Incantata de cunostinta

12K 471 6
                                    

     Am aruncat ziarul pe jos. Eram furioasa si totul era din cauza acelui bosorog tampit care imi pusese bete in rota, doar pentru ca varsasem putina apa cu gheata pe camasa lui scumpa. Nu credeam ca imi voi mai gasi o slujba in domniu, cel putin nu prea devreme.

     M-am aruncat pe fotoliu. Chiar daca ramasesem fara slujba nu ma putea gandi decat la el. Domnul X. Era prima mea aventura de o noapte si eram oarecum dezamagita ca nu ii aflasem numele. M-am uitat la ceas din insinct. Aveam o ora sa ajung la firma si sa-mi incasez ultimul cec. Eram atat de frustrata ca trebuie sa merg personal. Fostul meu sef reuzase sa mi-l trimita prin posta, dorind sa-mi arunce o ultima privire plina de dispret. Din fericire acum puteam sa-l atac cu vorbe usturatoare, deoarece nu mai avea cum sa ma concedieze si deja anuntate toate posibilele firme sa nu ma angajeze. Ce ticalos.

     Azi m-am decis sa-mi conduc masina. Nu mai aveam de gand sa poposesc intr-un bar sau club. Se intamplau lucrurile rele acolo, mi-am spus amuzata.

     Mi-am parcat fordul in fata firmei si am intrat. Jack, portarul m-a salutat politicos si am vazut in ochii lui mila. Cat uram acel sentiment. I-am raspuns politicoasa si am intrat in lift. Am asteptat nervoasa pana cand usile s-au deschis. Am iesit, tinandu-mi capul sus. Simteam toate privirile celorlalti angajati uitandu-se la mine cu admiratie si compatimire. 

     Si iata-ma din nou in fata usii marelui sef. Am batut cu putere. Nu-mi pasa daca deranjam sau nu. Eram acolo pentru salariul meu.

- Dylan! Unde pleci? Intoarce-te!

     Un scaun trantit si un pumn in masa, iar apoi usa s-a deschis iar eu am dat ochii cu el. Domnul X. S-a uitat la mine, iar apoi m-a ocolit ca si cum nu m-ar fi vazut niciodata. Nu ma asteptam la lapte si miere, dar m-a deranjat felul in care ma ignorase. De ce? Si mai important, ce avea el in comun cu fostul meu sef?

- Intra odata, domnisoara Harrison, se rasti el la mine.

- Nu este nevoie sa va urlati asa la mine, am raspuns la randul meu uitandu-ma dispretuitoare la el.

     M-am apopiat, fara a avea intentia de a zabovi prea mult. Mi-a intins un plic nescris, iar eu l-am luat bagandu-l in geanta. Nu l-am privit in ochi si nici nu i-am zis ceva nici cand am plecat, auzindu-l mormaind niste cuvinte de genul “succes in continuare”.  Da sigur, vezi sa nu, de parca nu va aranja el si acest amanunt. Nu ar vrea sa fur gloria firmei lui minunate.

     Am strabatut holul, cautandu-l pe el. Nu stiu din ce motiv ma ingrijorase si voiam sa-i vorbesc. Dar oriunde ma uitam nu-l zaream.

     Inainte de a ma urca in masina, am mai aruncat o privire in jur si atunci am vazut acel audi negru care imi era asa de familiar. Era al lui. M-am grabit in directia acea si m-am holbat prin geamul fumuriu. Am batut usor cu degetul in sticla si niciun raspuns. Poate ca nu era acolo. M-am rezemat de usa, cu bratele incrucisate la piept, astepand. Nu aveam de gand sa plec de acolo fara o explicatie. Am zambit in sinea mea. Era uimitor cum se intorsese roata. Acum eu eram cea care il hartuia.

     Dupa o lunga astepare, l-am vazut apropiindu-se. Avea capul in pamant, o tigare in gura si o adolescenta de mana. Am ridicat dintr-o spranceana.

- Hey tu! am strigat in directia lui.

     Si-a ridicat capul si m-a fixat cu privirea lui tulburatoare. Era atat de schimbat. Nu a schitat nicio expresie spre dezamagirea mea. Parca nu mai era el cel din club, cel din strada nici macar cel din dormitor.

     Fata care era cu el s-a uitat si ea la mine uimita.

     Cand au ajuns langa mine el a deschis masina si i-a zis fetei sa intre. Ce galant. Si totusi, o adolescenta? Ma intrebam cat ani are. Arunca ce a mai ramase din tigare si o stinge cu piciorul.

- Credeam ca nu vrei sa ma mai vezi.

- Nu voiam!

- Si ce cauti aici?

     Evita sa ma priveasca in ochi, iar tonul lui era taios. Era din cauza acele pustoaice? M-am agatat de pieptul lui, constienta ca ea ne urmareste si mi-am plimbat buzele pe obrazului proaspat barbierit, cautandu-i buzele. Erau dulci si moi, mirosind a tigari, dar nu m-a deranjat. M-am bucurat ca am putu sa fac asta. Nu m-a respins, dar nici nu a raspuns gestului meu. Cum de crezusem ca ma dorise? Eram doar o tipa oarecare cu care se culcase intr-o seara de betie.

     M-am desprins de el cu regret. Il doream. Il voiam cu toata fiinta mea.

- Ce s-a intamplat mai devreme? am intrebat dorind sa plec cat mai repede simtindu-ma jignita ca nu raspunsese avansurilor mele.

- Cand?

- In birou, am spus dandu-mi ochii peste cap.

- Ah! A fost doar o cearta obisnuita cu bunicul meu. Atata tot.

- Bunicul tau? Domnul Collins este bunicul tau?

- Da. Bunicul meu si seful tau.

- Fostul meu sef. M-a concediat.

     Ochii i se marira de uimire.

- Cred si eu.

- Ce vrei sa spui? ma agit eu.

- Spun, ca oricum nu meritai sa lucrezi in firma asta de doi bani. Tu si bunicul meu sunteti persoane total diferite.  Totusi, ar fi fost destul de amuzant sa va vad cum va contraziceti.

- Posibil. Nu i-a picat deloc bine cand i-am udat camasa de fite si i-am jingnit simtul artistic, care lipsese cu desavarsire.

     Incepu sa rada. Am zambit si eu simtindu-ma mai bine, vazandu-l cum redevenea cel pe care il cunoscusem. Oarecum. Nu ne puteam cunoaste si noi ca niste persoane normale?

- Deci tu esti nebuna Alexis Harrison, spuse printre sughiturile provocate de ras. Incantat domnisoara Harrison. Dylan Collins.

     Si in loc sa imi intinda mana, se apleaca spre mine si ma saruta la fel cum am facut si eu. Ma lipit cu spatele de masina, mangaindu-mi obrazul tandru.

- Dylan! Putem sa plecam odata? Iti poti saruta prietena alta data. Intarzi la scoala.

     S-a retras ranjind.

- Imediat Susan.

     Fata intra din nou in masina. Ma mai saruta odata iar apoi isi cere scuze ca trebuie sa plece asa. Deschide portiera si se aseza pe scaun.

- Am sa vin la tine dupa ce o duc pe surioara mea la scoala. Asteapta-ma!

     Imi face cu ochiul, iar apoi pleaca lasand in urma sa un fum incecacios.

- De parca ai sti tu unde stau, spun usurata sa aflu ca acea fata era doar sora lui si totusi rusinata pentru ca, pentru o fractiune de secunda fusese geloasa pe acea pustoaica.

Jocuri Murdare - Volumul IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum