Psihologul

Capitolul 2

Am urcat în camera mea, unde m-am aşezat pe pat şi mi-am luat telefonul.
Aveam un apel de la un număr necunoscut, dar nu i-am dat atenţie.

Închid ochii şi încerc să adorm, însă sunt întreruptă de soneria telefonului meu.
Acelaşi număr necunoscut, semn că cineva avea chef de glume.Am închis telefonul şi mi-am reluat activitatea.
Închid ochii şi intru în lumea viselor.

....

Deschid ochii leneşă, mă dau jos din pat şi merg să fac un duş. Îmi iau o pereche de blugi negrii, o bluză de aceeaşi culoare şi lenjeria, apoi merg la duş.
Las hainele de pe mine să facă cunoştinţă cu podeaua apoi intru în duş şi dau drumul apei fierbinte, lăsând-o să îmi mângâie pielea fină, apoi aplic gelul de duş şi clătesc. Mai stau puţin timp în duş, imaginându-mi cum ar putea fi viaţa mea de acum încolo, excluzând varinta de iubit având în vedere că nu mai am încredere în nimeni.Oricum majoritatea doar îşi bat joc, deci e mai bine aşa singură.

Las de o parte aceste gânduri şi ies din duş înfăşurându-mă într-un prosop alb şi pufos.
Mă întorc în camera mea, unde mă schimb în hainele pe care le-am ales mai devreme.
Le îmbrac repede şi cobor jos pentru a lua micul dejun, pentru prima dată în ultimele zile.

Bucătăria este goală, semn că mama nu-i acasă. Un miros plăcut mă încântă şi mă apripii mai mult de sursă . Găsesc o farfurie plină cu clătite, însoţită de un bilet pe care încep să îl citesc.
"Neaţa scumpo! După cum vezi, ţi-am făcut nişte clătite şi sper că de data asta să le mănânci. Eu am plecat la cumpărături.Ne vedem mai târziu.
Cu drag, mama "

Zâmbesc scurt, las biletul mamei pe masă şi încep să mănânc câteva clătite cu ciocolată. După cum am spus şi mai înainte, ador clătitele.Dacă aş putea să mănânc toată ziua numai clătite aş face-o fără să mă gândesc o clipă.

În timp ce mănânc îmi apare în gând amintirea tatălui meu.O lacrimă se scurge pe obrazul meu, pe care o şterg repede cu mâna.
Am ajuns să mă închid în mine şi să mă îndepărtez de toţi...chiar şi de mama.

Chiar îmi pare rău pentru ea, nu vreau să o supăr, dar nu mă pot controla deloc. Nu mai pot avea încredere în nimeni..dar am devenit altă persoană....o cu totul altă pesoană.

Acum vreau doar să mă descarc, să uit pentru cateva momente toată suferinţa, să nu mai ştiu de nimeni şi de nimic.

Îmi iau paltonul şi ghetele, apoi ies pe uşa îndreptându-mă spre nicăieri.
- Îmi pare rău mamă. şoptesc tristă îndepărtându-mă încet de casă

După câteva minute de mers fără o direcţie anume ajung în faţa unui parc de distracţii. Mă opresc pentru a privii mulţimea de oameni care se distrau.
- Măcar alţii sunt fericiţi.. am spus tristă fară să îmi dau seama

Văd mulţi copii cu părinţii lor de mâna, dar ceva îmi atrage atenţia.
O fetiţa de mână cu tatăl său...îmi aduc aminte de acele timpuri când veneam şi eu cu tata aici.
Eram aşa fericiţi...până când totul s-a spulberat din cauza insistenţei mele idioate.

Mă îndepărtez îndurerată de mulţumea de oameni fericiţi şi îmi continui drumul, chiar dacă nici eu nu ştiu încotro mă îndrept. Vreau doar să mă îndepărtez cât mai mult de toate amintirile astea dureroase.
De ce nu pot avea o viaţă normală ca toate fetele de vârsta mea?
....

După aproape o jumătate de oră de mers şi de plâns, am ajuns în faţa unui bar. Intru fară să ezit şi sunt lovită de un val de căldură, miros de alcool şi fum de ţigară.

Deja imi place aici. Mă aşez pe un scaun şi comand un shot, pe care îl primesc cât ai clipi.
- De ce te distrugi aşa? mă întreabă o voce necunoscută
- Ce îţi pasă ţie? spun răutăcioasă barmanului
Acesta nu pare mai mare cu mult ca mine.Are în jur de 20 de ani.
- Am întrebat doar. Eşti o fată frumoasă, nu trebuie să te înneci în băutură . spune cu o urmă de tristeţe
- Tu nu mă cunoşti, dacă m-ai cunoaşte m-ai înţelege. spun mai mult ţipând
- Încerc doar să te ajut ..
- Nu am nevoie de ajutorul nimănui! Mai vreau două shot-uri! spun privind băiatul din faţa mea
- Dar...
- Să nu te aud! Ţine pentru tine.

După trei shot,-uri simt cum euforia mă cuprinde, dar nu am de gând să mă opresc aici.
-Dă-mi un pahar cu cea mai tare băutură pe care o ai! spun mai mult ţipând

Băiatul se conformează şi îmi întinde un pahar cu o băutura verzuie pe care nu am mai văzut-o sau gustat-o până acum.

Iau paharul şi beau alcoolul care deja mă ardea pe gât.
Simt cum ameţesc şi o durere insuportabilă de cap de care nu voi scăpa prea curând. Totul se roteşte în jurul meu şi simt cum mă prăbuşesc pe podeaua rece a barului.

Mă ridic de pe podea cu ajutorul băiatului de mai devreme, care pare puţin îngrijorat de starea mea din acest moment.
Ochii mi se închid şi pierd firul...

______________

Deschid ochii încet şi o durere îngrozitoare de cap îşi face simţită prezenţa. Ce s-a întâmplat aseară?
Mă uit în jur şi reuşesc să îmi dau seama că aceasta nu e casa mea.

Unde sunt?

Aud nişte zgomote venite de jos şi decid să cobor pentru a cere nişte explicaţii.
Îmi împleticesc picioarele până jos, reuşind să nu cad datorită ameţelii care era prezentă şi ea.

Zăresc un băiat blond, drăguţ care se pare că pregăteşte micul dejun.
Tuşesc pentru a-i atrage atenţia băiatului de lângă mine, care mă priveşte cu in mic zâmbet în colţul gurii.
- Hei! spune băiatul studiindu-mă mai bine
- Hei...ce caut eu aici? Şi cine eşti tu? -Eu sunt Jay, păi aseară ai venit la barul în care eu lucrez şi mi-ai cerut nişte băutură.Am încercat să te conving că nu este bine ce faci, dar degeaba.Ai băut până când ai căzut pe podea. Te-am ajutat să te ridici, dar nu ştiam unde locuieşti şi nu aveam cum să te duc acasă, aşa că te-am adus la mine până îţi revii. spune băiatul blond cu nişte ochi de un albastru superb
Era chiar frumos, dar nu îl cunoşteam şi nu prea aveam încredere în el, dar în circumstanţele astea am ales să las toate astea de-o parte.
-Mulţumesc Jay! spun cu un zâmbet mic
-Nu mi-ai spus cum te numeşti..
-Carla.
-Un nume foarte frumos, ţi se potriveşte.
- Mulţumesc . spun simţind cum mi se colorează obrajii
-Aşează-te la masă, Carla! spune zâmbind
-Scuze, dar nu pot mânca acum.
-Te rog.
-Bine, fie.

Mă aşez la masă, unde primesc un pahar cu suc de portocale şi clătite.
Deja imi place aici.