Psihologul

Capitolul 4

Încerc să îmi opresc lacrimile, dar în zadar. Ochii mei pot fii comparaţi cu două cascade.
Închid ochii gândindu-mă la băiatul care pentru câteva momente m-a făcut să mă simt în siguranţă în preajma lui, dar probabil nu o să îl mai văd de acum încolo.Intru în lumea viselor, băiatul blond şi cu ochi albaştii plutind printre visele mele.

__________________________

Deschid ochii somnoroasă, fiindu-mi prea bine în pat pentru a-l părăsi, aşa că decid să mai rămân puţin acolo
   După câteva minute bune de lenevit, mă dau jos cu greu din pat şi merg către baie, unde am de gând să fac un duş pentru a scăpa de somnul care încearcă să mă domine.
  Scap de hainele  pe care le port, apoi intru în duş, unde dau drumul apei fierbinţi. Aplic şamponul în  păr, masându-mi capul de câteva ori, după care clătesc, luând gelul de duş pe care îl aplic pe tot corpul şi clătesc scăpând un oftat printre buze.

Ies din duş punând un prosop pufos pe mine şi merg către dulap, de unde îmi aleg o pereche de blugi negrii şi o bluză albastră, care îmi vine perfect.
Mă privesc în oglindă mulţumită, după care decid să fac ceva şi cu părul.
Îl usuc, apoi iau ondulatorul şi fac mici onduleuri în părul meu lung, sperând să arate bine.
După ce termin il mai aranjez puţin şi e gata.

Îmi iau telefonul şi verific reţelele de socializare, dar nimic nu îmi captează atenţia, aşa că îl închid aruncându-l pe undeva prin pat.

Îmi întind mâinile deasupra capului şi închid ochii, blondul apărându-mi din nou în minte.
Aud un claxon de maşină, însă nu îi dau atenţie, continuând să mă gândesc la el..
Un alt claxon mult mai puternic se aude şi mă ridic instantaneu din pat, uitându-mă pe fereastră, dar nu reuşesc să văd mare lucru datorită razelor de soare ce îmi intră în ochi.
- Carla!  aud o voce cunoscută
- Hei Jay! spun zâmbind
- Cobori sau ai de gând să mă priveşti de la înălţime? spune blondul amuzat
- Să ştii că îmi place mai mult aici. seriozitatea din glasul meu făcându-şi loc
- Bine, păi atunci eu o să plec. spune îndreptându-se spre maşina
- Jay?
- Ce e? spune amuzat
- Stai, nu pleca!
- De ce nu?
- La dracu’! Pentru că vreau să cobor. spun deja enervată
- Şi ce mai aştepţi?
-Un unicorn care să mă aducă jos.  spun, ironia făcându-şi loc

Îmi iau telefonul de pe pat, apoi cobor scările, unde o găsesc pe mama uitându-se la televizor.

-Carla, unde ai de gând să pleci? spune aceasta mai mult ţipând

-Poţi să nu mai ţipi măcar doua minute? Merg să iau puţin aer.

-Vrei să iei aer ca aseară?

O las din nou cu ochii în soare, luându-mi ghetele şi trântind uşa.
Jay nu mai era lângă maşină, aşa că mă apropii de ea, fiind sigură că este acolo.
Deschid uşa maşinii, dar nici urmă de el.
Simt două mâini mari care îmi prind talia, dar reuşesc să mă lovesc cu capul de uşă, datorită idiotului care m-a speriat.
- Eşti un dobitoc!
- Nu voiam să se întâmple aşa, îmi pare rău. spune deja amuzat de situaţie
- Mă bucur că încă ai chef de glume, eu o să mă aleg cu un cucui.
- Oricând, spune facându-mi cu ochiul

Mă ridic din maşină deja enervată de glumele lui şi mă îndrept spre uşa casei, dar el îmi prinde mâna. Încerc să scap din strânsoarea lui, dar era prea puternic pentru mine.
Mă întoarce cu faţa spre el şi se uită în ochii meu, parcă părându-i rău de ceea ce a făcut.

- Scuze, nu voiam să te supăr...voiam să te fac să uiţi puţin de problemele tale..   spune cu o voce stinsă

- Bine..   spun indiferentă uitându-mă în orice altă direcţie, dar nu la el.

- Ce vrei să fac să mă ierţi?

-Păi ai putea să pleci.   spun încercând din nou să intru în casă, dar din nou sunt oprită de mâna lui.

-Haide Carla, de ce te superi aşa? o urmă de tristeţe se simte în vocea lui

- Doar că...mă enervezi pur şi simplu cu glumele alea, cu sarcasmul tău în momente nepotrivite. Atâta tot.

- Îmi pare rău, doar iartă-mă.

-Bine...acum mă laşi să intru în casă?

- Nu, am venit să facem o plimbare.

- Dar eu nu..

- Să nu te aud! spune cât se poate de serios

- Heei, doar eu spun asta!  spun bosumflându-mă

Mergem spre maşina, urcăm, apoi mergem încotro ..nu se ştie.

- Jay, unde mergem? spun curioasă

Nu îmi răspunde, aşa că mai întreb odată.
- Jay, unde mergem?

-Scuze, mă gândeam la ceva...este surpriză.

-Dă-mi un indiciu.

- Dacă îţi spun nu mai e surpriză, aşa că mai aşteaptă puţin până ajungem.

-Mbinee..  spun lăsându-mă pe spate în scaunul meu confortabil, aşteptând să ajungem mai repede la destinaţie

După 5 minute

-Jay, dar mie nu îmi plac surprizele ..  spun fără să îmi dau seama

Ar trebuii să nu mai spun nimic fără să gândesc, dar o fac involuntar.

- Asta o să îţi placă, sunt sigur.

Decid să nu mai spun nimic şi doar să aştept, cred că devenisem deja enervantă.