Capitolul 5

2.9K 148 17
                                    

După aproape o jumătate de oră de tăcere, maşina se opreşte brusc şi datorită faptului că  nu aveam centură am reuşit din nou să mă lovesc la cap.

- La dracu’!

- Eşti bine? spune de data asta îngrijorat

- Da, e ok. spun masându-mi zona lovită

- Cum reuşeşti să te loveşti mereu?

- Întreabă-mă să te întreb. În mare parte datorită maşinii tale după cum vezi.  spun  cât de serioasă pot

Deschid uşa maşinii şi cobor, apoi aştept ca şi el să coboare.
Rămân cu gura căscată când realizez unde sunt...parcul de distracţii la care mergeam cu tata...

- Carla, s-a întâmplat ceva?

- N-nu..sunt bine. spun încercând să zâmbesc, chiar dacă plâng pe dinauntru

O stare de ameţeală îşi face simţită prezenţa în corpul meu, abia reuşind să mă ţin pe picioare.
Aştept să fac contact cu pământul rece, dar sunt prinsă la timp de către doua braţe mari şi puternice.
Îmi aud numele strigat, apoi închid ochii şi pierd firul.

__________________________

Deschid ochii cu greu, datorită luminii puternice din cameră.
Analizez mai bine încăperea şi îmi dau seama că nu este camera mea şi nici a lui Jay.
Încerc să îmi mişc mâinile, dar sunt oprită de un ac, care îmi înţeapă vena şi realizez că sunt într-un spital.

Ce caut eu aici? Ce s-a întâmplat cu mine? Mă uit speriată în jur şi opresc lacrimile care voiau să cadă.

- Te-ai trezit? aud vocea unei asistente, căreia nu îi observasem prezenţa

-Da...ce caut aici? întreb cu o voce stinsă

-Ai leşinat, scumpo. Ai nevoie de îngrijire medicală, apoi eşti liberă să pleci.

-Bine, mulţumesc. Este cineva afară care a venit cu mine? întreb nesigură

-Băiatul care te-a adus a plecat acum câteva minute.

A plecat...m-a lăsat aici singură şi a plecat...
De ce ar face asta? O lacrimă îmi curge pe obraz , urmând multe altele.

Mă aşez mai bine în pat, încercând să găsesc o explicaţie pentru toate astea.

Închid ochii şi mă las purtată de tot felul de gânduri, reuşind să adorm într-un final.

Văd o mulţime de îngeri, dar unul singur îmi atrage atenţia...tatăl meu.
Cu toţii aveau câte o lumânare aprinsă în mână, dar a lui era stinsă.

- Tată!  De ce tu nu ai lumânarea aprinsă ca toţi ceilalţi îngeri?

- Pentru că de câte ori o aprind, se stinge datorită lacrimilor tale.Nu mai plânge, te rog!

Mă ridic reprede din pat, dar realizez că a fost doar un vis...tata nu este aici cu mine.
O lacrimă îmi curge pe obraz, dar o şterg imediat cu mâna, gândindu-mă la ce a spus tata în vis.. "De fiecare dată când o aprind, se stinge datorită lacrimilor tale" .

Mă uit la telefon, care indică ara 19:05 şi mă gândesc la aş putea să îi mai spun mamei şi de data asta.

Ecranul telefonului se aprinde, pe el apărând nimeni alta decât mama.
Oh, la dracu! spun, apoi răspund

- Scumpo, ce s-a întâmplat? spune îngrijorată

- Nimic, ce să se întâmple?

- Nu face pe proasta, am aflat că eşti la spital.

Jay...

- De unde ai aflat? întreb curioasă

- M-a sunat doamna Styles şi mi-a spus că erai cu un băiat.

Şi de asta nu îmi place mie să le cunosc pe prietenele mamei...

- Sunt bine, doar am leşinat...  spun cu o voce stinsă

- Vin imediat acolo. spune şi închide telefonul  înainte de a mai putea spune ceva

______________

- Mamă, ţi-am mai spus...nu am nevoie de un psiholog.Acum te rog,  lasă-mă.

- Scumpo, ştiu ce e mai bine pentru tine aşa că ascultă-mă măcar de data asta.

- Ce să fac acolo?

- O sa vezi că te vei simţii mai bine.Măcar încercă.

- La dracu’ cu toate astea!

- O să vorbesc cu doamna Styles, fiul ei este un psiholog foarte bun.  spune zâmbind

- Mda, bine. Cum zici tu.  spun total dezinteresată

După câteva minute observ că perfuzia s-a terminat, iar asistenta de mai devreme  "mă eliberează" , apoi merg cu mama în cabietul doctorului pentru a mă vedea.
Primesc o listă lungă cu o tonă de pastile pe care ar trebuii să le iau,apoi ies din spital alături de mama mergând spre casă.

- Unde este băiatul acela? întreabă curioasă

-A ..plecat. Probabil a intervenit ceva.

Nu mai spune nimic, iar eu urc în camera mea mergând direct la duş.

După un duş  de aproape o oră, cu adevărat relaxant, am mers înapoi în patul meu mare şi pufos.

Jay Pov

Am dus-o pe Carla la un parc de distracţii pentru a reuşii să o fac să se simtă puţin mai bine şi să uite de toate problemele.

Se uită pierdută în jur şi mă asigur că este în regulă.O văd cum nu se mai poate ţine pe picioare şi o prind înainte să se prăbuşească de pământ.

O pun din nou în maşină şi merg cu ea către cel mai apropiat spital.
Mă uit din două în două secunde la ea, sperând să fie bine.

O iau în braţe stil mireasă, apoi intru uşor cu ea în clădirea spitalului.
Găsesc rapid o asistentă care o duce  pe Carla într-un salon, pentru a-i pune o perfuzie.

Aştept de două ore să se trezească şi nimic...
Primesc un telefon de la şeful meu şi răspund fără să îmi dau seama.

-Salut Jay!

-Salut!

-Am nevoie de tine acum la bar.  spune calm

-Domnule, acum am nişte probleme.Sunt cu cineva la spital şi..

-Jay, chiar nu îmi pasă puştiule.Dacă vrei să îţi păstrezi slujba vii în momentul ăsta.

-Bine..  spun oftând

Nu o pot lăsa aici aşa...dar nu am de ales...

-  Îmi pare rău..  spun ieşind  din salonul fetei



Heiii. Sper să vă placă cartea.
Aştept păreri
<3 <3 <3

PsihologulWhere stories live. Discover now