Ochii mi se deschid fiind deranjati de lumina soarelui ce trece prin draperiile galbene.Imi frec ochii,pentru a ma trezi.
-Zac?intreb,aproape murmurat.
Ma uit in stanga,ma uit in dreapta,dar el nu mai este aici.
E complicat cum o simpla intamplare,cel mai probabil petrecuta in imaginatia mea mult prea bogata,ma influenteaza atat de mult.De exemplu,nu imi pot sterge zambetul de pe fata.
Ma dau jos din pat,cu mainile tremurandu-mi.Ma imbrac rapid si apoi ma incalt.Ies vijelios din cabana.
-Victoria,stai!
Ma intorc,pentru a vedea cine m-a strigat.
-Esti bine?ma intreaba Mike.
-De ce n-as fi?
-Pai te-am auzit aseara tipand...si m-am gandit pe tot timpul noptii daca esti bine.
Zambetul sau este stralucitor.Vreau sa-i spun ca sunt bine,sa-i multumesc pentru grija purtata,dar n-o fac,ci pur si simplu il imbratisez.
-Ce dragut,Victoria!o aud pe Becca,din dreapta mea.
Ies din stransoarea bratelor lui Mike.Rebecca chicoteste,cel mai probabil de roseata din obrajii mei.
-Eu...noi...nu...
-Nu cauta scuze,nu gasesti una care sa ma convinga.
-Becca,nu mai intimida fata,chicoteste Mike.
-Bla bla bla...zice Becca.
Intru in sala de mese cu Mike si Becca brat la brat,razand.
-Hei,Amber e la cativa metrii de noi,imi sopteste Becca.
N-o iau in seama,ci doar imi continui drumul.
Ajunsa in fata mesei,ma asez fara sa mai ezit,intre Mike si Becca.Din instinct,incerc sa-l caut pe Zac in sala.Sta la masa lui obisnuita,langa Adam si alti tipi.Privirea i se atinteste spre mine,si ma fixeaza cateva secunde.Ii zambesc,dar el intoarce privirea.Evident,trebuia sa faca asta,nu?Ca doar nu putea ori sa-mi raspunda ori sa se uite urat la mine,iar eu intelegeam ca nu trebuie sa mai fac asta.Dar nu,el intoarce privirea si ma lasa cu ochii-n soare.
-Ce-ai patit?ma intreaba Becca.
-Eu?Nimic.Sunt in al noualea cer,nu vezi?
-Sarcasm?O nu,cine esti tu si ce-ai facut cu prietena mea?
-Foarte amuzant.Acum serios,sunt bine,ii zic.
-Hei,prieteni!zice Lizzie in timp ce se aseaza la masa noastra,in fata mea.
-Lume noua.Ce-i cu tine?Te-au parasit prietenii tai sportivi?intreaba Becca.
-Nu,Becca,nu.M-am gandit sa stau cu prietenii mei,dar vad ca prezenta mea nu e apreciata.
-Lizzie,nu mai dramatiza atata!strig.
-Pe tine ce te-a mai apucat?ma intreaba.
-M-a apucat de ieri,de cand "prietena" mea a spus ca-s un dezastru.
-N-am spus asta,Victoria!
-Nu,n-ai spus,dar nici mult nu mai aveai.
-Si tu-mi spuneai mie sa nu mai dramatizez!zice Lizzie.
Fara sa le mai raspund,plec de la masa,fara vreo directie.Ies din sala de mese,cu lacrimi in ochi.M-am saturat ca toata lumea sa ma creada slaba,sa ma calce in picioare.Nu intru in cabana,ci trec pe langa ea,pana langa lac.De cateva zile ma tot plimb in timpul liber pe-aici,si am invatat sa ajung la lac si sa ma intorc inapoi fara sa ma pierd.Ma pun pe bordurile reci,cu picioarele atarnandu-mi deasupra lacului.Ating cu talpa o portiune din apa lacului,iar acea portiune se tulbura,si formeaza cerculete in jurul piciorului meu.Incet-incet,furia acumulata se risipeste,iar lacrimile dispar,lasand in loc pace.
Ma ridic de pe bordura rece,si ma intorc de unde am plecat,in sala de mese.Lizzie gesticuleaza frenetic,in timp ce Becca o priveste plictisita.Nu ma asez la masa lor,ci trec pe langa ei in timp ce Mike striga sa ma opresc.Ma duc la singura masa libera,in spate.Ma asez,cu picioarele intinse pe banca.
-A,Victoria,nu te-am mai vazut de ieri!Mi-ai lipsit.
Harry imi indeparteaza picioarele de pe banca,si se pune in stanga mea.Isi petrece mainile in jurul gatului meu,si imi da parul de pe fata.
-Buna gluma,Harold.N-o mai face.
-De ce esti morocanoasa?N-ai dormit bine?E momentul ala al vietii cand totul e negru si vrei sa bati pe toata lumea?intreaba el.
Ii simt sarcasmul in glas,asa ca ii raspund:
-Da,Harold.Da.
-La naiba,nu-mi mai spune Harold.
-Si cine o sa ma opreasca?in ingan eu.
-Asa vrei sa jucam?Bine.
Se apropie de mine,si incepe sa ma gadile.
-Nu!Lasa-ma!chicotesc eu.
-Daca mai imi spui Harold,nu mai scapi din mana mea,zice el.
Imi da drumul,si ma lasa pe banca.
-Bine...
Ma ridic incet,fara sa-i dau de banuit,apoi strig:
-Harold!
Incep sa alerg,pana ajung la iesirea din sala de mese.Ma ascund dupa usa si astept sa vad daca vine.Stau chitic in spatele usii,pana trece Harry,apoi,cand e destul de departe,incep sa alerg,pana iau teren.Dar,cum lucrurile nu merg mereu ca la carte,ma impiedic si ma rostogolesc cativa metrii la stanga.Simt o durere coplesitoare ce imi apasa piciorul stang.
-Victoria!aud cateva voci din spate.
Deschid ochii si vad o mana intinsa spre mine,o mana ferma.
-Hai,ridica-te,imi spune Zac in timp ce ma prinde de mana.
Ma ridica,apoi imi incolaceste o mana in jurul umarului sau si-mi sustine talia cu mana sa.Incepe sa ma ghideze,pana ajungem din nou in zona pavata.
-Ma descurc,ii spun.
-Nu,n-o faci,ma contrazice el.
-Ba da,ii spun,in timp ce ma smucesc din bratele lui.
-Da?
Imi da drumul,iar eu simt cum ma dezechilibrez.Dar nu cad.Ma prinde din nou de talie si ma ridica la nivelul normal.
-Vezi.Nu te descurci.Ce incerci sa demostrezi?Daca primesti ajutor,nu esti slaba,ci curajoasa.Curajoasa ca nu ti-e rusine din cauza slabiciunilor tale.
Nu mai spun nimic.Nu stiu ce sa mai spun.
-De ce ai facut astea?il intreb.
-Ce-am facut?
-Aseara,ai venit si m-ai ajutat sa dorm.Acum,m-ai ajutat sa ma ridic.De ce?
-Nu stiu daca intelegi,dar asta e treaba mea,Victoria.
-Nu cred ca treaba ta e sa ajuti fetele sa doarma,il ingan.
-Nu mai pune intrebari prostesti.
-De ce?
-Nu-ti mai raspund,sa stii.
-De ce?il intarat.
Chicotesc,dar din partea lui nu mai vad niciun gest,ci doar continua sa ma care.
-Scuze,ii zic.
-Asa.Nu cred ca vrei sa ma enervezi.
Contiunam sa mergem,tinundu-ma de talie,iar eu de umar.
-Ca veni vorba de aseara...nu vreau sa spui nimanui ceea ce s-a intamplat,si acum,si ieri.
-Um...bine.spun eu.