Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 22

  - Iesi afara! tuna vocea lui Mathias

Am sarit ca arsa de pe canapea, si m-am pus intre cei doi. Selena si Adam au luat copii urcat la etaj, ramanand doar eu cu baietii. 

  - Nu plec din casa asta, fara fata mea.

  - Nu pleci? Ia sa vedem! 

  - Ajunge. Te rog. Iubitule, lasa-ma pe mine sa vorbesc cu el, te implor, ii spun in soapta sotului meu.

  - Nu te las singura cu el. Ti-am spus ca nu mai fac aceleasi greseli ca in trecut. 

  - Vom fi chiar aici, afara. Ma poti supraveghea.

S-a incordat extrem de tare, m-a sagetat cu privirea de cateva ori si l-a privit pe Julian cu ura, apoi s-a relaxat brusc.

  - Bine, fie, spune printre dinti.

Am iesit pe treptele din fata casei, si am avut grija sa inchid usa dupa mine, chiar daca stiam ca brunetul va incerca sa imi citeasca pe buze de la fereastra. 

  - Ce e in capul tau? Sa apari in mijlocul casei mele, in fata copiilor mei, stiind ca toti vor sa iti dea cu toporul la tampla? 

  - Si tu vrei asta? continua cu o privire patrunzatoare si cu bratele la piept.

  - Ce cauti aici, Julian?

  - In seara asta am auzit de o crima cumplita. Un prieten mi-a spus despre ce a fost vorba iar la scurt timp am aflat si cine era victima..

  - Un prieten? Ai asa ceva? 

  - Inceteaza. Cand am aflat ca e Tamara, automat m-a condus si la copil, asa ca i-am luat urma si m-a condus in casa diavolului.

  - Draguta comparatia.

  - Zoey, nu plec fara fata mea. Vreti sa ma bateti, sa ma torturati? Nu aveti de cat. 

  - De ce iti pasa atat? Tie nu iti plac copii, pana acum cateva ore habar nu aveai ca ai asa ceva.

  - Nu si daca e al meu. 

Ochii nostri s-au intersectat si nu am vazut minciuna in ei. Ori era sincer, ori s-a pregatit pentru asta mult si bine in timpul in care credeam ca e sub pamant. Am gasit multe asemanari intre el si Erika la trasaturi, apoi gandul mi-a zburat la reactia blondei de mai devreme, in camera. Era pur si simplu picatura din Julian. De asta imi parea cunoscuta. De asta aveam fiori si imi venea sa o privesc cu ochi mici. 

  - Deci, ori te dai din calea mea, ori sunt gata sa va iau pe rand.

  - E doar a ta. 

Si-a desclestat pumnii si a facut ochii mari cu buzele intredeschise. A privit scurt spre fereastra, unde era sotul meu, dupa care a revenit la mine. 

  - Care-i smecheria?

  - Niciuna. Nu vreau un pui de criminal in casa.

  - Zoey .. tu tot crezi ca eu..

  - Nu conteaza ce cred eu acum. Conteaza ce ai fost. Erika s-ar putea transforma in asta, si nu pot permite sa stea langa copii mei.

  - O leoaica cu sange rece.

  - Numeste-ma cum vrei atata timp cat ei sunt in siguranta. 

M-am intors cu spatele si am deschis usa, el ramanand afara. Am fugit la etaj ignorand strigatele lui Mathias din urma mea. Am luat-o pe Erika de mana, si puteam sa vad cat de speriata era. Ochii ei pur si simplu m-au topit pe interior, dar am strans din dinti, si am tras-o dupa mine in josul scarilor.