My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter3:Invading Boytopia

  "Vino aici, scumpo!" a spus Katherine, aşa că nu am avut de ales şi am păşit alături de ea pe ponton. Am urcat scările de lemn sperând că faţa mea nu e roşie şi umflatăde la plâns şi am dat drumul genţii pe jos. Toată lumea tăcea creându-mi mie mai mult discomfort.

"Băieţi," a început George să spună, distrugând liniştea,"ea e Jackie şi--"

"--şi va sta cu noi pentru o perioada." a terminat Katherine dându-i soţului său o privire urâtă. O cantitate mare de aer mi-a părăsit plămânii atunci când am oftat. Nu am realizat cât de mult vreau ca băieţii să nu ştie din ce cauză sunt eu aici. Nu eram gata să vorbesc cu o grămadă de străini despre familia mea. Pe lângă asta, dacăbăieţii ar fi ştiut, m-ar fi tratat ca pe o persoană distrusă şi ăsta era ultimul lucru pe care îl vroiam.

În acel moment, toţi se uitau la mine de parcă eram un străin care tocmai le-a invadat ţara.

Am decis că e timpul să fac pace. Încet, mi-am ridicat mâna şi am făcut un gest timid cu ea.

"Hei, băieţi. Eu sunt Jackie."

Unul din băieţii mai mari a înotat până la margine şi a ieşit din piscină. M-am uitat la el şi brusc am rămas fără puls. Arăta de parcă tocmai a ieşit dintr-o revistăsport. Părul lui de un blond pal era ud şi lăsat în jos din cauza apei. Nu am putut să nu observ muşchii lui bine tonifiaţi care străluceau uşor la lumina soarelui. Îngenele lui erau prinse nişte picături de apă care străluceau făcându-i ochii albaştri să lumineze. În ansamblu, m-a făcut să mă topesc.

"De ce?" a întrebat el, fixându-şi ochii strălucitori pe mine. "De ce stai cu noi?"

"Cole!" a strigat George. "Nu fi atât de nepoliticos. Jackie e musafira noastră."

Cole s-a întors şi a rânjit spre ceilalţi băieţi, apoi a făcut acelaşi lucru şi spre tatăl sau. A ridicat din umeri. "Ce? Cu toţii gândim asta. Eu doar am fost primul care a spus-o.

Câţiva dintre băieţi au dat din cap în semn de agrement. M-am simţit îngheţând, îmi era frică de faptul că dacă le spuneam de ce eram cu adevărat aici, m-aş fi aşezat pe jos şi aş fi început să plâng. Chiar nu vroiam să se întâmple asta.

Katherine mi-a văzut privirea panicată şi mi-a sărit în ajutor. "După cum ştiţi toţi, am mers să o vizitez pe mama lui Jackie, M-Molly." Aceasta s-a bâlbâit când i-a pronunţat numele. "Sunt câteva probleme în familia ei acum, aşa că m-am oferit să o iau pe Jackie cu mine." A tras o gură mare de aer când a terminat de zis. M-am simţituşurată că nu eu am fost cea care a trebuit să mintă. Poate de îndată ce o să mă acomodez în casa Walter o să le pot spune adevărul, dar nu până nu cunosc pe toatălumea.

"Păi, atunci cred că o să mă duc să îmi iau şi restul lucrurilor." am spus eu, vrând să scap de acea duzină de priviri care se năpustise asupra mea.

"Oh, corect, am uitat.Unul dintre voi, băieţi, trebuie să o ajute pe Jackie cu camera, în timp ce eu voi pregăti cina. Trebuie să va purtaţi frumos." a spus ea arătândcu degetul spre fiecare copil al său.

Când m-am întors să plec, aşa cum Katherine şi George au plecat în casă, cineva mi-a prins mâna. Mi-am întors privirea pentru a mă regăsi faţă în faţă cu unul dintrebăieţi. Era cel mai înalt dintre toţi, şi probabil şi cel mai mare. Părul lui blond era prins la spate într-o coadă scurtă, şi câteva şuviţe care nu erau prinse încoadă se cârlionţau din cauza căldurii. Linia maxilarului era puternică, avea barbă deasă, nasul său fiind mare şi ascuţit, dar din cauza ochelarilor pe care îipurta părea mai mic.

"Plănuieşti să stai mai mult sau în mod normal îţi împachetezi atâtea?" a întrebat el zâmbind şi privind geanta mea mare. Gândul la acasă mi-a făcut buza să tremure şiam putut simţi lacrimile formându-se în ochii mei. Nu voiam să stau deloc mai mult, dar unde mă puteam duce? Zâmbetul i-a dispărut şi figura lui m-a făcut să cred căîntr-un fel a înţeles. M-a făcut să am încredere în el. Nu eram sigură de ce, dar poate a fost faptul că el arată mai a bărbat decât ceilalţi.

"Nu cred că merg acasă," am spus eu în şoaptă. Nu am vrut ca ceilalţi să audă, dar oricum ei vorbeau şi nu dădeau prea mare atenţie la ceea ce se întâmplă în jur. El a dat din cap şi a schimbat subiectul. Micul lui act de bunătate m-a făcut să vreau să încep să plâng din nou. Oricum, aveam un sentiment rău că ceilalţi băieţi nu aveau să fie la fel de drăguţi. Ştiam că dacă ei aflau că sunt slabă, mă mâncau de vie şi mă dădeau înapoi afară mai târziu.

Am luat o decizie atunci şi acolo. Dacă trebuia să locuiesc într-o casă plină de băieţi, nu trebuia să îi las sub nicio formă să afle despre trecutul meu sau despre durerea pe care am suferit-o. Mi-am făcut o regulă: să nu vorbesc despre New York. Închizând acea parte a vieţii mele într-un colţ îndepărtat al minţii mă protejăm. Săfii prost e mai bine decât să simţi durere, corect?

Băiatul mare şi-a dres glasul pentru a atrage atenţia fraţilor săi. Când aceştia s-au liniştit, a început să îi prezinte.

"Păi, eu sunt Will iar tu deja l-ai cunoscut pe Cole," a spus el, arătând spre fretele lui mai mic care mi-a dat de gol secretul mai devreme. Acesta a rânjit şi m-a salutat.

"Da, nu-l băga în seama. E un mucos. Chiar acolo e Danny." Danny era aproape la fel de înalt ca Will dar mult mai slab.

"Acela e Isaac, vărul meu." a spus el arătând spre un băiat pe care l-am remarcat datorită părului lui negru. Avea aceleaşi tresaturi ale feţei ca şi ceilalţi băieţi dar cu siguranţă era din alţi părinţi.

"Asta e Alex." O versiune mai tânără a lui Cole a păşit în faţă. Purta o şapcă de baseball şi nu avea tricou, lăsându-mă pe mine să îi observ bronzul urât de fermier.

"Lee este fratele mai mic al lui Isaac." a arătat el spre un alt băiat cu părul negru, care trebuia neapărat să fie tuns. Purta o pereche foarte strâmtă de slipi ceea ce îi făcea intestinul să pară că dă să iasă pe dinafară. Privirea lui încruntată m-a făcut să mă uit în altă parte.

Apoi, Will mi l-a prezentat pe Nathan. Era un tânăr sfrijit dar aş putea spune că atunci când va creşte mai mare va fi la fel de atractiv ca şi fraţii lui. Pantalonii şibluza lui erau acoperite de vopsea. Am zâmbit atunci când am văzut două pensule ieşind din buzunarul sau. Mi s-a părut un mic clişeu atunci când mi-am reamintit-o pe Katherine spunându-mi că lui îi place arta.

Apoi, erau Jack şi Jordan, prima serie de gemeni. Purtau amândoi tricouri portocalii în dungi, care erau grele de la apă şi lipite de pielea lor. Am fost fericită cândam văzut că şi Jack purta ochelari.

Următorul a fost Peter care a insistat să i se spună Pete. Pete avea arsuri grave de la soare şi o tunsoare adorabilă stil castron.

Înainte să îi pot cunoaşte şi pe ultimii doi, aceştia au ieşit din grup şi au sărit pe mine. Pentru un moment am crezut că îmi pot ţine echilibrul, dar atunci genunchii mei au cedat şi am căzut pe spate, drept în piscină.

M-am ridicat la suprafaţă prinzându-mă de margine şi încercând să îmi recapăt suflul. Am putut să aud majoritatea băieţilor râzând.

"Hei,Jackie," a spus unul dintre gemeni în timp ce stătea la marginea piscinei. Era un copil mic care încă nu a pierdut din grăsimea de copil. Pistruii îi acopereau faţa iar părul lui blond şi cârlionţat era peste tot. "Eu sunt Zack, iar el e fratele meu, Benny!" M-am uitat în spate pentru a vedea o replică a băiatului dinfaţa mea, sărind în apă.

"Oh, Doamne! Cineva să îi aducă lui Jackie un prosop!" a cerut Will. Mi-a întins o mână şi m-a ajutat să ies din piscină. Curând, tremuram înafara piscinei. Era prea devreme în primăvară pentru înotat. Aceşti băieţi erau nebuni! Am primit un prosop roşu cu Power Rangers şi imediat l-am înfăşurat în jurul corpului meu pentru a acoperi tricoul alb prin care acum se vedea totul.

"Îmi pare rău pentru asta." a spus Will apoi le-a aruncat gemenilor o privire severă.

"Singurul lucru de care îmi pare rău e că el i-a dat un prosop." a mormăit cineva. M-am uitat la ei să văd cine a fost dar cu toţii îşi păstrau o privire calmă pentru a nu se da de gol. Am luat o gură mare de aer şi m-am întors la Will.

"E ok, dar aş vrea să merg înăuntru să mă schimb."

"Pot să te ajut cu asta," a spus o altă voce glumind. De data aceasta băieţii nu s-au putut abţine de la ras.

"Isaac!" a strigat Will. S-a uitat peste umărul meu la vărul sau după care băieţii au făcut linişte iar el s-a întors din nou la mine. "Mai ai alte bagaje în maşină?"a întrebat el.

"O grămadă." am spus eu dând din cap.

"Păi, o să încep să le aduc aici şi cineva îţi poate arăta camera."

De îndată ce Will a părăsit pontonul, m-am simţit micşorându-mă. Singurul meu prieten m-a lăsat între duşmani. Am luat o gură de aer şi m-am întors spre ei. BăieţiiWalter se uitau la mine cu figuri seci.

După câteva secunde ciudate,Cole şi-a scuturat capul şi s-a uitat spre casă. "Ai de gând doar să te holbezi la noi, sau vrei să mergi înăuntru?" a întrebat el.Cole poate era sexi--părul lui tocmai se uscase şi arată într-un fel de 'tocmai am făcut sex'--dar era un idiot şi cuvintele lui îmi făceau ochii să se acopere cu lacrimi.Am clipit şi mi-am mutat privirea în altă parte.

"Vreau să merg înăuntru." am mormăit eu.Atunci, pentru a-i face în ciuda, mi-am luat geanta şi mi-am aruncat-o pe umăr.

"Nu uita astea," a spus un băiat ridicându-mi patinele.

"Mulţumesc, uhm..."

"Nathan." a zâmbit el

"Mulţumesc, Nathan."

"Deci patinezi, huh?" a întrebat Cole. Mâinile lui erau încrucişate la piept de parcă nu îi venea să creadă.

"Da, aproape de când aveam 6 ani," am început eu, fiind mândră de mine. "Sunt portar." Gândul la patinat m-a făcut să mă gândesc la mama, care tot timpul mă ducea laantrenamente deşi nu ştia nimic despre sport. O altă doză de durere s-a năpustit asupra mea şi am realizat că tocmai mi-am încălcat regulă: să nu vorbesc despre acasă. Dar nu aveam ce să fac. Tonul sceptic al lui Cole mă făcea să vreau să îi dovedesc asta. Prin urmare, mă simţeam puţin frustrată din cauză că acel băiat m-a făcut să-miîncalc regula atât de repede. El m-a făcut să îmi dau seama că asta va merge mai greu.

"Deci eşti bună la asta?" a întrebat Isaac păşind în faţă. Am dat din cap, nevrând să spun mai multe. "Yum,ador fetele care ştiu să mânuiască bine un bat." a spus el rânjind spre mine.

M-am încruntat la el în dezgust. El chiar a zis asta?

"Doar ignoră-l," a spus Alex. "El e perversul familiei,dar dacă ai nevoie să îl bată cineva,cheamă-mă." a spus Alex afişând un mic zâmbet. Era la fel de drăguţ ca şifratele lui, Cole, dar nu avea aceeaşi încredere în sine.

"Mulţumesc, Alex, dar cred că mă pot ocupa şi singură de el." am spus eu. Isaac dădea din sprâncene la comentariul meu. Yuck,nu mă refeream la modul ăla de ocupaţie!

"Asta e bine," a spus Cole, "trebuie să fii puternică dacă vei locui aici."

A luat una din genţile pe care Will le-a lăsat şi a pornit spre casă. Ceilalţi şi-au luat prosoapele şi l-au urmat. Am rămas pentru un moment, singură, pe ponton uitându-mă la nouă mea casă. Mi-am strâns ochii închizându-i, aducându-mi aminte de mansardă din New York şi durerea m-a inundat. Familia mea era dusă şi nu avea să semai întoarcă vreodată.

"Hei Jackie,vii sau ce?" a întrebat cineva.

Mi-am deschis ochii şi am dat din cap.  Ăsta poate că e locul unde voi locui dar niciodată nu va fi acasă.