My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 20 - When's your birthday?

"Hei Nathan." am spus eu in timp ce el a iesit pe veranda frecandu-se la ochi."Obosit?"

"Da." a spus el incolacindu-si mainile. "Am stat pana la 2 noaptea sa imi termin temele pentru ca am uitat sa le iau cu mine in excursie. "

"Ouch." am spus eu prinzandu-mi parul intr-o coada. Nathan a aprobat din cap si apoi am inceput ruta noastra obisnuita, pana la iesirea din ferma si inapoi. Se simtea bine sa alerg din nou cu Nathan. I-am simtit lipsa in week-end cand a trebuit sa alerg singura.

Am alergat in liniste dar nu ma deranja, stiam ca nu e ceva ciudat. Nathan era matur pentru varsta lui si ma simteam de parca era fratele meu mai mare desi e mai mic. Cu siguranta arata mai batran. Nathan a avut o perioada de crestere, cam cu 12 centimetri de cand locuiesc cu ei.

Nathan m-a ajutat mult alergand cu mine in dimineata asta. El e singurul baiat Walter langa care ma simteam confortabil si singurul caruia i-am povestit despre familia mea.

"Deci." a spus Nathan fugarindu-mi gandurile."Alex mi-a povestit ce s-a intamplat weekend-ul asta."

"Ce parte?" am mormait eu.

"Ah, cea in care ti-ai ars mana." a spus el ridicand o spranceana."S-a mai intamplat ceva ?"

"Nu." am spus eu rapid, vrand sa evit discutia. "Ce ti-a spus Alex?"

"Ca s-a simtit ingrozitor, nu numai pentru ca ti-a ars mana ci si pentru ca te-a tratat ca pe o taratura inainte."

"El chiar a spus asta?" l-am intrebat eu surprinsa pe Nathan.

"Yup. Ti-am spus eu ca se va obisnui cu tine. Avea doar nevoie de ceva timp sa isi dea seama ca greseste." a spus Nathan in timp ce alergam pe un deal iar casa a intrat in vedere.

"Da, ai avut dreptate. Cred ca eram doar furioasa ca se comporta asa urat." am spus eu amintindu-mi saptamana trecuta.

Nathan a zambit. "Erai atat de furioasa incat te declansai in timpul alergarii noastre de joi dimineata."

"Oh mai taci." am spus eu impingandu-l pe Nathan spre scarile de pe veranda."Nu vreau sa mai aud nimic de la tine. Am recunoscut ca ai avut dreptate."

"Eu am mereu dreptate." a spus Nathan ranjind la mine. M-am oprit pentru un moment fiind surprinsa de cat de tare semana cu fratele sau mai mare.

"Ce?" a intrebat el confuz.

"Nimic." am spus eu revenindu-mi."Ma gandeam ca daca o sa continui sa tot spui asta, o sa te transformi in Cole."

Nathan si-a incretit nasul. "Scarbos." a spus el dupa care s-a dus sus sa faca dus. Eu am ras urmandu-l.

*********

Toata lumea a sarit din dubita cand am ajuns la scoala. Danny si cu mine a trebuit sa asteptam pana toata lumea si-a luat ghiozdanele din spate pentru ca ale noastre erau la fund.

"Si, cum e mana ta?" a intrebat Danny. Este primul lucru pe care mi l-a spus de la dupa amiaza in care am mers la cumparaturi. Nu ma ignora, mereu imi zambea cand ma vedea pe holul scolii. Era doar in modul silentios.

"Foarte bine." am spus eu pe un ton bine dispus."Adica, atat de bine cat poate fi o arsura de gradul 2."

Danny si-a pus ghiozdanul si a ras la remarca mea sarcastica."Asta e bine." a spus.

"Cum a fost weekend-ul tau?" am intrebat eu incercand sa intretin conversatia.

"Nu prea imi place camping-ul; nu sunt o persoana naturista."

"Serios?" am intrebat eu surprinsa. Nu as fi crezut ca vreun baiat Walter ar detesta spatiile deschise. Au crescut la o ferma, inafara orasului, si au muncit la ea in fiecare vara.

"Toti gandacii aia taratori m-au speriat groaznic." a spus Danny. Am ridicat o spranceana si am izbucnit in ras."Nah, doar glumeam despre gandaci. Adica, imi plac spatiile deschise, dar prefer confortul casei. Pe langa asta, de cand am fost in clasa a 9-a intr-o excursie pentru arta la Chicago, mi-am tot dorit sa stau la oras."

"Asta e grozav. Imi lipseste orasul atat de mult." i-am spus lui Danny.

"Oh da, am cam uitat ca tu ai trait intr-unul." a spus el.

"Yup." i-am zambit."Daca iti place Chicago, vei iubi New York." eram fericita ca am gasit pe cineva care visa la strazi pline, taxi-uri galbene, porumbei nebuni, zgarie-nori, si viata nebuna de noapte la fel de mult cum o faceam eu. Katherine mi-a spus ca pot sa revizitez orasul imediat ce se termina scoala."Ar trebui sa vii cu mine la vara, cand ma intorc." i-am spus eu.

"Da!" a spus Danny entuziasmat in timp ce urcam scarile spre scoala. "As omora pentru o astfel de excursie cu toate ca n-am nici o idee cum as putea plati totul."

"Nu-ti fa griji pentru asta, ne vom da noi seama." i-am spus eu gandindu-ma la o suma mare dintr-un cont bancar care acum imi apartine mie. Danny nu ar trebui sa plateasca pentru nimic. Pe langa asta, mi-as permite sa ii iau pe toti Walterii daca as vrea."Oricum, o sa poti sa stai la mine acasa. Nu e ca si cum as fi vandut-o sau ceva de genul. Nu va trebui sa platesti pentru hotel."

"Oh, grozav, nu m-am gandit la asta. Pai, ne vedem mai tarziu, Jackie." a spus el indreptandu-se spre dulapul sau.

"Ok, pa, Danny." am spus, indreptandu-ma si eu spre dulapul meu, cand mi-a venit o idee. "Hei stai! Cand e ziua ta?" l-am intrebat eu.

"30 mai." a spus el uitandu-se peste umar. "De ce?"

"Nu mai conteaza," i-am spus eu zambind. Stiam exact  ce sa ii iau.

________________