Psihologul

☆Capitolul 47☆

Încercările mele disperate de a respira dau greş de fiecare dată şi simt că rămân făra aer.
Harry îşi dă seama şi se uita speriat la mine.

- Iubito, eşti bine? spune şi se opreşte din gâdilat

- Sunt bine. spun respirând şi expirând, plămănii mei mulțumindu-mi

- Îmi pare rău. spune şi lasa capul în jos

Mă aşez în poala lui şi îi ridic bărbia cu mâna mea mică, făcându-l să mă privească în ochi.

- Am spus că nu-i nimic. spun şi mă apuc să îl sărut pe gât

Nu ştiu de unde atâta tupeu, dar mă simt mult mai bine aşa.

Acesta scapă un geamăt gutural, iar eu rănjesc ca o idioată.
Încep să îl sărut şi mă trage mai aproape de el.
Mă sărută pe gât şi suntem întrerupți de o bătaie în uşă. Oftez exasperată şi îl privesc.
Îi ofer un sărut şi mă ridic de pe el, apoi merg sa deschid uşa.
În fața uşii stătea băiatul cu pizza, iar eu îi dau banii şi iau pizza, apoi intru în casă.

- Iubitule, a ajuns pizza. spun în timp ce o aşez pe masă

- Imediat vin. strigă din sufragerie

Hei! Sper să vă placă❤