*Rebecca*
Ajunsa in fata casei lui Kyle am fost total surprinsa sa vad ca nu era nicio vila cu noua etaje sau cu piscina pe acoperis. Casa era construita complet doar din lemn si sticla, ceea ce nu m-ai vazusem pana atunci, si iti dadea prilejul sa vezi tot ce se intampla in camera de zi ca intr-o casuta de papusi prin care ne uitam cand eram mici. Dar asta nu conta prea mult avand in vedere ca era proprietate privata, si era cam greu sa vezi ceva tocmai de la poarta mare, pe unde am si intrat.
Cum afara se lasase noaptea, totul era inconjurat de lumini si felinare iar fantana arteziana mi-a captat atentia. Apa curgea lin in nuante de bleu combinate cu magenta, creand un sunet divin.
- Mergem?
Vocea lui ma ia pe nepregatite si ma scoate din visare. Il privesc ca si cum abia m-am trezit, apoi incuviintez din cap foarte usor.
- Defapt, ma astepti putin? Trebuie sa imi leg siretul.
- Incercare buna, mai multa tehnica data viitoare.
- In regula, spun oftand pentru ca m-a prins cu minciuna. Vreau sa imi inchid telefonul.
- De ce?
- Pentru ca asa vreau.
- Ok, nu e nevoie sa te enervezi.
Mi-am strans maxilarul si am inchis ochii pentru cateva secunde, apoi m-am grabit sa vorbesc.
- Iarta-ma, nu am avut cea mai buna zi astazi. Si nu prea vreau sa merg acasa ceea ce inseamna ca mai tarziu voi fi terorizata cu telefoanele.
Ma privea lung si asteptam sa zica ceva, orice. Nici nu stiam daca sa ma astept la ceva bun din partea lui, cum ar fi sa ma trimita acasa pentru ca asa era mai bine, sau sa ma invite sa stau la el peste noapte ceea ce .. nu mai stiam in ce categorie intra.
- Lasa-l deschis, si vedem dupa cina ce va fi. Haide, parintilor mei nu le place cand intarzii.
- Parinti ce? Ce tot spui acolo cel mai bun tip din scoala?
- Nu fii copil, haide odata! spune si ma trage de mana.
- Cel mai bun sfat, continui ironica si scot un marait gutural dar in cele din urma il urmez.
Intrati in casa, o femeie scunda si usor plinuta ne-a intampinat cu un zambet ce mi-ar putea indrepta starile pe toata viata.
- Cam tarziu in seara asta tinere.
- Buna, Linda.
Am ramas extrem de surprinsa sa vad fericirea sincera pe fata lui Kyle in momentul in care a imbratisat-o pe doamna aceea si a ras de observatia ei.
- Ea este Rebecca. Va lua cina cu noi in seara asta. Sper ca ai facut desert.
Linda imi daruieste o imbratisare desi m-a vazut doar de doua minute insa s-a simtit atat de bine incat nu m-am putut abtine sa nu-i raspund.
- Da-mi voie sa iti iau jacheta, ca sa puteti intra.
- Sigur, spun si imi controlez rapid buzunarele sa-mi scot telefonul.
Cu mana stanga mi-am scos mobilul si in cea dreapta am simtit ceva in buzunar. Puteam sa jur ca tin totul in rucsac, inclusiv cheile. Am scos subtil obiectul micut ce incapea in pumn cand Kyle era intors cu spatele si am facut ochii mari, inghitind in sec.
O piesa de puzzle.
Inca o piesa, cu forma diferita dar cu aceiasi culoare si pe o parte si pe alta. Negru. Cum a ajuns asta la mine?
Am lasat-o in buzunar fiind un moment nepotrivit si mi-am dezbracat jacheta, intrand in camera principala, fiind si cea mai mare din casa.
- Am spus eu la stanga, tu la dreapta.
- Stanga mea, sau stanga ta?
- Iubito, e aceeasi stanga!
Mi-am rotit repede ochii prin camera uriasa. Canapele lungi, o masa rotunda si incapatoare unde cel mai probabil se va servi cina, un semineu care nu era in functiune acum dar avea un rol important in decor, si o plasma exagerat de mare. In fata ei sprijinit de unul din fotoliile foarte joase, statea intins pe jumatate un barbat, tinand in brate o femeie. Nu mi-am dat seama imediat ce se petrece pana sa vad bataia grava din jocul video si joystick-urile din mainile lor.
- Iar ma fac de rusine, sopteste Kyle cu un zambet stramb.
Aia sunt parintii lui? Unde e tatal la patru ace plimbandu-se prin casa ca un mafiot? Unde e mama lui cu fusta de secretara sorbind in lene dintr-un pahar cu sampanie?
- Buna printeselor, saluta Kyle razand.
- Nop, din pacate mama ta mi-a furat si coroana mea, replica tatal lui inca concentrat pe joc.
Fara intentie mi-am dres vocea pentru ca simteam ca ma sufoc, iar ambele capete s-au intors pe mine, jocul intrant pe pauza in mai putin de o secunda.
- Iubitule, iar l-am facut de rusine, spune amuzata mama lui si se ridica in picioare.
Aratau ca doua suflete pereche. Aveau aceeasi nuanta a parului, al ochilor si chiar si gropitele din obraji acum aproape nesesizabile. Nu am idee cand am trecut peste prezentari si cand am ajuns la masa, pentru ca in gandul meu era doar cat de perfect arata familia lui pana acum.
Obisnuiam sa fim si noi atat de uniti.
- Desertul e deja in camera Kyle, daca mai ai nevoie de ceva stii ce sa faci, spune Linda dupa ce cina ia sfarsit.
- Sper ca mini frigiderul meu e-
- I-am facut plinul azi dimineata.
Zambeste multumit apoi ma conduce spre scari dupa ce multumesc pentru tot si ii salut parintii.
- Nu-ti spune nimeni nimic?
- Ce-am facut?
- Nu mare chestie, doar ai venit cu mine acasa. Ce vor crede despre Mia?
- Esti prima fata care calca in casa mea, spune sec.
Semne de intrebare au inceput sa apara cu sutele dar am decis sa le ignor momentan. Telefonul a inceput sa vibreze in buzunarul de la spate al jeansilor si asa cum ma asteptam, era mama. Am privit la ceas, vazand ca e trecut de noua.
Mai stau o ora.
Am inchis telefonul apoi l-am pus inapoi in buzunar, intrand in camera lui Kyle.
*Luca*
- Iar asta se numeste un joint.
Am zambit ametit de la bautura si de la fumul care nu era de la tigari, privind spre baieti cum il aprind pe al treilea in mai putin de doua ore.
- Blake, tu tragi primul.
- Eu nu vreau, v-am mai spus.
- De ce trebuie sa fii atat de fatalau? Ne distram sau nu?
- Deja am o stare buna si fara specialitatile voastre.
- Asta pentru ca esti mai spart ca noi pustiule, numai din fumul asta. Il vede cineva? Parca suntem in rai .. printre nori, spune unul din baieti si se clatina usor stanga dreapta.
- Haide Blake, ai venit la petrecere si ai mai pus si bani, nu poti sta asa, intervine Jack.
- Frate nu trag, si punct.
Jackson se ridica brusc si pentru un moment am crezut ca ma va lovi din plin, dar s-a indreptat spre dulapul din camera lui cautand ceva. Dupa un timp scurt s-a intors spre mine si m-a pus sa tin palma intinsa.
Am facut asa cum mi-a zis el, si mi-a lasat in palma o pastila portocalie.
- Chiar ti se pare ca vitamina C ma ajuta acum? intreb ironic din ce in ce mai terminat.
- Inghite-o. E mai buna decat orice vitamina a alfabetului.
Am privit scurt iar mintile mele erau cu mult duse ca sa mai pot evita, asa ca am aruncat pastila pe gat alunecand imediat.
*Rebecca*
Aerul din camera era sufocant si abia de mai puteam sa respir. M-am intors pe partea opusa aruncand patura de pe mine, deschizand ochii extrem de putin si incercand sa imi adun mintile.
- Oh la dracu! tip si sar in sezut. Ce cauti aici?! tip cand realizez ca mama sta in tocul usii cu o expresie dura, si nu visez deloc.
Am simtit cum patul se misca usor in partea opusa si cand mi-am intors privirea am dat de Kyle extrem de botit si confuz.
- La dracu de doua ori! injur cand realizez ca am adormit la el acasa. Si mai rau de atat, cu el in pat si cu telefonul inchis.
- Eu pot sa explic ..
- Ai doua minute sa fii la masina, spune mama sec, se intoarce si pleaca.
Am sarit din pat intr-o secunda, mi-am prins parul rapid si m-am spalat pe fata, apoi am iesit in cu viteza din casa, fara sa ii arunc niciun cuvant lui Kyle, simtind cum rusinea ma apasa atat de tare ca ma striveste.
Nesigura, am deschis portiera si am ocupat locul din dreapta. Ochii mi-au sarit prima oara in bord, sa vad cat e ceasul. E abia ora sase dimineata, de asta ma simt ca si cum as fi pe luna.
Am privit-o pe mama care tinea volanul cu ambele maini si privea absenta in fata. Arata obosita, aproape terminata si brusc realizez ca a fost o idee proasta sa o las singura cu tata in casa.
- Pot sa-ti explic..
- Unde e fratele tau? intreaba ragusit dupa un timp.
Mi-am ferit privirea de a ei. Nu am vorbit cu Luca de ieri de la scoala cand mi-a spus ca nu are de gand sa mearga acasa.
- Nu stiu.
- Suna-l, mie nu imi raspunde.
- Nu pot, spun nesigura. Ne-am certat ieri.
- Incearca. E mai apropiat de tine.
Am oftat lung si mi-am scos mobilul. Cat timp am asteptat sa se deschida m-am facut mica in scaun, incercand sa ma micsorez de tot pana dispar de acolo.
- Da, Rebecca.
Am fost surprinsa cand mi-a raspuns dupa al doilea sunet. Mai ales ca era abia sase dimineata. Avea o voce ragusita ca a mamei si puteam sa mi-l imaginez cat de obosit era. Oare unde a fost seara trecuta?
- Unde esti?
- La Gravity.
- Ce cauti acolo la ora asta? intreb in soapta ca si cum mama nu ma putea auzea si asa.
- Astept micul dejun, raspunde ca si cum e ceva complet normal.
- Pot sa vin sa te vad, fara sa dai bir cu fugitii?
- Tu de ce esti treaza la ora asta? intreaba brusc speriat.
- N-am fost acasa, spun dintr-un cuvant.
- Daca cumva ai de gand sa imi spui ca .. ai stat la tufa aia de Venetia peste noapte, poti sa uiti drumul, pentru ca o sa te bat daca te vad. Si o sa doara.
- Cum spui tu, sunt pe drum.
Am inchis telefonul, incercand sa imi dau seama ce face acolo la ora asta. Motorul care a inceput sa vibreze m-a scos din ganduri si am privit-o pe mama care era la fel de absenta si furioasa.
- E la Gravity.
M-a privit secunde bune, la sfarsit ridicand din sprancene.
- Oh, pe bune? Stii unde sa ma gasesti din milioane de cartiere dar nu stii locul unde se strang toti din liceu? strig si imi arunc mainile in aer cedand din cauza atitudinii ei.
- Un loc ascuns?
- Gravity e o cafenea ferita de strazile principale, undeva printre blocuri, cateva cartiere mai incolo in spatele liceului. E langa fast food-ul ala, 101.
- Dar cartierul ala e mizerabil. Aia e una din partile negre ale orasului. Acolo se intalnesc copii unui liceu de elita?
- Pune odata pe GPS, si scuteste-ma, o intrerup dur apoi ma intorc pe partea dreapta spre fereastra, sa nu o mai vad.
*Zoey*
Am parcat in fata cafenelei care semana mai mult cu o cladire parasita daca nu erau neoanele puse prin preajma. Am intrat odata cu Becca privind in stanga si in dreapta la mesele cu locuri fata in fata si scaldate intr-o lumina rosie, ca in cluburile de noapte.
- As putea scrie o carte cu cate motive am sa inchid locul asta .. bomban mai mult pentru mine.
Am vazut-o pe mica blonda ca a plecat de langa mine si m-am tinut dupa ea pana am dat cu privirea de Luca. Avea ochii inconjurati de un rosu sters si manca cu pofta in timp ce cafeaua lui scotea aburi exact in fata la el fara sa fie deranjat.
- Ma asteptam la ceva de genul, spune ironic cu gura plina si adauga un zambet trist la sfarsit.
- Ce naiba ai patit?
- Inceteaza sa pui naiba in orice, ii reprosez eu Rebeccai si ma asez fata in fata cu fiul meu.
- Ce dracu ai patit? reformuleaza ea anume sa imi testeze autocontrolul.
Abia acum observasem de ce a pus intrebarea asta. Luca avea buza sparta iar pumnii lui erau distrusi. Nici nu mai comentez de vanataia de pe frunte.
- Incep sa cred ca stii doar sa mananc bataie.
- Rebecca! strig la ea printre dinti. Iubitule, ce s-a intamplat?
- Nu stiu, raspunde absent si isi vede de mancare.
- Cum adica nu stii?
- Nu-mi amintesc nimic.
Buzele mele au format o linie subtire. Am ramas in liniste cateva momente, in care am cerut si eu o cafea, apoi m-am gandit sa incerc din nou cu convorbirea.
- Ai baut?
- Am luat o pastila.
Mi-am mijit ochii incercand sa imi dau seama ce e in neregula cu el, mai ales dupa replica asta care nu se lega absolut de nimic.
- Pentru mahmureala?
Luca m-a fixat cu privirea si s-a oprit brusc din mestecat, vizibil scos din sarite. A inghitit si a impins farfuria foarte incet in fata, facandu-si loc sa isi puna coatele.
- M-am imbatat pana nu am mai putut sa ma ridic apoi am luat un ecstasy oferit de baieti ce mi-a taiat filmul total. Nu stiu nici de la ce am astea, si nici de ce eram cu o tipa de a XII-a dimineata.
Nici nu stiam de la ce sa imi stea inima prima oara. De la faptul ca a luat droguri? Ca a avut prima lui noapte cu o tipa mai mare decat el si habar nu are sau ca toate astea au loc la doar 15 ani ai lui.
- Sa mergem acasa, spun dupa minute bune in care ne terminam cafelele simtind cum am stomacul intors pe dos.
- Nu merg acasa. Nu vreau sa mai aud din partea lui cum-
- Nu mai e acasa, spun brusc cu privirea intr-un punct fix pe masa.
- Ce? intreaba copii la unison.
- Tatal vostru nu mai e acasa. L-am .. l-am dat afara.
Mi-am muscat obrazul pe interior constienta ca ceva va izbucni inevitabil.
- Uite ce-ai facut, tradatorule! Te urasc! tipa Rebecca si in mai putin de o secunda dispare de langa mine si iese afara fugind.
Am facut ochii mari si m-am grabit dupa ea, dar degeaba. Cand am ajuns in fata usii, nu mai vedeam pe nimeni si eram convinsa ca stie locul mult mai bine decat mine.
- Mama, nu trebuia sa..
Luca isi lasa propozitia neterminata si ma priveste nestiind exact ce sa spuna. M-am aplecat spre el si i-am aranjat o suvita de par rebela.
- Tatal tau nu a vrut niciodata sa spuna ce a spus, intelegi? Tu esti copilul nostru si asa va ramane pentru totdeauna. Nimeni nu poate schimba asta vreodata. Doar ca de cand l-am cunoscut e putin cretin, are obiceiul sa vorbeasca fara conexiune la creier.
Satenul a zambit subtil apoi m-a imbratisat brusc.
- Imi pare rau, te-am dezamagit.
- Niciodata nu ai facut asta, dar daca te mai prind vreodata cu anturaje ca aseara sau cu specialitati, te incui la subsol.
- Sa mergem sa o cautam pe Rebecca.
- Las-o sa isi faca mofturile. Daca nu vine pana apune soarele, o sa o gasesc dupa mobil.
*Mathias*
Stateam intins pe canapea in clubul meu preferat, in timp ce roscata de la bar care tot imi facea ochi dulci mi-a adus inca o bautura. Mi-a ranjit imediat ce a pus-o pe masa, apoi s-a intors la bar fataind din solduri.
- Sterge-te la gura.
Aproape mi-am adunat maxilarul de pe jos si am sarit imediat cu picioarele jos de pe canapea cand micul dracusor cu parul blond si lung s-a asezat in fata mea, pe masa.
- Ce-am facut sa merit asta, Doamne? intreb si ma prefac ca plang.
Ce e mai rau decat Zoey in lumea asta? Varianta ei mai tanara!
- Cum .. cum? Doar cum? Nu am telefon, nu am folosit cardul si esti intr-un club cu varsta de la 21 in sus. Cum naiba ai facut asta? intreb nervos.
- Mereu cand te certi cu mama o faci pe betivul depresiv, si sa intru a fost usor cand stii sa ii santajezi pe tipi, spune si casca teatral.
- Nu ma intorc, spun direct constient ca ma comport ca un adolescent prost.
- Ceva cu care suntem de acord.
- Stai, ce? intreb si mijesc ochii spre Becca.
- Nici eu nu ma intorc. Mama trebuie sa invete ca familia inseamna echilibru, nu sa profite de faptul ca numele ei e pe un act stupid.
- Cum de ti-ai dat seama?
- Tata, e la mintea unei gaini.
- Uite, Rebecca. Trebuie sa te intorci acasa. Nu vreau sa fiu acuzat de rapire sau alte chestii, plus ca mi-am gasit un job asa ca o sa ma descurc.
- Ti-ai gasit un .. ce? intreaba si izbucneste intr-un ras colorat. Cum ar fi ce? Sa spargi case sub acoperire, sa furi masini sau sa transporti persoane?
Mi-am inghitit un nod urias din gat si am incercat sa privesc la masa de biliard din spatele ei.
- Chiar asta faci..
- Rebecca, pleaca. Te rog, ii spun cu vocea scazuta imediat ce si-a dat seama.
- Nici gand. Vreau sa stau cu tine. Vreau si eu sa lucrez.
Am facut ochii mari si am prins-o de brat, lasandu-ma total la nivelul ei ca sa pot sopti.
- Tu esti sanatoasa sau blondul te-a afectat si pe tine? Ai 13 ani. Stii ce inseamna asta? Inseamna ca te intorci la mami, iti continui viata de elev si ma lasi aici ca si cum nu m-ai gasit deloc. Nu vreau sa distrug familia asta mai mult de atat..
- Sau, spune si isi trage mana extrem de nervoasa. Inseamna ca o sa ma bagi in chestia asta, sau il sun pe unchiul Chris fix in momentul asta si ii spun tot ce faci, plus ca m-ai rapit.
Mi-am dat cu mainile prin par si le-am oprit la baza gatului nervos. Imi venea sa iau masa si sa o arunc de un perete. De ce trebuia sa iasa atat de al naibii copilul asta?
- Nu intelegi ca nu am cum? Seful operatiunii e extrem de sever si selectiv.
- Toti stim ca sunt mai buna ca tine.
- Misiunile sunt mereu doi cate doi, ca sa avem spate. Nu ai partener.
- O sa am.
- Pe cine? Pe Stitch?
- Da-mi timp pana in seara asta si iti vin cu tot cu partener.
- Nu.
- Eram doar draguta. Oricum nu ai de ales, tati.
Am expirat nervos, apoi am aruncat cateva priviri in jur. Mi-am ridicat bratul stang si mi-am privit ceasul.
- La ora opt esti aici.
- S-a facut, spune fericita si se pregateste sa plece.
- Asteapta! strig si ma las din nou la nivelul ei, luandu-i mobilul de la spatele blugilor. Acum poti sa pleci.
Am urmarit-o cu privirea pana a iesit din raza mea vizuala, apoi am dat drumul telefonului pe covor si l-am calcat cu talpa cat de tare am putut pana l-am sfaramat.
- O sa-si ia altul in doua zile cu slujba asta, spun absent apoi fac semn spre roscata pentru o noua bautura.
Buna.♥ Stiu ca nu prea trebuia sa postez aici, nu era randul cartii, sau asa cred am cam pierdut sirul. Sper ca v-a surprins capitolul pentru ca am lucrat ceva la el, sincer. Astept parerile voastre si daca e cineva curios mai jos am atasat o poza cu locatia de la Gravity. Poza e facuta de mine de la zero si sper sa va placa.
Aproape am uitat.
Ultimele trei capitole.xx