Dedicat lui JustMe_Anonima
Intru în clădirea în care se află biroul lui Harry şi mă aşez pe un scaun aşteptându-mi rândul.
După 5 minute îl văd pe Harry ieşind pe hol şi uitându-se la mine.
- Hei, Carla!
- Bună, Harry!
- Vino aici. spune făcându-mi semn să vin în birou
Mă ridic încet de pe scaun şi păşesc în birou.
- Cum te mai simți?
- Ca o orfană... naşpa. spun încercând să nu îl privesc pentru că probabil aş începe să plâng
- Nu mai spune asta, iubito!
- Iubito?
- Da. Nu îți place?
La dracu, normal că îmi place Styles. Nu te vezi cum arăți? Te-aş săruta chiar acum, doar că e foarte complicat cu iubita ta.
- Păi de ce nu o faci? spune muşcându-şi buza
- Ce să fac? întreb confuză
- Să mă săruți, nu asta vrei?
- Am spus aia cu voce tare, aşa-i?
- Exact. spune chicotind
- La dracu!
- Ce mai aştepți? spune apropiindu-se semnificativ de mine
Nu mai aştept nicio secundă şi îl sărut. Încep să cred că baiatul asta este anormal de perfect.
La dracu, are nişte buze aşa de moi. E aşa de drăguț cu mine şi toate cele.
- Şi tu ai nişte buze foarte moi, iubito.
spune zâmbind
- Ce? spun uimită
- Ce ai auzit.
- Serios? Iar am gândit cu voce tare? spun deja scoasă din sarite
- Da iubito!
- Sunt o idioată!
- Nici să nu te gândeşti!
Fără să îmi dau seama mă îmbrațişează şi stăm aşa pentru câteva minute, apoi revenim la şedința de psihologie,nu?
- Deci, să începem. Spune-mi cum te simți.
- Mă simt foarte foarte foarte foarte...
(După 10 minute) ..foarte foarte aiurea. Mă simt ca o epavă. Simt că nimic nu mai are sens în viața mea, mă simt foarte..
- Da ştiu. Foarte foarte foarte foarte (După 10 minute) foarte..
- Te prinzi repede, Styles! spun şi îi fac cu ochiul, apoi începem amândoi să râdem
- Off, mă scoți din minți dacă mă mai priveşti aşa! spune privindu-mă
- Cum? Aşa? spun şi îl privesc la fel ca mai devreme
- Offf. spune trist
- Ce e?
- E foarte complicat..
- Ştiu asta.
- Deci, să continuăm.
- Păi mă simt foarte singură, adică aşa şi sunt. Nu mai am cu cine să vorbesc, îmi e dor de cicălelile mamei, de momentele când mă certa că nu îmi făceam curat în cameră...de toate momentele alea când era cu mine...
spun şi o lacrimă îmi părăseşte ochiul
- Nu vreau să mai plângi, bine? spune şi mă îmbrățişează
- De ce te porți aşa frumos cu mine?
- Pentru că eşti importantă pentru mine, Carla!
- Ce vrei să spui? întreb confuză
- Că te plac.. spune timid
Ce tocmai a spus?
Mă place?
O Doamne..
- Harry, tu ai o soție... ştii că nu poate fi nimic între noi.
- Lasă asta. Putem să ne ascundem, care e problema?
- Nu prea ştiu ce să zic..
- Doar ai încredere, iubito!
_____
Hei! Ştiu că este cam scurt, dar chiar voiam să mai postez un capitol acum şi na😂
Sper să va placă!
LOVE ALL❤