~Xandra~
-Rufus! Nana! Cuminţi!
Cei doi câini continuă să se alerge pe hol.
-Domnişoară Xandra!
-Majordomule Fuo. Ăhăm... ce faceţi aici?
-Am venit să verific frigiderul. Domnul Suho mi-a spus că nu mai funcţionează.
-Domnul Suho? Mă pufneşte râsul.
Rufus şi Nana încep să se învârtă în jurul majordomului Fuo.
-Ah. Ce căţei drăgălaşi.
Bătrânul se apleacă şi îi prinde.
-Hai să va fac un locuşor în grădină.
-Mulţumesc! Zic în timp ce fac o plecăciune.
-Cum a fost la şcoală?
-Ah... bine.
-Ai fost pe acasă? Ce face familia ta?
-Mama a făcut insolaţie de la neon şi m-a pus să înmormântez şi să fac pomană împreună cu fratele meu, Andrei, unui melc.
-Unui melc?
-Nu mai dau detalii.
-Nu aveam de gând să cer.
Chicotesc, iar majordomul Fuo iese cu câinii pe uşa.
Îmi iau geanta şi urc în camera la Jessy. Îmi aşez câteva haine în dulapul ei, chiar dacă ştiu că o să mă omoare.
-Îmi e un somn.
Îmi fac un duș şi mă trântesc în pat.
~Diana~
După ore am trecut pe la clasa lui Jessy. Vroiam să îi dau un pacheţel cu prăjiturele. Dar în loc de ea, am dat de Bliss.
-Hei, Bliss.
-Bună, Diana. Mă acompaniezi?
-Sigur.
Ne luăm de braţ şi pornim spre casă.
-Ce s-a întâmplat azi pe la şcoală? Întreb plictisită.
-A. Păi. Ore plictisitoare. În afară de ora de franceză. Nu am făcut-o şi a venit domnul Briant să ne ţină ocupaţi.
-Cine?
-Profu' de sport.
-Şi ce aţi făcut?
-O. Păi adevăr şi provocare.
-Nu cred. A jucat şi el?
-Da. A provocat-o pe Jessy să danseze cu el.
-Şi a dansat?
-Nu. Lee Min s-a oferit. La sfârşit a pupat-o pe obraz şi ea a fugit din clasă.
-Nu e stilul lui Jessy. De obicei l-ar fi lovit.
-Da ştiu. Ce e cu ea? Nu mulţi au observat pupicul.
-Of. Doamne. Pa, Bliss.
-Ne vedem mâine.
-Ok.
O îmbrăţişez şi o las să intre în casă.
-Şi am rămas singură.
Merg ce merg şi îmi sună telefonul.
-Alo?
-Hei, Dienuș. Ce faci?
-Bună, iubi. Bine. De la şcoală. Tu?
-Am terminat pe ziua de azi şi vin acasă.
-În sfârşit vă întoarceţi.
-Doar câţiva. Am fost invitaţi la o petrecere.
-Şi te duci?
-Nu, scumpi. Vin acasă.
-Cine mai vine?
-Păi D.O, Sehun, Chen şi parcă Luhan.
-Oh. E bine. Te aştept.
-Ţi-am luat un cadou.
-Nu trebuia.
-Pentru tine, orice.
Roşesc şi închid apelul.
-Cât îl iubesc pe băiatul ăsta.
Tot gândindu-mă la el ajung acasă.
-Am ajuns! Strig ca să îmi aud ecoul.
Mă descalţ şi urc la etaj.
Pun geanta pe jos şi tresar când văd ceva sub cearceaf.
Dau la o parte materialul şi în faţa mea apar nişte picioare. Încep să țip. Din capătul celălalt iese dovleacul Xandrei care mă acompania la ţipat.
-Ce naiba se întâmplă?
-De ce dormi aşa?
-Că aşa am reuşit.
-Am crezut că e altcineva.
-Dă-te bă. Un criminal în serie se aşează în patul tău şi se ascunde sub cearceaf.
Îi dau cu perna în cap şi merg să mă schimb.
-Diana.
-În baie.
Intră după mine.
-Când se întorc restul?
-Cât de curând.
În toată camera se auze melodia celor de la SHINee-RingDingDong.
Xandra se grăbeşte şi răspunde.
-Da, Jessy. Cum? Adică vi acasă? Cine a venit? Ok. Ciudat. Grăbeşte-te!
-Ce s-a întâmplat?
-Bunica lui Lee Min a venit în vizită şi i-a dat liber până mâine.
-Bunica lui Lee Min... hm...
-Da. A zis că a sunat-o şi doama Lee ca să o anunţe.
-Să vină mai repede că mă plictisesc.
-Hai să mergem la etajul patru.
-De ce?
-Ca să admirăm priveliştea.
-Nu am chef. Hai în grădina.
-Bună idee.
Ne luăm telefoanele şi ieşim afară.
-Bună, Rey, Teo.
-Bună, fetelor. Cum a fost ziua voastră?
-Se poate spune că ok.
-Vreţi să va jucaţi cu noi?
Eu şi Xandra ridicăm din sprâncene.
-Mă refer cu câini. Să le aruncăm discul.
-A da.
Xandra se duce la câini, care acum aveau o cuşcă mare albă şi îi mângâie.
Dau din umeri şi mă bag în joc.
Cred că am scăpat de cel puţin 17 ori cercul ăla.
-Pauză!
Mă pun pe iarbă. Cineva îmi ia soarele.
-Dă-te din soarele meu.
-Nu mă îmbrăţişezi?
-Jessy!
Mă ridic şi îi sar de gât.
-Ce ai păţit?
-Nimic.
~Jessy~
Când am ajuns la reşedinţa Lee, bunica copiilor era deja acolo. Mi-a zâmbit şi mi-a spus că pot să plec.
Am încuvințat şi am ieşit din casă alergând. Pe alee am dat de Lee Min. L-am evitat şi mi-am continuat drumul.
În grădina din spatele casei se auzea zgomot aşa că m-am îndreptat spre locul respectiv. Rey, Teo şi Xandra se jucau cu câinii pe când Diana făcea plajă.
Mă pun în faţă ei.
Cum mă vede sare pe mine şi mă îmbrăţişează.
După ce o conving că sunt bine intru în casă şi mă trântesc pe un fotoliu într-o poziţie confortabilă.
-Ah. Se mai poate întâmplă ceva?
Pe uşa intră D.O.
Eu stătea crăcănată.
Cum îl văd fac ochii cât cepele şi îmi strâng picioarele.
D.O. se uită mirat la mine şi încearcă să zică ceva.
-Jessy...
-Nu întreba! Zic dându-mi capul pe spate.
Mă ridic şi urc pe scări.
D.O. pe urmele mele.
-Jessy.
-Nu.
Nici nu vroiam să ascult ce zice.
-Jessy, stai.
-Ah. Ce e?
-Poţi te rog să îi pui telefonul lui Luhan la încărcat?
-Ai venit până acasă doar pentru asta?
-Da. Plus că trebuie să iau: vesta lui Lay, pantalonii lui Suho şi ochelarii lui Tao.
-Dar ce eşti tu?
-Mama.
Începem amândoi să radem.
-Fie.
Îi iau telefonul din mâna şi urc la etajul doi.
-Trebuie să îi anunţ pe băieţi că diseară avem supă de alge...
Să trimit de pe telefonul lui Lulu.
Îl deschid şi intrul la mesaje. Caut conversaţia cu Sehun sau Kai şi dau de Amanda.
-Iar fata asta? Ce relaţie are ea cu Luhan?
Vroiam să deschid conversaţia, dar majordomul Fuo mă surprinse ieşind din cameră cu o cârpă pe cap, mănuşi şi un şorţ în jurul taliei.
-Majordomule Fuo? Ce faceţi?
-Puţină curăţenie.
-Mulţumesc.
-Am aranjat cremele domnişoarei Diana în ordine alfabetică. Şi am împachetat toate hainele din nou.
-Mulţumesc. Dar nu era nevoie.
-Lasă să fie. Mă duc. Mai am 7 camere.
-Succes.
-O să am nevoie!
Intru în cameră şi mă schimb în haine lejere. O rochiţă roz şi nişte pantaloni scurţi de aceeaşi culoare.
-Am teme.
Scot caietele şi mă apuc de istorie.
Telefonul lui Luhan vibra într-una.
-Nu înţeleg de ce a pornit războiul! Telefonul ăla mă bruiază!
Mă dau jos de pe scaunul alb şi deschid telefonul.
-Zece mesaje de la Amanda! Nu vreau să le citesc. Nu este normal să umblu în mesajele lui.
Pun telefonul la loc şi încep să repet întrebarea de la istorie.
-Nu pot gândi cu burta goală!
Îmi iau papucii şi fug la bucătărie.
-D.O! Nu ai plecat?
-M-am întors.
-Ah. Ce bine.
-Tu ce faci?
-Tema la istorie, dar nu pot pentru că îmi e foame.
-Am adus nişte peşte.
-Mulţumesc.
Termin repede de mâncat.
-Ai nevoie de ajutor la teme?
-Te pricepi?
-Nu ştiu. Vedem.
Luăm liftul până sus şi îl invit în cameră
Se uită peste textul istoric şi începe să îmi dicteze răspunsul.
-Întrebarea a doua!
Şi din nou începe să turuie.
Am ţinut-o aşa până la ultima întrebare.
-Aw. Mulţumesc mult, Kyungsoo.
-Cu plăcere. Zice el oftând.
-Ai ceva să îmi spui?
-Nu...
-Kyungsoo. Simţul meu de fată zice că ai ceva.
-Simţul tău are dreptate.
-Despre ce e vorba?
-Voi filma un video-clip şi am un moment cu o fată în care trebuie să mă prefac că o plac şi să o sărut. Nu pot sărută pe nimeni dacă nu cunosc! Zice el indignat.
-Kyungsoo. Calmează-te. Vrei să te ajut?
-Dacă mă înveţi cum să mă prefac, da.
-Pot să încerc.
Mă ridic de pe scaun şi mă pun în faţa lui.
-Acum fi atent! Am învăţat şi eu de la Diana.
-Diana le ştie pe toate?
-Aproximativ. A fost cu mai mulţi decât mine.
Îi iau mâna lui D.O. şi o pun pe obrazul meu.
-Trebuie să o mângâi uşor pe obraz şi să o tragi lângă tine. Nu fi brutal. Priveşte-o în oc...
Kyungsoo mă trage uşor spre el păstrând contactul vizual. Cealaltă mâna o pune sfios pe braţul meu.
-Foarte bine! Acum încearcă să intimidezi fată apro-
Nasul lui era la o distanţă de 3 cm.
Se apropia încet. Îşi închise ochii. Mâinile lui mă trăgeau spre el.
Am început să am emoţii când am realizat că D.O. o să mă sărute. Îi puteam simţi respiraţia. Buzele sale prinseseră o culoare roşiatică.
Corpurile noastre erau drepte şi foarte apropiate.
Inima îmi bătea foarte tare.
Şi uite cum cineva acolo sus mă iubeşte şi are grijă de mine... te iubesc bunicule... Xandra intră val-vârtej în cameră
M-am îndepărtat de D.O punându-mă pe pat.
-Mulţumesc de ajutor. Eşti un profesor super.
-Cu plăcere.
Xandra se uită confuză la noi.
-Ce am întrerupt?
Nu îi răspunde nimeni.
-Păi bine. Jessy. Vroiam să te anunţ că îmi fac un suc. Vrei şi tu?
-Sigur.
Zic şi iese din camera. Telefonul lui Luhan încă vibra.
Am început să pufăi.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic.
-Dacă la fete să pufăie şi să se tragă de păr înseamnă că e nimic atunci înseamnă că Chanyeol e Dumbo. Spune-mi. Sunt aici că să te ascult.
-Of D.O. E legat de Luhan.
-Ce a făcut?
-Nici eu nu ştiu încă. Primeşte mesaje de la o fată Amanda.
-Te-ai uitat în ele?
-Nu. Nu mi se pare civilizat să umblii în telefonul altcuiva.
-Lasă că sunt eu ăla necivilizat şi mă uit.
Ia telefonul şi îl deschide.
From: Amanda:*
Hei, Luhan. Ce faci iubitule? Când mai ieşim? XOXO
D.O. deschide alt mesaj.
From: Amanda:*
Oh iubire! Îmi lipseşti foarte mult. Vreau să te văd:*****
Mai deschide două mesaje.
From:Amanda:*
De ce nu răspunzi?:(
From: Amanda:*
Cada este pregătită special pentru noi doi. Ce zici? Ai chef de o baie? Vreau să te simt în..
N-am mai putut citi. Lacrimile mi-au blurat vederea.
În camera se auzeau suspinele mele şi lacrimile care cădeau pe jos.
D.O. mă lua în braţe consolându-mă.