Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 41

*Luca*

  - Cu tine ce s-a intamplat?

Am auzit intrebarea Beccai dar eram prea obosit sa imi ridic privirea din mancarea ce era pusa sub nasul meu. Noapte trecuta am avut un cosmar mai mult decat teribil ce m-a tinut treaz restul noptii, cu un sentiment de panica. 

  - Sunt putin obosit, am raspuns in cele din urma aproape in soapta.

  - Vrei sa vorbim despre ceva, scumpule? 

Mama tocmai ce turna cafea in ceasca lui tata, insa privirea ei era fixata pe mine. Una destul de ingrijorata. Uram sa o ingreunez pe mama cu problemele mele de adolescent, cand ea avea atat de multe pe cap, in special de la munca. 

  - Sunt bine.

Mi-am tras rucsacul pe umar, m-am uitat la farfuria mea aproape neatinsa si am vrut sa parasesc bucataria dar tata m-a oprit brusc si dur.

  - Stai jos, Luca. 

  - Mathias, te-am rugat.. 

Mama i-a pus o mana pe brat incercand sa il opreasca dar tata i-a inlaturat-o imediat, cu calm insa, si s-a ridicat in picioare facand pasi spre mine. M-am panicat fiind nesigur de ce am facut mai exact, dar sigur era ceva grav pentru ca tensiunea imi sufla in ceafa si imi forma un ghem urias in stomac. 

  - Explica asta. 

L-am privit usor incruntat, fara sa imi dau seama ce trebuia sa explic. Am privit peste umarul sau unde Rebecca s-a uitat in alta parte, si a strans din buze ca si cum era si ea prinsa in fapt. Inseamna ca era ceva ce ascundeam, si ea stia de asta. 

Tata a scos mana de la spate, tinand in fata mea o cutie mica de carton si dreptunghiulara. Mi-am auzit inima batand in urechi si am privit in alta parte rusinat, fara vreo minciuna sau vreo scuza pregatita, cand am vazut pachetul de tigari care trebuia sa fie in ghiozdanul meu dar sunt mai mult ca sigur ca acum nu era acolo. 

  - Explica-te.

Tonul lui inca era calm dar statea intr-un mod amenintator aplecat spre mine. Am deschis gura de cateva ori dar nu iesea niciun sunet, si puteam sa vad cum rabdarea lui se scurgea usor in timp ce ma privea fix in ochi.

  - Mathias, ajunge..

  - Nu te baga Zoey! 

  - Tata eu..

  - Tu chiar nu ai pic de respect la adresa familiei asteia? 

  - Eu doar-

  - Poate ca ai ignorat afisele, anunturile, reclamele si toate rahaturile posibile de pe pamant cu privire la chestiile astea, si noi am facut asta .. dar chiar nu ti-e putin rusine sa pui asa ceva in gura cand stii prin ce a trecut propria ta mama? 

  - Ba da, dar eu-

  - Ah, sa inteleg ca ti-a placut enorm sa o vezi asa, nu? Te-ai gandit sa experimentezi si tu sau dintr-un accident sa o pui la loc pe ea, nu?

A aruncat pachetul la intamplare si cu forta, ca a ricosat din mobila de bucatarie undeva in farfurii facand un zgomot ce ne-a facut pe toti sa tresarim. Nu l-am vazut in viata mea sa reactioneze asa, avea ochii de un negru neatins si pentru doua secunde parca am vazut o persoana diferita in el, o persoana de care imi era frica. 

M-a prins de umeri cu prea multa forta, si m-a zgaltait usor. 

  - Daca te mai prind o singura data in viata cu asa ceva, ai cuvantul meu ca te las in strada.

  - Mathias! 

  - Ti-am spus sa nu te bagi?

S-a intors brusc spre mama si s-a oprit la cativa centimetri de ea.