Felul în care Katherine îi vorbește lui Cassie mă fascinează. Nu e de mirare că cea mică este atât de isteață, mama ei îi vorbește ca unui adult, explicându-i orice i se pare de neînțeles, și dându-i exemple din viața reală pentru orice nelămurire are.
Modul în care cele două se privesc mi se pare cel mai minunat lucru de pe pământ. Cassie este lumina ochilor lui Kath, pe când ea este întreg universul pentru cea mică. M-am gândit mereu că sunt prea tânăr pentru a avea un copil, și că probabil voi face pasul ăsta abia peste cel puțin cinci ani. Dar privindu-le pe ele, îmi dau seama cât de mult îmi doresc să fiu tată. Să am pe cineva care să se uite la mine așa cum se uită blondina la mama ei.
În ultima săptămână, ne-am văzut în fiecare zi. Am încercat pe cât posibil să fiu cât mai aproape de Katherine, pentru a o ajuta cumva să treacă mai ușor peste această perioadă din viața ei. De câteva zile Kath a început munca, iar eu îmi petrec fiecare dimineață cu Cassie, și pot să spun că sunt iremediabil îndrăgostit de micuța blondină. Katherine pare a fi mai bine, cel puțin eu nu am mai observat lacrimi în ochii ei după episodul de vineri de la fermă.
Astăzi este din nou vineri, și îmi încep dimineața după noul meu program. Tot de câteva zile, am renunțat la plimbările de dimineață. Acum, am un nou obicei. Mă trezesc la aceeași oră, mă opresc la cafenea de unde iau în fiecare dimineață o cafea neagră și un cappucino, și ajung în fața casei Ross cu câteva minute înainte ca Kath să plece la muncă. Cappucino este pentru ea. După îmi petrec câteva ore cu Cassie, iar micul dejun s-a mutat în bucătăria doamnei Ross. Acum, prânzul îi este destinat mătușii, care este mai mult decât încântată să îmi gătească celebrele ei supe.
— Servici ușor, mami, îi urează cea mică mamei sale și se întinde pentru a o săruta pe obraz.
— Să fii cuminte, scumpo. Max, mai ușor cu dulciurile! Sau tu vei fi cel care se va chinui să o convingă să meargă la dentist când va avea toate măselele cariate, îmi spune pe un ton serios, ațintindu-și degetul arătător spre mine.
— Da, mami, răspund amuzat și aprob din cap pentru un plus de convingere. Dar ce nu știe ea este că imediat ce va ieși pe ușă pe noi ne așteaptă o întreagă pungă de jeleuri.
— Bine, ne vedem mai târziu! Să fiți cuminți, ne mai spune Kath, apoi iese pe ușă.
— Bun. Acum, să alegem jocul pentru astăzi, spune Cassie serioasă. Sper că ai adus premiul!
— Avem ursuleți, șerpișori și suzete, zic rânjind în timp ce scot punga din buzunar. Acum, eu zic ca astăzi să jucăm „ Cine știe mai multe țări". Ce zici?
— O să te bat măr, Max! exclamă mândră blondina.
Am inventat jocul nostru. În fiecare zi, alegem o nouă categorie. Până acum am avut animale, plante, mașini, și unelte. Regulile sunt destul de simple. Eu sunt cel care începe mereu. Numesc cât mai multe exemple din categoria aleasă, iar Cassie trebuie să rețină cât mai multe. Spre surprinderea mea, nu doar că reține aproape tot ce spun eu, ba chiar vine cu exemple în plus. În orice caz, Cassie câștigă mereu.
— Max, tu și mami sunteți prieteni? mă întreabă ea dintr-odată.
— Da, buburuză. Dar tot tu ești prietena mea cea mai bună, îi zic și îi fac cu ochiul.
— Știu, Max. M-am convins deja de asta. Tu nu o să o superi pe mami, nu? întreabă îngândurată.
— Eu sper să nu, gâză. Nu aș face nimic intenționat ca să o rănesc pe mămica ta. Dar de ce mă întrebi asta?
— Pentru că îmi place aici, șoptește privind în jos. Nu vreau să plecăm și de aici, continuă pe o voce deja tristă.
— Nu îți este dor de casa ta, gărgăriță? o întreb, iar ea se cuibărește în brațele mele.
— Nu...acasă trebuia mereu să fac liniște când era tati acasă, altfel se supăra pe mami și o certa. Aici pot să mă joc toată ziua, recunoaște ea.
Tot corpul mi s-a încordat la auzul cuvintelor ei, iar maxilarul îmi zvâcnește de nervi, dar trebuie să mă controlez. Cassie este încă în brațele mele.
Nenorocitul! Sper doar să nu o fi atins.
— Aș vrea să fii tu tăticul meu, Max, mai șoptește cea mică, apoi respirația i se îngreunează, semn că a adormit.
— Și eu aș vrea, micuțo, îi șoptesc și eu, apoi o sărut pe frunte.
Mă întind cu ea în brațe pe canapea, și aproape ațipesc când telefonul îmi vibrează în buzunar, anunțându-mă că am primit un mesaj.
„ Ce face prietenul meu trădător? Aseară te-ai cotit, dar mâine nu scapi. Sper că ai de gând să faci cinste!"
Mike. Aseară am ales să ratez întâlnirea cu cei doi, dar știu că mâine nu am nicio șansă. Mâine împlinesc douăzeci și patru de ani, și deși nu îmi place să îmi sărbătoresc ziua de naștere, Paul și Mike nu mă vor lăsa să mă încui în casă și să petrec toată ziua în fața consolei. Nu am o problemă cu ziua mea de naștere în sine, ci cu cea care urmează.
A doua zi după ce am împlinit șaisprezece ani, eram în trenul spre Ashton. Deși viața mea e bună aici, ziua aceea va rămâne mereu una tristă pentru mine. Este ziua în care părinții mei m-au părăsit.
„ Mâine seară, ora 8, barul din centru, tequila și bere." îi răspund la mesaj.
„ Fără femei?!?!"
„ Vă descurcați voi și singuri. Pe mâine!"
Ora prânzului mă găsește la masa mătușii Alice, mâncând deja al doilea bol de supă de pui. Femeia asta gătește divin! Când stăteam cu ea, începusem să mă îngraș. Gătește atât de bine încât nu mă puteam abține să nu mănânc până nu mă mai puteam mișca. Deși stau aproape de ea, am învățat să îmi gătesc singur, pentru că nu îmi place să depind de nimeni.
— Asta a fost cu siguranță cea mai bună supă de pui din viața mea, spun în timp ce mă spirjin de spătarul scaunului și îmi mângâi stomacul plin.
— Să îți fie de bine, dragule. Acum, pot să știu și eu de ce petreci atât de mult timp cu Katherine? Parcă ți-am zis să stai departe de belele, mă mustră ea.
— Suntem doar prieteni, mătușă. Deocamdată, adaug șoptit. Dar Alice are urechi de vultur, așa că nu îi scapă asta.
— Cum adică deocamdată? Maxwell Moon, ai face bine să nu te bagi în familia nimănui. Cunosc familia Ross, sunt niște oameni extraordinari. Și mai știu că fata lor s-a mutat de aici acum unsprezece ani împreună cu iubitul ei, care acum îi este soț.
— Viitor fost soț, mătușă. Divorțează, îi mărturisesc senin.
— Max, scumpule, Katherine este o femeie de treizeci și unu de ani, și unde mai pui că are și o fetiță? Chiar crezi că ești pregătit să te legi la cap așa?
— O plac, Alice. O plac așa cum nu am plăcut niciodată pe nimeni. De fiecare dată când o văd, inima îmi bate în piept ca o nebună. Tot corpul îmi tremură când e lângă mine, iar când vorbesc cu ea până și vocea mi se subțiază. Iar Cassie este un copil minunat. Mă face să îmi doresc să fiu tată, și aș fi bucuros să am o fetiță ca ea. Crede-mă, mătușă, după ce o să le cunoști, îmi vei da dreptate.
— Scumpul meu, spune și oftează, din ce îmi povestești tu aici pot să trag o singură concluzie. Ești îndrăgostit, Max! Băiatul meu a devenit bărbat, mai zice Alice, apoi se apropie de mine și mă sărută în creștetul capului.
Îndrăgostit? Sincer, acum că mă gândesc la asta, se prea poate să fiu. La naiba, pe cine încerc să păcălesc? Sunt îndrăgostit ca un nebun de femeia asta încă de când am văzut-o prima dată.
— Se prea poate să fiu, îi recunosc și mătușii.
— În cazul ăsta, dragule, va trebui să ai răbdare. Nu poți să te aștepți să te accepte imediat. O femeie divorțată are de cele mai multe ori probleme cu încrederea. Atât în ceilalți, cât și în ea însăși. La asta trebuie să lucrezi prima oară.
Îi ascult cu atenție sfatul, și deși știu că nu îmi va fi ușor, voi lupta cu tot ce am pentru a-i demonstra lui Kath că nu sunt doar un băiat, așa cum are obiceiul să mă numească.
Voi fi bărbatul de care încă nici nu știi că ai nevoie, Katherine!
Hei dragilor! Uite că ușor ușor Max își găsește aliați. Acum, să vedem ce părere are și Katherine.
Aștept cu drag părerile voastre! Xoxo🖤