*Luca*
Mergeam prin campus impreuna cu sora mea mai mica, cautand un loc unde sa mancam in aer liber. Niciunul dintre noi nu vorbea si tot ce se auzea erau rasetele si fericirea celorlalti din jur. Mi-am lasat privirea in pamant gandul sarindu-mi la mama, care oficial mai avea voie doar doua zile la spital, dupa care doctorii aveau de gand sa o deconecteze total. Asa cum eram si eu deconectat de viata acum.
Nu numai ca trebuia sa imi pastrez calmul cu ce se petrece, dar trebuia sa fiu concentrat si pe scoala, sa am grija si de Rebecca si apoi ..
- Hei Blake! Mi se pare mie sau esti cam verde la fata?
Toata gasca lui Kyle a ras in frunte cu el in timp ce priveau spre mine. Mia si-a dat parul dupa ureche in timp ce mi-a aruncat un zambet scurt si timid ce a disparut intr-o fractiune de secunda cand iubitul ei s-a intors spre ea.
Iubitul ei. Pana si mintal imi provoaca mancarimi expresia asta.
- Hei Morgan!
Bratul Beccai s-a asezat peste al meu si m-a privit rugatoare sa nu incep nimic, insa cand am vazut ca toata gasca privea in directia mea nu m-am putut abtine.
- Stii bancul cu dealul? Valea!
- Vino aici, mucosule.
Am strans breteaua rucsacului cat de tare am putut, apoi mi-am pus picioarele in miscare in timp ce Becca era pe urmele mele.
- Ce vrei?
- O vrei pe Mia? Poftim, e toata a ta.
M-am incruntat confuz in acelasi timp cu ea. A privit dezamagita spre Kyle, asteptand sa vada reactia mea care a intarziat sa apara, asa ca a continuat.
- Dar nu pe gratis. Mi-o dai pe sora-ta o noapte, continua cu un zambet cretin si vad cum isi trece degetul aratator peste buzele Rebeccai fara nicio inhibitie.
Toti care erau in jur au ramas cu gurile deschise, inclusiv propriul lui anturaj. Mi-a luat cateva secunde sa realizez ce tocmai a zis si cum mi-a atins sora mai mica, pentru ca tot aveam impresia ca e vreo gluma de prost gust.
Mi-am lasat rucsacul sa cada atat de brusc ca unii ai tresarit la contactul cu gazonul, si fara sa mai trag de timp pumnul meu l-a lovit in plina fata.
- Are 13 ani, la dracu sa te ia de sociopat!
A vrut sa imi intoarca miscarea dar m-am ferit la timp, lovindu-l din nou. Si din nou.
- Daca o mai atingi pe sora-mea vreodata in viata ta, ai cuvantul meu ca iti rup degetele unul cate unul.
- Tie chiar nu ti-a ajuns zilele trecute, nu? intreaba inca zambind desi avea buza sparta.
Mi-am ridicat rucsacul fara sa mai spun nimic, m-am aplecat sub privirile tuturor si am sarutat-o scurt pe Mia, apoi m-am intors pe calcaie si am plecat fara sa imi pese ce fete au facut din urma.
*Zoey*
- Si apoi am aflat ca Rebecca e fiica mea, si James a iesit extrem de suparat. Ce vremuri ..
Il priveam pe Mathias cum e la a treia cafea, si tot continua sa povesteasca prin ce am trecut impreuna. Tot el plange, tot el rade .. tot el va innebuni in toata povestea asta.
- Iti dai seama ca a fost o perioada cand il voiam mort pe James? Karma chiar are grija de toate.
- Nu fii nesimtit, spun de parca m-ar putea auzi.
Brusc s-a calmat, a pus paharul gol pe noptiera si a strans din buze.
- Nu pot sa imi dau seama ce tot faci pe partea cealalta dar chiar am ajuns la ultima picatura de rabdare.
- Ce vrei sa spui? intreb din nou desi stiam ca tot nu ma aude.
- Am asteptat, am avut rabdare, am incercat sa ma mentin calm mai ales pentru copii, dar adevarul e ca daca mai trec cinci ore si situatia e aceeasi ..
L-am privit cum se juca cu degetele lui asupra palmei mele, asteptand sa continuie putin nelinistita.
- Cred ca o sa-mi cumpar bilet spre tine.
Am facut ochii mari, crezand pentru cateva secunde ca ma vede si vorbeste cu mine, privirea lui fiind fix spre mine. Apoi am realizat, ca era prin mine iar cand m-am uitat in spate nu era nimic altceva decat fereastra deschisa.
*Rebecca*
- Dar te-am rugat frumos!
- Am spus nu, si asa ramane, tipa Selena incercand sa scape de mine.
- Nu voiam sa se ajunga aici dar .. nu esti mama mea si nu ai niciun drept asupra mea.
- Il sunt pe Mathias.
- Tati nu mai vede si nu mai aude nimic in jur. Il suni degeaba.
Blonda a strans mobilul in mana si a oftat satula de comportamentul meu. Ceea ce insemna ca ceda curand.
- Te rog frumos, e una mica, mica de tot!
- Rebecca nu mergi nicaieri fara Luca. In plus ce poti face tu la o petrecere la 13 ani? Stii ce faceam eu la 13 ani? Imi puneam intrebari despre sanii mei.
- Ihh, asta e jenant.
- Am spus nu, si nu ramane!
- In regula.. chiar nu am vrut sa se ajunga aici. Am vrut sa fiu draguta, politicoasa bla bla ce a mai zis mama pe acolo. Dar stii ca pot pleca cu sau fara voia ta.
- O sa chem politia.
- Nu vrei sa joci jocul asta cu mine, spun mijind ochii la ea.
- Schimbare de planuri. Merg pana la urma la petrece, spune Luca brusc ce coboara scarile in viteza si isi ia jacheta de piele din cuier.
- Distractie placuta! continua Selena relaxata apoi dispare in bucatarie.
- E asa o scorpie uneori..
- Presupun ca a invatat de la mama.
Am ras cu pofta la replica fratelui meu, apoi am iesit in fata casei asteptand taxiul ce a ajuns extrem de repede pentru un oras atat de mare. Drumul a fost tacut, insa muzica era la maxim. Am ajuns in fata casei, dupa care am platit si ne-am oprit pe gazonul din fata.
- Cine ziceai ca da petrecerea?
- Nu stiu, nu-mi pasa, m-a invitat Mia.
- Cine?
- Nu o mai face pe prostul. Nu-ti sta bine.
- Stai, deci tu chiar aveai de gand sa ma lasi acasa cand Mia era aici?
Nu l-am mai bagat in seama si m-am grabit sa intru in casa unde muzica era atat de tare ca o simteam in piept. M-am invartit prin jur sa vad pe cine cunosc, apoi m-am oprit la bucatarie unde stiam ca se tine bautura. Nu intelegeti gresit, eram in cautare doar de putina sampanie.
Spre norocul meu am gasit la rece, intr-o lada frigorifica de sub masa dar dupa cateva minute am realizat ca sunt in stare sa imi bat propriul tata la lupte corp la corp dar nu sunt in stare sa desfac o sticla de sampanie.
- Ai nevoie de ajutor?
M-am intors pe varfuri, acum sprijinindu-ma de blatul de bucatarie cand i-am recunoscut vocea lui Kyle. Initial am vrut sa nu il bag in seama, sau sa atac cu o replica ironica, dar in momentele alea chiar voiam un pahar de sampanie, asa ca doar i-am intins sticla cu o fata neutra.
A desfacut-o din prima miscare, eu fiind prea preocupata sa privesc peretii ca sa ma uit cum a facut. A turnat in doua pahare, mi-a inmanat unul apoi a ramas cu al sau in aer, toastand.
- Pentru ce?
- E petrecerea mea. Oficial esti in casa Morgan.
Mi-am dat ochii peste cap la aroganta lui, apoi am ciocnit usor si am baut incercand sa ma feresc de privirea lui care nu imi placea deloc.
Si-a lasat paharul gol pe masa din spatele lui apoi s-a apropiat de mine pana cand mai era loc doar de o revista intre noi. Ma pregateam sa incep o scena uriasa, dar m-am calmat cand am vazut ca nu era niciun joc. Tot ce voia era una din pungile de chipsuri din spatele meu. Mi-a oferit un ultim zambet, si-a aruncat un chips in gura si a disparut in sufragerie.
*Zoey*
Au trecut atatea ore de cand sunt blocata aici, si am incercat orice ca sa revin. Nimic nu merge. Matt nu ma aude, nu ma vede si eu am ramas fara idei. Doctorii il tot preseaza, el e terminat si mi-e frica sa nu clacheze.
A ridicat brusc capul, tresarind. Imi parea bine cand mai adormea cate putin. A privit in jur confuz, iar cand a dat cu ochii de mine a revenit la realitate. Tristetea i-a revenit in ochi in timp ce s-a aplecat si m-a sarutat scurt.
S-a ridicat de pe scaun, a privit scurt in hol apoi a revenit in salon si s-a apropiat de ferestra. Si-a scos pachetul de tigari din buzunar, a scos una dar s-a oprit privind spre mine. A ramas de neclintit cateva minute bune, intr-un final aruncand pachetul pe geam cu o miscare extrem de brusca si de nervoasa.
- Matt ..
Am incercat sa il ating a suta oara, dar era in zadar. Am simtit cum frica ma cuprinde cand piciorul lui a facut contact cu pervazul ferestrei, urmat de-al doilea acum fiind in picioare in dreptul geamului.
- Mathias, nu. Te rog, asculta-ma. Stiu ca ma auzi, stiu ca poti!
- Ti-am dat timp Zoey, spune slab vantul ciufulindu-i parul.
- Stiu, si vreau sa ma intorc. Chiar vreau, dar nu stiu cum, spun cu vocea infundata de lacrimi constienta ca nu aude nimic. Chiar nu stiu cum..
- Iarta-ma, dar eu aici fara tine nu pot.
Am facut ochii mari si respiratia mi s-a oprit cand am vazut ca se inclina usor pe fata. Am tipat cat m-au tinut puterile iar in urmatoarea fractiune de secunda am simtit cum tocmai cazusem din cer si ma lovisem de pamant.
Am auzit ecoul tipatului meu in tot salonul, iar Mathias privind socat spre mine inca pe pervazul geamului. Sentimentul era atat de puternic incat respiratia mea era extrem de rapida, simtind cum obrajii imi sunt inundati de lacrimi.
- Am crezut ca ai murit, am crezut ca ai murit, continui sa repet in timp ce misc din cap negativ.
A sarit de pe margine, si s-a pus in genunchi langa pat prinzandu-ma de mana.
- Zo. Ma auzi? Te doare ceva? Esti bine?
- Era sa te pierd ..
Am inchis ochii o secunda lasand si mai multe lacrimi sa alunece.
- Era sa ne pierdem reciproc, blondo.
Buna tuturor! Off, nu stiu cum sa incep, mi-e putin rusine ce e drept fata de voi. Putin mai mult. A trecut o luna si de cand v-am cam lasat amanet. Imi cer scuze, stiu ca nu rezolva multe dar e mereu un inceput. O sa gasesc o modalitate sa ma revansez, promit. Sper ca v-a placut si ca nu mi-am iesit din mana si abia astept sa va aud parerile. ♥♥ XoXo