Psihologul

☆Capitolul 15☆

Ne îndreptăm spre Mall, însă o maşină neagră opreşte lângă noi.

-Carla, unde mergi?

-Bună Jay! Mergem la Mall, tu unde mergi?

-Mă plimbam pe aici doar.

-Vrei să vii cu noi?

-Sigur!Urcați.

Deschid uşa şi dau să mă aşez în spate lângă Sara, însă vocea lui Jay mă întrerupe.

-Carla, tu stai aici. spune făcându-mi semn spre locul din dreapta sa

Sara îmi face cu ochiul, iar eu rămân puțin uimită. De ce a insistat să stau acolo?
Mă aşez unde a spus şi doar mă uit în față fără să mă uit la el, pentru că nu ştiu ce să îi mai spun.

Observ că se uită continuu la mine şi pare că nici măcar nu mai e atent la drum şi putem risca să facem un accident de zile mari.

După un drum destul de lung în care m-am rugat continuu să nu murim într-un accident, am ajuns teferi la Mall.
Coborâm cu toții din maşină şi intrăm în Mall.

Intrăm într-un magazin cu haine foarte drăguțe şi merg să îmi caut câteva lucruri.
Găsesc trei tricouri, unul turqoise, unul roşu şi celălalt negru , apoi îmi mai iau o camaşă în carouri roşii şi negre şi am terminat.

Sara şi-a luat nişte blugi, nişte tenişi şi câteva tricouri, apoi am mers cu ele la casă şi am plătit totul.
Mergem să mâncăm ceva pentru că am terminat destul de repede.
Jay se oferă să meargă el să cumpere, iar eu si Sara îl aşteptăm la o masă.

-Tu şi Jay? spune roşcata făcându-mi cu ochiul

-Nu ştiu nici eu. spun râzând Nu suntem un cuplu, deşi e drăgut şi se poartă frumos cu mine. Oricum nu ne ştim de aşa multă vreme.

-Dar el te place şi e destul de evident. Pe lângă asta v-ar sta super împreună. Zic să încerci.

-Nu ştiu, vedem.

-Gata, uitați comenzile fetelor! spune Jay dându-ne mâncarea şi aşezându-se lângă mine

Poate doar s-a aşezat aici pentru că suntem prieteni destul de buni,nu? Probabil..

Terminăm de mâncat, iar Sarei îi sună telefonul.

După 5 minute:

- Copii, eu trebuie să ajung neapărat acasă. spune Sara cam speriată

- Ce s-a întâmplat? întreb eu

- Mama se simte cam rău şi trebuie să am grijă de ea.Sper că nu vă supărați că vă las singuri.

JAY POV:

Telefonul Sarei sună, apoi începe să fie speriată şi îngrijorată.

- Copii, eu trebuie să ajung neapărat acasă. spune aceasta

Carla o întreabă ce s-a întâmplat, iar ea ne spune că mama ei se simte rău şi trebuie sa stea cu ea.

-Sper că nu va supărați că vă las singuri. spune Sara

Nu ma supăr deloc, chiar deloc. Abia aşteptam să pot să stau singur cu Carla...să putem vorbii.

CARLA POV:

Sara ne salută, se ridică de la masă, apoi părăseşte mall-ul.
Nu prea aş fi vrut să rămânem singuri..eu şi Jay.
Nu ştiu ce aş putea să îi spun...cum aş putea să mă port cu el..

- Carla! mă strigă Jay

- Ce este?

- Eşti ok? Te-am strigat de 5 ori.

- Aa, scuze. Mă gândeam la ceva şi...

- La ce te gândeai?

- La tatăl meu. spun mințind

De această dată nu m-am mai gândit la tata, m-am cam obişnuit cu ideea că nu trebuie să mai plâng din cauza asta.
Nu puteam să îi spun că mă gândeam că nu vreau să rămân singură cu el şi toatr rahaturile astea.

- Off, îmi pare rău. Eşti bine? spune apropiindu- se de mine şi punându-mi mâna pe spate.

- Sunt ok. spun cu un gol în stomac

Ce se întâmplă cu mine?

De ce mă comport aşa când mă atinge?

E normal să fiu atât de confuză?

... Mii de întrebări fără răspuns zboară acum prin capul meu ...

- Deci, cum merge cu scoala? întreabă el

- Merge destul de bine până acum. La tine cum merge cu munca?

- E ok până acum. Nimic nou. spune zâmbind

Aprind ecranul telefonului şi observ că este deja ora 15:30 .

- Ăăm, eu trebuie să merg acasă acum.
spun timidă

- Bine, te duc eu. spune, iar soneria telefonului său ne întrerupe.

Jay pare că nu aude telefonul, ci doar mă priveşte.

- Răspunde! spun eu

- Aa, da.

- Dacă ai treabă pot să merg şi singură, e ok.

- Te duc eu. Aşteaptă un minut. spune privindu-mă din nou

Heii.
Sper sa vă placă acest capitol.
O să încerc sa postez câte un capitol pe zi.
Vă iubeesc❤❤❤❤