Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 33

Am tras cat de tare am putut, durerea invadandu-mi incheieturile pe rand. Daca continuam in felul asta, aveam sa mi le rup. Macar scapam de scaunul ala, dar mai departe nu aveam cum sa il pocnesc pe Bass cu doua maini rupte. 

Am marait, nervoasa pana in varful degetelor ca nu pot scapa de aici si ca am ajuns din nou intr-o situatie ca asta. Si mi-am jurat de sute de ori in gand ca nu o sa mai am incredere in Julian nici daca se pune in cap si da din picioare. 

Sunetul mobilului meu m-a scos din visare si mi-am dat seama ca asta ar putea fi o sansa sa cer ajutor. Cu exceptia faptului ca telefonul era in buzunarul din fata a pantalonilor si eu eram imobilizata. Am oftat trista si era gata sa renunt cand mi-a venit ideea de a incerca sa ajung la buzunar, cu capul. 

Din cate stiu, nu stateam prost la capitolul flexibilitate, asa ca m-am aplecat pana am ajuns in dreptul telefonului, incercand sa il scot din buzunar cu ajutorul fetei. Am continuat pana cand am reusit sa il scot, cazand la picioarele mele dar inca sunand. M-am deplasat cativa centimetri cu tot cu scaun, si am raspuns cu varful tenesilor. 

  - Zoey, eu chiar astept ziua in care o sa te maturizezi si nu o sa mai ..

  - Taci. Mathias, am fost rapita.

  - Ce?! Unde esti? intreaba panicat si deja il aud cum se imbraca.

  - Nu stiu exact, e subsolul unei case. Incearca la Julian.

  - Ti-am spus eu!

  - Chiar nu avem timp de asta acum. Matt, vreau sa o ia pe Rebecca. 

  - Peste cadavrul meu. 

  - Te rog, grabeste-te. A spus ca are de gand sa- 

Am tresarit cand piciorul lui mi-a calcat telefonul pana l-a facut praf, fiind prea ocupata sa il aud cand a venit. 

  - Ohh, nu. Politistul Blake va veni sa ma ia pe sus? 

  - Julian, da-mi drumul. Promit ca poti sa ma ai  pe mine daca ii dai drumul Beccai.  

  - Mi-am pierdut interesul. Aia mica e mai incintanta. 

  - Te rog, o sa fac ce vrei tu. 

  - Chiar ce vreau eu pisicuta? intreaba si se apropie din ce in ce mai mult.

Am strans din dinti, fiind preagatita de buzele lui ce aproape le atingeau pe ale mele, dar la ultimiii centrimetri ramasi intre noi, Julian a inceput sa rada si mi-a impins capul pe spate cu violenta. 

  - Tot o panarama ai ramas. 

  - O sa scap de aici, si o sa te bat pana nu o sa iti mai recunoasca nimeni identitatea. 

  - Asa cum ai facut atunci cand ti-am sters memoria si te-am frecat de ti-au sarit fulgii? 

  - Vrei sa spui atunci cand ai fost pacalit de un copil de sapte ani? 

Am vazut negru pentru cateva secunde, realizand ca tocmai primisem o lovitura deloc usoara din partea lui. 

  - Te-as putea snopi in bataie  si la sfarsit sa iti dau foc. 

  - Si de ce nu o faci?

  - Pentru ca, blonda mea preferata, iubita ta fiica va face asta pentru mine. 

Intregul stomac mi s-a intors pe dos si am simtit lacrimi cum mi se aduna din ce in ce mai mult. 

  - Asta a fost greseala voastra, continua Julian asezandu-se pe vine. Tu si cretinul de Blake ati antrenat-o pe pasarica pana cand v-a depasit.