Jackie era deja in hol cand eu am iesit din lift. Era imbracata pentru antrenament - colanti, bustiera, papuci de alergat - si isi intindea mainile.
"Ce se intampla?" am intrbat-o.
S-a uitat la mine si a zambit cand mi-a auzit vocea. "Mergem sa vedem cladirea Empire State, tii minte?"
"Serios? Pentru ca pare ca ma vei duce pe Planeta Fitness."
"Ma antrenez pentru maraton," a spus de parca asta ar fi explicat orice nelamurire.
"Grozav," am spus ezitant, "dar ce treaba are asta cu Empire State?". Chiar daca am mancat micul dejun aproape acum o ora, aveam o senzatie de gol in stomac. Aveam o presimtire ca deja stiam raspunsul la propria mea intrebare.
"O sa fugim pana acolo." a spus ranjind.
In nici un caz. Asta se presupunea ca ar fi sansa mea sa petrec putin timp singur cu Jackie, nu sa transpir. Daca voiam sa lucrez, ma duceam la sala sa ridic greutati.
"Esti nebuna?" am intrebat. "Asta ne va lua o vesnicie!"
"De fapt, sunt doar doua mile." a spus prinzandu-si parul in coada. "Vom ajunge acolo in cel mult 20 de minute."
"Poate tu vei ajunge in 20." am spus scuturandu-mi capul. "Eu nu m-am antrenat ca tine. Asta o sa ma omoare."
"Haide, Cole. Ce s-a intamplat cu jucatorul de fotbal pe care il cunosteam? S-a umflat putin in timpul facultatii?" a glumit si m-a piscat de burta.
M-am incruntat. "Ba nu." am spus ridicandu-mi tricoul. "Vezi? Tare ca piatra."
"Pai, atunci ar trebui sa poti alerga doua mile." Jackie si-a prins glezna si si-a intins piciorul. "Dupa ce ajungem in varf, m-am gandit sa mergem la restaurantul meu preferat sa punem la loc tot ce am dat jos. Servesc cei mai buni burgeri." A zambit la mine de parca urmam sa facem ceva de-a dreptul uimitor, ca o vacanta sau o intalnire cu celebritatea noastra preferata.
Si chiar daca entuziasmul ei era dragut, pe mine nu ma atragea ideea. "Sunt perfect cu grasimea mea. O sa iau un taxi si o sa mananc burger."
"Oh, haide. Te rog, Cole?". Jackie s-a uitat la mine cu ochii ei frumosi albastri si n-am putut rezista.
"Bine," am mormait. "Dar tu platesti pentru burger."
"De acord."
***
"Cred ca o sa mor," am oftat cand am ajuns in fata celei mai faimoase cladiri din New York. Mi-am pus mainile pe genunchi si am incercat sa-mi recapat suflul. Dumnezeule, a fost un chin de antrenament.
"Oh, haide." a raspuns Jackie. "Nu a fost atat de rau."
Dupa ce am mai luat cateva guri de aer, m-am indreptat. "Spune persoana careia ii place sa alerge." Plamanii mei erau inca in flacari, si simteam ca o sa ma prabusesc.
Ea doar a ras si a deschis usa.
Dupa ce am platit pentru bilete si am asteptat la coada 10 minute, am intrat intr-un lift care trebuia sa ne duca sus. Jackie nu parea sa dea importanta ca suntem transpirati, dar mie imi parea rau pentru oamenii care au intrat cu noi.
"E bine ca am ajuns aici mai devreme." a spus Jackie cand liftul a inceput sa se miste. "In zilele ocupate, trebuie sa astepti ore ca sa urci."
Cursa pana sus a fost rapida, si in mai putin de un minut, usile metalice s-au deschis la etajul 80. Aproape m-am speriat cand Jackie m-a luat de mana si m-a tras printre standurile de cadouri.
"Pe aici," a spus tragandu-ma spre scari.
Am mormait. "Nu m-ai torturat destul?"
"Inceteaza sa mai fii un bebelus."a spus. "Sunt doar 6 seturi de scari, si nu vreau sa astept la rand pentru platoul de observare."
Picioarele mele erau sensibile de la alergare incat cele 6 seturi de scari se simteau ca 60, dar urcatul a meritat. Am pasit afara si am expirat adanc in timp ce ma uitam la priveliste. Soarele era inca sus pe cer iar razele sale luminoase se reflectau pe zgarie-norii orasului.
Amandoi am stat in liniste pentru un minut in timp ce ne uitam in gol spre New York. Chiar daca alergatul a fost un chin, eram fericit ca am facut-o. Ceva despre faptul ca am reusit sa alerg pana aici si sa stau cu Jackie in varf, parea perfect.
"Frumos, nu-mi asa?" a spus Jackie intr-un final.
M-am intors sa ma uit spre ea. Parul ei era lipit de fata, dar zambetul de pe fata ei era radiant. "Da," am raspuns. "Frumos."
"E privelistea mea favorita."
Mi-am luat privirea de la Jackie si m-am intors spre oceanul de cladiri. "Iti aduci aminte privelistea de pe varful dealului de la ferma?"
"Cea de la hambar?"
Am aprobat din cap. "Imi aduce aminte de asta."
"Ce?" a ras Jackie. S-a intors spre mine si si-a ridicat o spranceana de parca eram idiot. "Cum ti se pare ca seamana? Una e de oras, iar cealalta cuprinde mile de teren."
"Da, dar amandoua ma fac sa realizez cat de mic sunt, stii?"
Jackie a clipit. "Wow, niciodata nu m-am gandit la asta."
"Spui asta de parca ai fi surprinsa."
"Nu, dar apreciez momentele tale de profunzime." m-a tachinat.
"Oh, mersi." am spus dandu-mi ochii peste cap.
Ne-am rezemat amandoi de balustrada, umerii nostri atingandu-se, uitandu-ne cum timpul trece pe langa noi. Cand turistii au inceput sa isi faca aparitia, Jackie s-a decis ca e timpul sa plecam.
"Imi e dor de asta." a spus in timp ce ne indreptam spre usa.
"Iti e dor de ce?"
S-a uitat in pamant, parul venindu-i peste fata. "Sa stam impreuna si chestii."
Inima a inceput sa sara in piept. "Si mie."
Pentru un moment ne-am uitat unul la celalalt, fara sa spunem nimic. Soarele i-a luminat fata lui Jackie si nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand in obrajii ei s-a format o culoare roz.
"Mancare?" a spus ea intr-un final rupand tacerea.
"Mancare." am aprobat.
***
Acest loc era numit Fat Freddy's. Era unul dintre acele localuri din anii 60 cu podea de parchet si cabine rosii. Cand ne-am asezat, Jackie nici macar nu s-a uitat in meniu. Ospatarul a venit iar ea a comandat pentru amandoi - cheeseburger cu bacon, cartofi prajiti si shake de ciocolata.
"Dumnezeule." a spus ea o ora mai tarziu. "Cred ca o sa vomit."
Degetele mele au tresarit cand ea a dat farfuria mai in fata. "Deci... nu o sa mai mananci aia?" am aratat spre burger-ul ei pe jumatate mancat.
"Nu. Poti sa-l iei." a ras in timp ce eu m-am intins peste masa si l-am luat. "Ai un al doilea stomac sau ceva? Nu inteleg unde incape atat."
"Oh, sunt plin. Dar e prea bun, asa ca voi mai face loc" am raspuns inainte sa iau o gura enorma de mancare. Dupa ce am terminat tot ce era de mancat, m-am lasat pe spate. "Coma de mancare." am mormait.
"Si eu," a ras.
Am digerat mancarea in liniste pentru un moment inainte ca Jackie sa ma intrebe ceva. "Te-ai distrat la prima ta petrecere din New York?"
"Da, a fost geniala." am raspuns inchizandu-mi ochii. Stresant era un cuvant mai potrivit, dar nu aveam de gand sa recunosc asta.
"Data viitoare te duc in club. Asta facem in mod normal."
Mi-am deschis ochii si mi-am intors capul spre ea. "Cum poti merge in club? Nu ai 21."
Jackie a rosit. "Um," a spus parand rusinata. "Pentru mine anii nu prea conteaza."
"De ce?"
"Pentru ca toata lumea stie cine suntem eu si Sammy." a spus. "Putem merge oriunde."
Mi-am abtinut rasetul. "Deci esti o mica celebritate pe aici, hm?"
"Nu, nu chiar." Jackie parea deranjata asa ca s-a grabit sa schimbe subiectul. "Cine era fata aceea de seara trecuta?"
Wow, Jackie. Eleganta miscare.
"Numele ei e Dana. Lucreaza cu mine." O senzatie ciudata mi s-a format in stomac. Nu voiam sa vorbesc despre Dana cu Jackie. Nu stiam ce sa ii spun sau cum sa ma comport.
"Inteleg." a fost singurul ei raspuns.
"Yup." am raspuns, nestiind ce altceva sa spun. Cum a trecut conversatia noastra de la placut la ciudat in mai putin de o secunda?"
Jackie si-a muscat buza. Apoi, "Deci.. e iubita ta?"
Ochii mei s-au marit. Jackie credea ca Dana e iubita mea? Poate planul lui Brooke de a o face geloasa chiar mergea.
Am inspirat rapid inainte sa incerc sa ma comport cat se putea de normal. "Nu stiu," am spus si am ridicat din umeri. "Vom vedea ce se intampla. Abia ne-am cunoscut."
"Pare draguta." a spus Jackie, dar vocea ei parea stinsa.
Mi-a luat toata puterea sa imi ascund zambetul de placere. "Este, nu-i asa?"
____
Se pare ca autoarea a avut ceva lucruri de facut si nu a avut timp sa termine povestea in septembrie.
Nu a mai zis nimic de perioada in care va veni urmatorul capitol asa ca va rog nu mai intrebati.
Nu scriu chestiile de la sfarsit pentru mine.