Psihologul

☆Capitolul 18☆

HARRY POV:

Stau în biroul meu şi mă uit prin nişte dosare, când aud uşa de la intrare, semn că cineva a venit pentru o şedință.

Mă ridic de pe scaunul rotativ şi ies în fața uşii.
O văd din nou pe acea fată cu ochi superbi în care te poți pierde în orice secundă.

    Harry, în caz că nu ai înțeles ai o soție acasă.   spune conştința mea
    Ştiu asta, dar pur şi simplu asta am simțit atunci când am văzut-o.
    Nu ar mai trebui să simți nimic de acest gen.
   Ai dreptate. Adică, am dreptate.  spun bâlbâindu-mă

Mă uit pentru câteva secunde la ea, apoi o strig.

- Carla, intră te rog! spun şi o invit să intre în biroul meu

Aceasta îşi îndreaptă privirea spre mine şi mă priveste pentru câteva secunde, apoi se ridică de pe scaun şi păşeşte alături de mine în birou.

- Bună! spune puțin timidă

- Bună, Carla! spun zâmbindu-i.  Cum te mai simți?

- Păi cred că sunt mai bine.

- Asta este o veste bună! spun cu acelaşi zâmbet. Deci, ce problemă mai ai?

- Păi...ar mai fi ceva.

- Te ascult.

- Ăă, un prieten se pare că mă place, iar eu habar nu am ce simt. Ce pot să fac?

- Normal că te place, Carla! Cui nu i-ar place de o fată aşa frumoasă ca tine? spun privind-o din nou

- Ăăm, mulțumesc. spune, obrajii săi căpătând o nuanță roz

- Trebuie să te gândeşti la ce simți când eşti cu el. Atâta tot.

După 1 oră:

- Cam atât pentru azi, Carla. Sper că te-am ajutat şi azi. spun zâmbind

- Mulțumesc! M-ai ajutat mult. zice ea făcând la fel

Este atât de frumoasă... pare atât de mică şi firavă.
O privesc în ochi, iar timpul pare că se opreşte în loc  în acest moment. Mă priveşte cu ochii ei atât de sclipitori care te fac să vrei să o săruți.

   Ce tot îndrugi acolo Styles? De câte ori să îți mai spun să încetezi să te mai dai la puştoaicele care vin să le ajuți. Ai o soție care te aşteaptă acasă.
   Ştiu, dar pur şi simplu o fac fară să vreau...

   Fără să îmi dau seama, o iau pe Carla de mână. Trag puțin aer în piept, apoi o privesc din nou şi încep să vorbesc.

  Oh, nu. Asta nu este deloc bine. Styles, ce mama naibii vrei să faci? spune conțința mea parcă vrând să îmi dea două palme să mă trezească la realitate

- Ai grijă de tine, bine? spun fără să îmi dezlipesc o secundă ochii de pe ea

- Şi tu ai grijă de tine. spune parcă uimită puțin de aceea ce am spus acum câteva secunde

Sincer să fiu.. şi eu sunt uimit de ceea ce s-a întâmplat cu câteva secunde în urmă. Nu ştiu de unde mi-a venit toată această idee. Cert este că nu îmi pare rău deloc de ce am făcut.
Doar am vorbit, nu am facut nimic mai mult aşa că pot să am conştința curată
  
Momentan curată. Cine ştie ce te mai taie capul data viitoare? mă ceartă vocea din capul meu
Nu înțeleg ce am făcut  aşa rău. Am vorbit doar.
Deocamdată. spune din nou vocea
Dispari odată din capul meu!  spun cu voce  tare fără să îmi dau seama
Nu pot. Eu sunt tu. Credeam că eşti mai bun de atât Styles.

- Poftim? spune ea privindu-mă iar

- Ăă...scuze. O muscă doar. Pur şi simplu nu le suport. spun cu mâna la ceafă

Carla se ridică de pe canapea, apoi mă priveşte zâmbind.

- Pa Harry! spune cu acelaşi zâmbet

- Pe curând, Carla! spun returnându-i gestul

O urmăresc cu privire până iese din birou, apoi merg la geam şi mă uit din nou după ea.
Se opreşte în stația de autobuze şi îşi deschide telefonul.

Este aşa de perfectă...mă bucur că am avut ocazia să o cunosc.
Ma holbez la ea de aproximativ 5 minute, dar priveliştea îmi este stricată de autobuzul în care ea se urcă şi pleacă acasă.
Mă îndepărtez de geam si mă asez din nou la birou  şi îmi continui treaba de mai devreme.

Nu trece mult timp, căci telefonul îmi sună.

CONVERSAȚIE TELEFONICĂ:

- Da iubito!

- Ce faci, scumpule?

- Mă uitam pe nişte dosare, tu ce faci?

- Sunt bine, mă uitam la televizor. spune plictisită

- S-a întâmplat ceva? spun puțin îngrijorat

- Nu iubitule, e totul bine. spune de data asta cu o voce blândă

- Bine iubito. Atunci ne vedem acasă. O sa ajung într-o oră.

- Bine scumpule. Ai grijă. Te iubesc!

- Şi eu te iubesc! Ai grijă!

CONVERSAȚIE TELEFONICĂ ÎNCHEIATĂ.

După 20 de minute:

Aranjez dosarele la loc, apoi completez un registru şi sunt gata.
Îmi iau hanoracul, cheile şi telefonul, apoi părăsesc clădirea şi merg în parcare.
Îmi găsesc maşina şi urc, apoi mă îndrept spre casă.
Trec pe lângă o florărie şi opresc pentru a lua un buchet  frumos de flori.

După 5 minute ies din florărie cu un buchet mare de trandafiri roşii pe care îi aşez cu grijă pe locul din dreapta, apoi îmi continui liniştit drumul spre casă, nu înainte de pornii muzica la maxim.

Încep să cânt şi să mă gândesc din nou la Carla, dar şi la soția mea pe care nu aş vrea să o rănesc în vreun fel.
Îmi apar în cap toate momentele frumoase petrecute alături de Ana, (soția) şi mă gândesc că nu aş vrea să stric totul acum după atâta timp şi după atâtea amintiri frumoase.

După 10 minute:

Ajung în fața casei şi cobor din maşină, imediat după ce iau buchetul de trandafiri. Intru în casă, iar un miros placut îmi invadează rănile.
Merg în bucătărie unde o găsesc pe Ana gătind nişte prăjituri care miros pur şi simplu perfect.

- Hei, iubito! spun îmbrățişând-o . Asta este pentru tine. spun dându-i buchetul de trandafiri

- Doamne, mulțumesc iubitule! Dar nu trebuia. spune oferindu-mi un sărut scurt şi o îmbrațişare

O iubesc aşa de mult! Nu ştiu ce m-aş face dacă aş pierde-o.
Urc scarile şi merg la baie, unde fac un duş, apoi  mă schimb în nişte pantaloni negrii de trening şi un tricou de aceeaşi culoare.

Cobor scările şi merg în sufragerie, unde dau drumul televizorului şi schimb canalele neştiind la ce să mă uit. Numai canale unde se vorbeşte despre politicieni şi atât.
Total plictisit de ce este la televizor, merg în bucătărie, unde o îmbrațişez din nou pe Ana şi o sărut ca şi cum aş face-o pentru ultima oară.

- Te iubesc aşa mult! spun uitându-mă în ochii ei, apoi sărutând-o din nou

- Şi eu te iubesc, iubitule!

______________

HEII!!❤❤❤
Sper să vă placă şi acest capitol❤
O să încerc să fac mai lungi capitolele de acum încolo💖

Vă mulțumesc din suflet că îmi citiți cartea❤❤
Vă iubeesc!!!❤❤❤❤