Psihologul

☆Capitolul 31☆

- Nu ştiuu! spune foarte speriat. 

- Ştiu eu! O să ies pe geam şi mă ascund. spun hotărâtă aproape sărind pe geam

- Te-ai țăcănit? Suntem la etaj. Nu vreau să te răneşti!

- Harry, nu avem de ales. spun ținându-l de mână şi privind spre uşă

- Ascunde-te aici! spune şi îmi face semn spre un dulap.

- Dacă mă găseşte? întreb speriată

- Nu o să te găseasca, promit.

Merg repede şi îmi iau punga cu haine ai geanta, apoi intru în dulapul în care mi-a spus Harry.

- Imediat, iubito! se aude vocea lui, apoi merge să deschidă uşa.

După câteva minute apare şi soția lui.

- Şi ce mai faci scumpule? spune ea

- Păi mai nimic, stăteam în pat şi aşteptam să vii.  Cum a fost la petrecere?

- A fost super. spune ea

- Mă bucur.

- Iubitule, merg să fac un duş.

- Bine.

Aud uşa băii cum se închide, apoi paşii lui Harry care se îndreaptă spre mine. Deschide dulapul şi mă îmbrățişează.

- Eşti în siguranță, iubito! spune şi mă sărută

- Eu o să plec acum. spun privindu-l

- Te duc eu. Doar nu vrei să pleci în boxeri ai un tricou, nu? spune chicotind

- Ah, da. Uitasem de asta.

Mă ia de mână şi coborâm încet scările fără a face zgomot, apoi ieşim pe uşă şi urcăm în maşină.

Mă priveşte pentru câteva secunde, apoi mă sărută.

- Era cât pe-aici să fim prinşi. spune înca speriat

- Da. Îți dai seama ce ar fi ieşit dacă ne prindea?

- Nici nu vreau să îmi imaginez. spune şi mă sărută din nou, apoi îmi mângâie obrazul şi mă priveşte fix în ochi, la fel ca mine  .  Te iubesc!

- Şi eu te iubesc. spun puțin nesigură din nu ştiu ce motiv.

Sună aşa de ciudat spus de mine, față de atunci când spune el...
Bagă cheia în contact şi începem sa ne deplasăm.
Tot drumul m-a ținut de mână şi mă privea din 5 în 5 secunde.

După 10 minute de mers, maşina se opreşte în fața casei mele.
Îl privesc pe Harry şi văd că acelaşi lucru face şi el.
Se apropie de mine şi începe să mă sărute. Un sărut foarte lung care aş fi vrut să dureze toată viața.
Voiam să nu îşi mai ia buzele de pe ale mele. Să fie doar al meun, dar asta e mai mult decât imposibil.
Ma ia de mână ş apoi mă îmbrățişează.

- Ai grijă, iubito! spune cu din nou cu acea voce răguştă care ma face să îmi pierd mințile

- Şi tu ai grijă! spun şi îl sărut, apoi cobor şi intru în casă urmărind cum se îndepărtează de mine

Heii. Sper că vă place capitolul! O să încerc să postez câte două capitole pe zi.❤
Aştept păreri şi dacă aveți întrebări.
Love all❤❤