- Trebuie sa ies de aici .. imi vreau copii inapoi, soptesc in timp ce priveam spre aglomeratia de delicventi de pe terenul principal.
Toti vorbeau intre ei si faceau diferite actiuni, sub cerul atat de senin ca nu se zarea vreo urma de nor. Daca eliminai partea cu scoala de corectie, si ca sunt niste mici criminali, imaginea arata chiar dragut.
O persoana tocmai sarise peste banca pe care stateam, alergand cat o tineau picioarele. M-am incruntat urmarind-o cu privirea si am ramas cu gura cascata cand am vazut ca s-a urcat in primul copac doar printr-o saritura si cateva miscari. Gardienii au trecut si ei pe langa mine, si s-au oprit la baza copacului privind spre varf, unde am zambit cand i-am vazut fata lui Sisi. Era rosie in obraji ceea ce o prindea foarte bine la parul blond pe care il avea si avea un zambet de batjocora, urcand tot mai sus.
- Castello, coboara imediat. Nu ai unde sa fugi!
- Se pare ca am unde. Urca aici si obliga-ma.
- Esti ca un mic sobolan, o sa ti se faca tie foame si atunci o sa cobori.
- Si ce ai de gand sa imi faci? intreaba sarcastica ridicand din sprancene.
Mi-am dus mana la ceafa, si am ras scurt. Copilul asta imi amintea perfect de mine. Si abia o cunosc de o zi. M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre gardieni.
- Rezolv eu de aici.
- Tu cine naiba esti?
- Zoey Johnson, incantata, spun mijind ochii nervoasa la tonul lui si intinzand mana ironic.
- Ne cerem scuze domnisoara. Nu am stiut..
Am privit in pamant la apelativul de domnisoara si am strans din dinti. Am asteptat sa plece apoi am privit in sus.
- Poti sa cobori, te vor lasa in pace.
- Nu am nevoie de ajutor.
- Iti eram datoare oricum.
- Nu, nu imi erai. Pot sa imi rezolv singura problemele.
M-a privit serioasa, apoi si-a lasat tot corpul sa cada atarnand acum doar de o creanga, cu mainile. A ramas asa cateva secunde, apoi a dat drumul la ramura si a aterizat ghemuit. S-a ridicat si a trecut pe langa mine fara sa mai zica ceva, observand ca glezna ei dreapta schiopata putin.
- Te-ai ranit.
- Nu-mi spune ca esti si doctor.
- Incercam doar sa te ajut.
- Ce parte nu intelegi? Nu am nevoie de nimeni.
A vrut din nou sa plece dar nu m-am putut abtine, urmatoarea intrebare iesind inainte sa o gandesc.
- Auzi, care e problema ta?
- Niciuna. Doar ca nu am nevoie de o mama.
M-am incruntat usor incercand sa vad ceva in ochii ei dar nu am deslusit nimic.
- Ba sigur ca ai nevoie .. toti avem nevoie.
- A ta stie ca esti aici?
- A murit cand eram mica.
- Si tatal tau?
Grea intrebare. Tatal meu, nu era defapt tatal meu adevarat. Si chiar si cel adevarat, nu stiu pe unde era in lumea asta..
- Si el a murit.
- Frati, surori?
Din nou m-am blocat. Pe unde o fi Adam?
- Sunt singura. Doar eu si unchiul meu, care mi-a fost de toate.
Am privit din nou spre ea asteptand o consolare cum am avut din partea tuturor, sau macar o privire incarcata de mila dar tot ce a facut a fost sa imi intoarca spatele.
- Esti data naibii.
Sunt .. ce? Ce a fost asta? M-am uitat in urma ei pana a disparut la primul colt, ramanand plina de semne de intrebare.
- Hei tipa noua, ia uite aici!
Selena a aparut de nicaieri, aproape daramandu-ma cand a sarit in spatele meu si mi-a lipit o foaie de fata. I-am luat-o din mana si am privit-o atent sa vad despre ce era vorba in timp ce blonda inca era cocotata in spatele meu.
- O petrecere mascata?
- E cea mai tare idee din istorie. Asta cu siguranta e cea mai unica scoala de corectie din lume. Adica, eu una ma simt ca intr-o tabara nu ca la inchisoare. Atata timp cat respecti regulile pe aici.
Am ramas cu privirea in gol, cuvintele ei ajungand departe in mintea mea. Avea dreptate. Scoala de corectie de-a lungul timpului a evoluat atat de mult incat a ajuns de nerecunoscut. Era un club secret la subsol, uniformele au disparut, aveau voie cu mobile, am inaugurat o pista de masini si am permis cursele iar mancarea era mai buna ca in spitale. As fi putut foarte bine sa imi deschid o tabara construita dupa tema unei scoli de corectie, si as fi scos si mai multi bani.
- Ce crezi despre asta?
- Hm? spun tresarind usor si lasand-o sa alunece de pe spatele meu ca sa o pot privi.
- Am mastile perfecte.
- Nu merg.
- De ce? Baietii chiar vor sa fii prezenta. Esti misto.
Misto? De cand foloseste Selena cuvinte ca astea?
- Pai eu ..
Ochii mi-au alunecat peste umarul ei unde brunetul iesise din sala de sport. L-am fixat si inima mi s-a facut cat un purice. Imi era atat de dor de el, si nu imi venea sa cred ca il privesc cum o tine pe alta de mana. Viata mea fara Mathias nu avea rost, si nu aveam de gand sa plec de aici pana nu il faceam al meu din nou.
- Accept. Arata-mi ce ai, spun hotarata spre Selena in momentul in care ochii lui intunecati i-au intalnit pe ai mei.
*Luca*
- Cam atat pentru astazi. Ne vedem maine si nu uitati de eseu.
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am indesat caietul in rucsac. Am privit in jur, vazand ca Mia inca era in ultima banca, completandu-si ultimele notite. Am zambit subtil, asteptand ca toti sa paraseasca incaperea.
Am auzit scaunul scartaind, si am numarat pasii ridicandu-ma din banca mea la fix ca umarul meu sa o loveasca, foile din mana sa cazand la picioarele mele.
- Oh Doamne, iarta-ma. Eram atat de concentrat si nu te-am auzit..
M-am aplecat odata cu ea sa strangem notitele ce au ajuns pe podea.
- E in regula, multumesc ca ma ajuti.
- Normal, a fost numai vina mea.
Am zambit viclean in timp ce privirea ei era in pamant. Am strans tot si i le-am inapoiat, ramanand tacuti fara sa mai zicem ceva.
- Stii, ma intrebam daca poti sa .. ma ajuti la biologie. Nu stau foarte bine la asta.
- Dar .. esti cel mai bun din clasa la materia asta.
La naiba, Luca!
- Da. Pentru ca .. vezi tu, copiez.
Am strans din dinti la propria minciuna, atat de slaba ca pana si curcile ar fi ras.
- Ce dureaza atat, Mia?
M-am intors spre usa, unde Kyle, prietenul ei statea cu bratele incrucisate la piept. Era mai mare cu doi ani ca mine, dar nu ma durea nici la portbagaj. Nici de asta nici ca era iubitul Miei.
- Ne mai vedem, Luca.
Soapta ei a fost atat de joasa ca abia am auzit-o. Se aud zvonuri in liceu cum ca nu e tratata foarte dragut, dar nu le-am crezut pana acum cateva zile cand am vazut o usoara cearta intre ei, iar Kyle a bruscat-o si aproape a facut-o sa planga.
Mia era o tipa extrem de draguta. Genul de fata fragila, care iti e teama sa nu se sparga in cioburi daca o scapi din ochi. Avea un par ciocolatiu deschis, si cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata.
Am expirat nervos de ceea ce urma sa fac, dar in ultimul moment am prins-o de brat iar ea s-a intors spre mine surprinsa.
- Daca ai probleme, te rog suna-ma.
M-am uitat la ea cat de serios am putut, imediat ce i-am soptit cat de incet am putut. Pentru o secunda ceva ce nu pot sa explic i-a traversat chipul, si avea intentia sa imi spuna dar a fost smulsa brusc si impinsa spre iesire.
- Daca o mai atingi, te calc in picioare plodule.
- Eu zic sa te calmezi.
- Eu zic ca nu ai niciun drept sa imi spui ce sa fac.
- Eu sunt Blake, cam am dreptul sa fac ce vreau.
- Crezi ca daca ma-ta e nu stiu ce sef in politie, o sa ma intimidezi?
- Oh Doamne, fata ta chiar ma implora s-o mut la spate, spun ironic din ce in ce mai nervos.
- Ai grija ce faci, te vede mami de sus. Din cate am auzit prin liceu, si-a luat somnul vietii nu?
Am zambit simtind cum ultima picatura a umplut paharul, ba mai mult, l-a facut sa dea si pe alaturi. Mi-am strans pumnii cat de tare am putut, incercand sa nu fac vreo prostie.
- Nu o sa-ti fac jocul, spun si dau sa trec dar incepe din nou sa vorbeasca.
- Stiai ca sora-ta se plimba cu motorul la 13 ani? Adica, asta da educatie. In ritmul asta o sa ajunga ca maica-sa prin adolescenta.
Mi-am dat odata cu mana dreapta peste fata incercand din nou sa ma calmez dar deja era prea mult. Am ramas cateva secunde tacut, apoi m-am intors brusc si l-am lovit cu pumnul in plina fata, atat de tare incat l-am scuturat la sfarsit.
Kyle si-a dus repede mana la nasul care ii sangera, privindu-ma surprins si furios de pe jos.
- Sa incercam din nou. Eu sunt Blake. Iar tu? Nimeni.
Am zambit satisfacut si mi-am luat rucsacul apoi am parasit sala de clasa.
*Zoey*
Chiar imi lipsea sa port rochii scurte. De cand cu rutina din viata mea, am uitat si cum sa ma mai ocup de mine. M-am privit ultima data in oglinda, apoi am adaugat ultimul detaliu.
Masca neagra din dantela brodata cu pietre pretioase imi ascundea suficient de mult infatisarea, asa ca am zambit la propria reflexie fara sa vreau.
- Nu mi-ai zis de unde ai mastile.
- Le-am imprumutat, spune Selena scurt dar am observat micul chicot ceea ce insemna cu totul alt raspuns.
- Mergem? intreb nerabdatoare.
- Da, cred ca deja a inceput, continua si isi leaga si ea masca la spate, sub cocul ce ii venea perfect.
Nu era genul de bal mascat, cu rochii lungi si sampanie. Era o petrecere de adolescenti, cu haine prea scurte si cu vodka si energizante. Doar ca am adaugat mastile.
Am iesit iar la scurt timp ne-am intalnit si cu Jeff si Mason apoi am pornit impreuna spre Subsol. Am coborat scara si atmosfera era la fel cum mi-o aminteam, cu mirosuri combinate, cu dansuri mult prea detaliate si cu muzica ce zguduia locul.
M-am dus la bar si am ras cand am vazut ca pana si cei care serveau purtau masti. Nu eram sigura de comanda mea, asa ca am inceput cu un shot. L-am dat imediat peste cap, la fix sa vad o tipa cu forme cum urca pe o masa cu un microfon in mana.
- Ma bucur ca ati ajuns la acest eveniment privat. Tot ce vreau e sa petrecem pana dimineata, si sa nu va faceti griji pentru ca avem oameni afara ce ne vor anunta in caz de orice.
Lumea a aplaudat, si le-am urmat exemplul pentru ca bateam la ochi.
- Si acum, evenimentul principal al noptii. As vrea ca toate multumirile sa mearga la Mathias Blake, cel care a infiintat si finantat aceasta petrecere. La multi ani, iubire !
Am ramas cu gura cascata, privind-o pe tipa ce am realizat ca e Kyra, cum se dadea jos de pe masa. Nu stiam ce ma uimea mai mult. Faptul ca nu am stiut ca e ziua lui Matt, faptul ca arata genial cu o masca perfect ca a mea dar fara dantela si brizbrizuri sau ca Kyra e mai grasa ca un porc in dimensiunea asta.
- La naiba!
- S-a intamplat ceva? intreaba Selena.
- De unde pot cumpara cateva bomboane?
- Ohh, baietii au tot timpul mai ales la o petrecere. Nu stiu, ia-te si tu dupa fata.
Blonda a disparut printre ceilalti dansand, lasandu-ma singura. Am scanat multimea, dar la o petrecere mascata sigur pot sa ma iau dupa fata.
Cineva m-a batut pe umar, si m-am intors observand ca barmanul se holba la mine. Am ridicat din sprancene, sa spuna odata ce vrea. Si-a dus mana la spatele blugilor si s-a aplecat peste bar la urechea mea.
- Iti da filme puternice cateva minute, si apoi te lasa fara energie.
Nu intelegeam ce zice pana cand un pliculet mi-a atins palma si m-am uitat confuza cand la el cand la barman.
- Cat face?
- E din partea casei iubire. Distractie placuta.
- Scuza-ma, ai din intamplare un foarfece pe aici?
S-a uitat pe sub bar si spre norocul meu a gasit ce aveam nevoie. I-am zambit si i-am spus ca il voi aduce inapoi apoi m-am indreptat spre baie. Am intrat intr-una dintre cabine si m-am dezbracat de rochie, apoi am ai taiat din ea, facand-o mult prea scurta. O sa o platesc daca Selena intreaba de ea.
M-am imbracat inapoi si am iesit apoi am inapoiat foarfecele. Mi-am calculat toate miscarile, si am pornit la atac. Am inceput sa dansez, apropiindu-ma de masa brunetului cate putin pana cand am considerat ca era timpul sa trec la prima faza.
M-am prefacut ca m-am dezechilibrat, cazand atat peste el cat si peste Kyra, in acelasi timp avand plicul desfacut in mana si varsand totul din el in paharul blondei. Si totul intr-o fractiune de secunda pana sa fiu pusa inapoi pe picioare de Mathias.
- Ce naiba e cu tine cretino?
- Uite cine vorbea .. soptesc pentru mine.
- Ce-ai spus?
- Ca sunt atat de beata .. imi pare atat de rau, jur ca nu se va mai intampla!
- Sper. Hai tai-o de aici.
Mi-am dat ochii peste cap si am scos limba cand m-am intors cu spatele din cauza teatrului ieftin pe care l-am jucat. Idiotul.
Am ramas prin preajma pana cand am vazut ca Kyra isi duce mainile la tample. I-a spus ceva lui Mathias la ureche, apoi a disparut in camera din spate. Am zambit si m-am apropiat din nou subtil de masa, apoi mi-am lasat telefonul sa imi cada. Spre norocul meu fara sa pateasca ceva.
M-am aplecat fara sa imi indoi genunchii, spre podea pentru a-l ridica, privelistea fiind exclusiva si fix spre Mathias. Poate ca eram in alta dimensiune, sau lume, dar brunetul nu se poate abtine nici daca ar fi pe alta planeta.
Am vazut cum a ridicat subtil dintr-o spranceana, in timp ce sorbea din pahar. M-am intors, incercand sa imi continui planul fara sa stiu ca isi va face efectul atat de repede. Cineva m-a prins de brat si m-a obligat practic sa iau loc pe canapea, langa brunet.
- Eu sunt Mathias, iar tu esti ..
La naiba. Nu puteam sa ii spun cine sunt. Ar fi iesit extrem de rau.
- La dispozitia ta.
Am vazut o usoara uimire pe fata lui, dar a zambit in final. S-a ridicat si mi-a facut semn si mie. Am iesit din Subsol, si puteam sa vad ca ne indreptam spre aripa cu camerele baietilor. Mi-am inghitit nodul din gat, in timp ce priveam spre mainile noastre impreunate.
Am ajuns in camera lui nerabdatoare sa ii simt odata buzele. M-a impins brusc in perete, dar in loc sa ma sarute, mi-a smuls masca cu o mana, privindu-ma furios.
- De ce mi-ai drogat iubita? Ce urmaresti, Johnson?
- Cum ai .. incerc sa intreb gatuita de emotii.
- Tu chiar ma crezi atat de prost?
M-a tras brusc de langa perete si m-a impins pe pat, ramanand intinsa sub privirea lui neagra.
- Ai cuvantul meu, ca nu iesi de aici pana nu imi spui ce urmaresti.
- Nimic.
- Tu chiar ai chef sa te joci cu nervii mei la ora asta?
L-am privit incercand sa imi reglez bataile inimii. A asteptat cateva secunde si cand a vazut ca nu raspund s-a intors spre dulapul din spatele lui.
- Foarte bine atunci, spune si se intoarce din nou spre mine cu un cutit in mana.
- N-nu, nu mi-ai face rau..
- De ce nu? intreaba ironic razand. Cine te crezi de ai tu impresia ca nu te-as rani?
- Mathias, sunt indragostita de tine.
M-a privit cu amuzament si a lasat cutitul pe noptiera, apoi s-a lasat la nivelul meu, la marginea patului.
- Ai facut toate astea doar pentru ca vrei sa ti-o trag? Trebuia sa ma intrebi din prima. Chiar ar fi o onoare. Cine ar fi crezut.. nepoata directorului.
- In regula, opreste-te! Nu vreau sa .. ce ai zis tu.
- Atunci ce vrei? Ca nu inteleg.
- Sa fie reciproc.
M-a privit serios putin timp, apoi s-a ridicat inapoi in picioare si a inceput sa rada. Si-a dat de cateva ori cu mana prin par, fara sa se poata opri. Iar eu nu puteam sa imi iau ochii de la el.
- Chiar mi-ai facut noaptea. Esti tare.
- Mathias, eu nu glumeam.
- Gata, e buna doar prima data, dupa e veche.
- Nu e nicio gluma, la naiba cu tine!
Am facut ochii mari cand mi-am dat seama ca mi-am scapat tonul vocii. Matt s-a uitat nervos la mine, si s-a aruncat asupra mea. Am scos un mic tipat dupa care gura mi-a fost acoperita de mana lui uriasa.
- Stii ce, acum imi amintesc ce s-a intamplat in cantina. Si am o afecere pentru tine. Daca imi spui cine mi-a despartit creierii de cap, promit ca nu te omor.
M-am zbatut in prima parte, apoi m-am calmat usor usor.
- Imi spui?
Am dat din cap afirmativ iar palma lui s-a ridicat usor de pe gura mea.
- Mama ta.
Am inceput sa rad ca ultima psihopata, putin si din cauza alcoolului, in timp ce simteam cum mana lui Matt se strange cu putere in jurul bratului meu.
- Sa vezi ce amuzant va deveni, copil schizofrenic, spune extrem de suparat si ma ridica apoi ma impinge spre baie in timp ce eu inca radeam.
*Mathias*
- Selena a gatit creme brulee astazi, stiu ca e desertul tau preferat. Copii vor manca tot daca nu te trezesti.
Mi-am lasat capul sa cada pe pat, fara sa ii dau drumul la mana.
- Hai Zoey.. Gata gluma. Gata lectia ce voiai sa ne-o dai. Gata cu orice ai vrut sa demonstrezi. Intoarce-te iubito.
I-am privit chipul atat de palid, pe care nu am vazut nicio tresarire de zile intregi. Am expirat nervos si am lovit patul cu piciorul fara sa ma pot abtine.
- La dracu, Zoey!
- Buna, tata.
Mi-am lasat umerii sa cada, apoi m-am intors spre usa. Luca tocmai isi ridicase rucsacul mai bine pe umar, apoi a intrat in camera. Am inchis ochii pentru cateva secunde, apoi i-am redeschis oftand.
- Luca, ce-ai facut? intreb usor nervos cand ii vad ranile de pe fata.
- Am cazut la sport.
- Cu capul in pumnul cui?
- Nu vreau sa vorbesc despre asta, tata .. cum se simte?
- Minunat. Danseaza de fericire, nu se vede?
- Imi pare rau..
I-am privit putin expresia. Era obosit, si trist. Scoala toata ziua, dupa vanatai sigur s-a batut ceea ce inseamna ca are si alte probleme, apoi vine aici sa isi vada mama in coma iar eu tip la el. Bravo Matt, premiul pentru tatal anului.
Am facut cativa pasi spre el si l-am imbratisat strans.
- Mie imi pare rau fiule .. simt ca imi pierd mintile curand. Vrei sa imi povestesti ce s-a intamplat? intreb bland cu mana pe umarul lui.
A dat din cap afirmativ si am zambit. S-a asezat la marginea patului dar cand am vrut sa ma asez si eu, Rebecca a intrat ca un fulger pe usa si s-a izbit de pieptul meu. In prima faza nu intelegeam ce se petrece, pana cand am realizat ca plange.
- Soarele meu, ce e? Ce s-a intamplat?
A dat din cap negativ, fara sa imi dea drumul, apoi a vorbit cu vocea inundata de lacrimi.
- Vreau doar sa stau in bratele tale. Stiu ca esti singurul baiat ce nu o sa ma raneasca vreodata.
Am zambit si m-am asezat pe scaun, cu micuta blonda in bratele mele. I-am aruncat o ultima privire lui Zoey, apoi m-am intors spre copii mei.
- E timpul pentru terapie in familie. Tati e tot al vostru. Cine incepe?
Bunaaa! V-am adus un capitol nou la care am lucrat ceva, am avut multa inspiratie si nu ma mai puteam opri. Sper sa fie pe placul vostru. ♥ Mai jos aveti un mic colaj cu copii in caz ca i-ati uitat, dar si cu personajele noi ce apar in liceu alaturi de ei. Am avut dificultati de publicare ce e drept, dar acum au trecut. Va pup si o seara frumoasa. ♥