut cum ma astepta in fata usi fumand. Cand m-am vazut a lasat tigara sa-i pice din mana si a stins-o cu piciorul.

- Hey! imi spuse zambind.

- Hey? Vi la mine acasa si tu asta imi spui? am zis ironica incercand sa-mi pastrez tonul scazut.

- Inteleg, spuse apropiindu-se de mine si ma saruta apasat incercand sa-mi deschida gura cu limba lui, dar m-am retras stategic inaltand sticla de vin in aer, invartind-o amenintator.