Psihologul

☆Capitolul 57☆

HARRY POV:

Ajung în fața salonului şi îl văd pe medicul cu care am vorbit mai devreme.
Mă apropii de el şi rostesc cu o voce stinsă.

- Cât de grav este?

- Bună ziua, tinere! Este destul de grav. A lovit-o din plin.

Oftez zgomotos şi îmi pun mâinile în cap.

- Supreviețuieşte, aşa-i?

- Da, dar o să dureze până se va reface. spune doctorul

- Mulțumesc!

- Nu ai pentru ce! Multă sănătate! spune şi se îndepărtează de mine

Deschid uşa şi intru în salonul ei.
Multe ace îi înțeapă acum mâinile şi o mască de oxigen o ajută să respire.
Nu îmi place deloc să o văd aşa.
Îmi pare rău că nu am fost cu ea, aşa nu se întâmpla asta.
Sunt aşa un idiot! Mă urăsc!
Îi iau mâna micuță şi o țin în a mea, apoi i-o sărut.
Mă aşez cu capul pe mâna ei şi dau drumul lacrimilor care amenințau să cadă.

- Iartă-mă! Sunt cel mai idiot om! Trezeşte-te, te rog! spun plângând

E numai vina mea...trebuia să stau cu ea. E soția mea şi ar fi trebuit să am mai multă grijă de ea, nu să o neglijez atât de mult.
Simt cum începe să îşi mişte mâna şi deschide încet ochii.

Sar ca ars în picioare şi o sărut.

- Iubito! Eşti bine? spun trist

- Da, aşa cred. spune indiferentă

- Cum s-a întâmplat asta?

- Pur şi simplu. spune din nou pe acelaşi ton indiferent

- Iubito, ce se întâmplă?

- Ce se întâmplă? Cum îndrăzneşti, idiotule?

- Iubito, despre ce tot vorbeşti? De ce spui toate astea?

- Nu te preface că nu ştii.

- Ce să ştiu?

- Nu ştii?

- Nu ştiu ce trebuie să ştiu.

- Bun, îți spun eu.

Hei! Sper să vă placă!❤❤