Mă trezesc datorită soneriei telefonului meu care sună fără oprire.
Mă uit la numele apelantului, apoi răspund.
Convorbire telefonică:
- Hei, Carla!
- Bună!
- Poți venii să mă iei de la aeroport? întreaba Laura
Ce facee? Cu ce naiba?
- Sigur. spun adormită
- Mersi. Ne vedem!
- Binee. Pa!
- Pa!
Convorbire telefonică încheiată.
Mă dau jos din pat şi trag repede pe mine o pereche de blugi negrii şi un tricou de aceeaşi culoare. Îmi dau cu peria de două ori prin păr, apoi îi prind într-o coadă de cal.
Îmi iau telefonul şi ies din casă.
-Cu ce mama naibii merg eu să o iau? spun şi îmi pun mâinile în cap . Oh, da. Cu maşina mamei...
Merg înapoi în casă să iau cheile, apoi urc în maşină şi învârt cheia în contact. Pornesc spre aeroport şi încerc din răsputeri să nu adorm la volan.
Trec pe lângă casa lui Harry şi mă întristez instantaneu.
Nu mi-a mai dat niciun semn de ieri.
Probabil şi-a dat seama că nu sunt ceea ce caută şi şi-a dat seama că Anna nu merită să îi facă una ca asta.
În 10 minute ajung la aeroport şi mă uit după Laura, dar nu o pot vedea prin mulțimea de oameni care mă înconjoară.