*Rebecca*
- Spune-mi te rog, ca e o gluma extrem de proasta! tipa Kyle in soapta.
- Realizezi ca e aproape ora doua noaptea, te-am scos pe furis in gradina si ti-am cerut ce ti-am cerut. Chiar am fata de comedianta in momentul asta?
- Rebecca, ai 13 ani. Nu mai mult sau mai putin.
- Fac 14 in curand.
- Oh, multumesc de veste. M-as fi calmat daca ar fi fost o varsta normala pentru transportul de persoane si furtul de masini.
- Parintii mei sunt politisti, nu are ce sa se intample.
- Te joci cu focul, si mie nu imi place deloc. Mai ales ca in momentul asta arati ca cea mai mare rasfatata.
- Scuza-ma? intreb, ochii mei marindu-se pana la refuz.
- In loc sa ajuti ca familia ta sa se impace, tie iti arde sa o faci pe Jason Statham prin oras. Si parca nu e de ajuns, te mai si plangi in fiecare secunda ca esti singura si ca ai tai se cearta.
- Nu e deloc vina mea.
- Poate ca nu, dar tu rasucesti cutitul in rana. Sunt sigur ca mama ta nu danseaza pe masa dupa ce ti-a izgonit tatal. Iar tu ca sa o ajuti, ai fugit de acasa. Daca tie ti se pare ca asa o ajuti, atunci da-mi un lemn pentru ca vreau sa ma pocnesc fix in crestet.
L-am privit lung si mi-am strans pumnii pe langa corp. Nu ma intorc eu acasa cu coada intre picioare, si cu siguranta nu o sa-l parasesc pe tata. Deja am pierdut un barbat din viata mea.
- Pierdere de timp sa vin pana aici, spun intr-un final si ma intorc pe calcaie.
- Unde crezi ca te duci?
- O sa fac asta cu sau fara tine Kyle.
M-a strans puternic de brat si am observat cand si-a incordat muschii faciali ca si cum o durere imensa il traversa.
- Nu pot sa cred ca spun asta dar .. nu te las sa faci asta singura.
Am chitait fericita si l-am imbratisat. Daca stiam ca e atat de usor nici nu ma mai chinuiam cu drumul pana aici. I-as fi dat un telefon si l-as fi pus la curent cu actiunile mele viitoare.
- Becca?
M-am intors cand m-a strigat, dar nu am apucat sa mai fac nimic in plus. M-a tras puternic de umeri spre el, buzele lui ajungand la ale mele inainte sa inspir cum trebuie.
Oh Doamne! Primul meu sarut, si ma simt mai ceva ca o frisca lichida. Eram ametita de lipsa de aer si de parfumul lui, si nici nu stiam daca o fac cum trebuie.
S-a retras cu un ranjet prostesc iar eu am ramas tintita acolo, incapabila sa scot cel mai mic sunet. Imi tremurau bratele pe langa corp in acelasi timp cu buzele.
- Tu esti un mister copile. Esti in stare sa joci mafia pe degete, dar mai ai putin si te prabusesti dupa un mic sarut.
- Mic? intreb cu vocea gatuita.
- Mergem, sau asteptam cafeaua de la ora cinci facuta de tata?
- De ce la ora aia?
- Au ei un ritual al lor .. nu am inteles niciodata dar nici nu m-am chinuit.
- Parintii tai sunt ciudati.
- Tu esti ciudata, blondo.
*Zoey*
- Poti sa incepi cautarile. Si-a spart mobilul intentionat pacostea, spun nervoasa spre unchiul meu de pe partea opusa a firului.
- Eu nu mai inteleg nimic. Cumva iti scapa controlul asupra propriilor tai copii?
CITEȘTI
Scoala de corectie[vol.III]
Romance- Ce i-ai facut? - Nimic. E fericita. Asa fericita ca nu isi aminteste de nimeni."