- M-ai auzit foarte bine.
- Nu imi poti interzice nimic.
- Ba pot sa iti interzic totul, Rebecca. Esti minor iar eu sunt mama ta.
- Si am drepturile mele.
-Becca ai auzit-o pe mama ta. S-a terminat.
- Ce e gresit cu voi? Nu ati mai vazut copii spioni?
- Sigur ca am vazut, adauga Mathias. In filme si in carti.
- Asta e ce vreau sa fiu in viata. De ce imi taiati aripile?
- Nimeni nu iti taie nimic copile, insa esti prea mica pentru asa ceva. Realizezi cate pericole exista?
-Cred ca am trecut prin cateva, spune si isi da ochii peste cap.
- Iubito, te implor, intelege-ne. Nu putem sa muncim, sa avem gria de casa si Luca si sa fugim dupa tine prin oras de fiecare data cand sari pe geam.
- Nu as mai face asta daca voi m-ati intelege pe mine.
Am simtit cum sangele mi s-a urcat pana in tample si am facut un pas in fata gata sa explodez, insa brunetul m-a vazut la timp si si-a pus un brat in fata mea, oprindu-ma.
- O sa rezolvam noi cazul asta.
- Nu o sa rezolvati nimic pentru ca nu stiti cine e asasinul.
Am ridicat o spranceana si am fixat-o pe micuta blonda cu o privire serioasa.
- Credeam ca ai spus ca Julian e.
- Si tu daca m-ai fi crezut, era deja in arest.
Mi-am ridicat bratele exasperata si mi-am sprijinit fruntea de pieptul lui Mathias in timp ce scanceam de nervi ca un copil.
- Fa ceva.
- In regula. Discutia se incheie aici. Nu ma face sa iau masuri cu tine.
- Nu ma face sa le incalc pe toate.
- Bine, pana aici.
Matt a iesit din camera si in aproximativ doua minute a fost inapoi cu o trusa dotata cu care mai lucra la masini uneori. Ii facea placere sa faca asta decat sa isi cumpere simplu alta noua.
S-a apropiat de fereastra si abia cand Becca a vrut sa il opreasca mi-am dat seama ce se petrece. Sotul meu tocmai ii lipea ferestra cu pistolul cu care imbina piesele la masina.
- Si ce? O sa ma incuiati in camera pur si simplu?
- Pana inveti cum sa te comporti domnisoara, spune Mathias suparat.
- O sa sun la politie.
- Iti formez numarul. Doar asteapta sa imi aduc mobilul din camera, sa nu sune degeaba.
- O sa gasesc o cale de scapare, si nu o sa ma mai gasiti.
- Rebecca Kristen Blake, in viata ta sa nu ne mai ameninti! tip satula de toate, vocea mea spargandu-se intr-un ecou ce a umplut camera.
- Intr-o zi, mama, o sa imi multumiti pentru ce fac acum.
Am vrut din nou sa o contrazic dar o puteam tine asa la nesfarsit. Am lasat-o balta si am iesit impreuna cu Mathias care a blocat toate ferestrele, si a incuiat usa la sfarsit.
- Vino aici! strig spre James cand il vad ca iese somnoros din camera lui.
- Nu o sa ma lovesti, nu?
- Nu e momentul potrivit de glume. Daca te prind ca ai cea mai mica tentativa sa o ajuti pe Becca sa iasa din camera ei, iti promit ca dormi pe pres Bass. M-ai auzit?
A ridicat mainile in semn de predare asa ca doar am trecut pe langa el, inca foarte incordata.
In timp ce coboram scarile, usa de la intrare s-a auzit cum s-a trantit iar din instinct mi-am dus mainile spre arma mea, coborand acum pe o parte si in liniste. Toata lumea e acasa .. nu are cine sa fie la usa principala.
M-am lipit de perete si am continuat pana am ajuns la parter. M-am linistit cateva secunde, apoi am iesit brusc de dupa colt cu arma ridicata, insa am coborat-o extrem de incet cand am vazut cine era.
- Selena?!
Prietena mea mai mereu cu zambetul pe buze, cu parul blond si perfect si cu o stare de spirit de o mie de puncte statea rezemata intr-o parte, aproape deloc, de cuier. Parul ei era in toate partile, incalcit pe alocuri iar cateva suvite stateau rebel lipite una de alta ca si cum cineva ii turnase sirop in cap.
Hainele ii erau sifonate si murdare, iar fata ei era umflata si rosie, semn ca a plans in ultimele zile mai mult ca niciodata. Unul din genunchi tocmai ii cedase si era sa se prabuseasca daca nu ajugeam la ea si o prindeam de coate.
- Ce mama naibii ..
Am privit in stanga, unde Luca si-a dus mainile la gura ca si cum era pe punctul de a tipa, imediat dupa ce a injurat. Am ridicat-o pe Selena in brate, moment in care a lesinat si am trecut cu ea in camera de zi, intanzind-o pe canapea.
- Luca, adu-mi trusa de prim ajutor din camera mea si cheama-l pe tatal tau, ii spun incercand sa nu bag in seama injuratura de mai devreme.
Micul saten a ramas in loc, dand foarte incet din cap negativ, ca si cum nu putea sa creada. Nu ii facea bine deloc sa o vada asa. Tinea enorm de mult la ea.
- Acum Luca, te rog, ii repet mai apasat de data asta.
Parca trezit dintr-un vis, l-am vazut cum a fugit brusc, urcand scarile cu viteza. Mathias si-a facut aparitia imediat dupa cu servieta ce avea un plus rosu pe ea.
- Ce se petrece?
- A aparut brusc in casa, aratand asa. E slabita. Poti sa faci o perfuzie pentru mine?
Brunetul a incuviintat din cap in timp ce eu incercam sa ii curat usor fata umflata si juliturile de pe maini. O priveam si simteam ca stomacul mi se strange din ce in ce mai tare. Ce se petrece? Si unde naiba e Angel? Se presupune ca a plecat cu el, si dupa atatea saptamani se intoarce parca lovita de tren, si fara el.
- Mami?
Am privit spre Luca ce avea o expresie de mila pe chip si statea nemiscat la marginea canapelei unde Selena era intinsa.
- Pot sa raman?
Am privit spre blonda din nou. Arata mai putin murdara iar Matt deja ii bagase perfuzia. M-am ridicat, stand in genunchi langa ea pana acum, si am invelit-o cu o patura pufoasa, apoi i-a facut semn micului saten ca poate veni.
- Ce crezi ca s-a intamplat?
- A fost atacata. O lupta la pamant as spune dupa cum arata.
- Cine si de ce?
- Nu stiu iubire, dar sunt satula pana peste cap de cazul asta. In viata mea nu am intalnit asa ceva.
- Unde e Angel?
- Buna intrebare, spun si imi musc buza din cauza nervilor.
- Ma duc sa verific daca Rebecca are nevoie de ceva.
Am aprobat usor din cap, privind in gol si incercand sa gasesc macar un raspuns la sutele de intrebari din mintea mea. Mi-am scos mobilul si dupa cateva ezitari l-am apelat pe omul pe care il iubeam mai mult decat pe mine.
- Alo?
- Buna unchiule.
- Raza mea de soare. Ce mai faci? Totul e in regula?
- Da. Te-am sunat doar sa iti spun .. multumesc.
- In regula.. ce am mai facut acum?
- Nu, nimic, spun incepand sa rad de el. Nu eram sarcastica. Chiar iti multumesc.
- Pentru ce?
- Pentru tot. Ca nu ai renuntat niciodata la mine chiar daca am ales in locul tau un delicvent cu tatuaje si ifose.
- De asta ne numim parinti, iubito.
- Daca as fi stiut cat de greu iti era atunci. Acum imi dau seama cat de greu iti era sa ma faci sa inteleg ceva cu adevarat rau pentru mine.
- Esti bine draga mea? Pari .. trista.
- Sunt bine, raspund si oftez. Am ajuns doar la momentul ala in care trebuie sa iti multumesc.
- Nu trebuie sa faci asta, serios Zo.
- Ba da. Meriti tot ce e mai bun pentru felul in care m-ai crescut.
A urmat un moment de liniste in care doar ii auzeam respiratia, dupa care a continuat.
- Te iubesc mai mult ca orice copila.
Am zambit simtind cum ochii ma intepau. I-am raspuns cat de repede am putut, dupa care a inchis fiind chemat la o situatie de urgenta in scoala. Cand nu erau situatii de urgenta in scoala aia?
- S-a trezit..
M-am intors spre micul meu baiat care statea in tocul usii. Am mers impreuna cu el pana in camera de zi, unde Selena privea usor panicata pe fereastra.
- Sunt sigura ca se va simti mai bine daca ii dau un pupic.
Luca s-a apropiat atat de incet, iar buzele sale au atins obrazul blondei ca a unui obiect ce era pe cale sa se sparga.
- Tatal tau te cauta mai devreme. Ai face bine sa il cauti.
Satenul a dat din cap si dupa ce a mai aruncat o ultima privire spre Selena s-a facut nevazut in liftul ce ducea la subsolul casei. L-am urmarit cu privirea pana a disparut din raza mea vizuala, iar cand mi-am canalizat atentia inapoi spre prietena mea, mi-am simtit inima cat un purice.
Lacrimi cristaline ii se prelingeau pe obrajii inca umflati. Am luat-o de mana incercand sa nu o intreb nimic inca, insa cu fiecare secunda simteam cum curiozitatea crestea in mine.
- Unde e Angel?
Blonda a tresarit usor dar vizibil la intrebarea mea. Si-a mutut privirea dinspre fereastra la mine, apoi inapoi, cu o viteza atat de inceata ca abia realizai. Am crezut ca nu are de gand sa raspunda, inca avand nevoie de recuperare dupa socul suferit, insa cand m-am ridicat buzele ei s-au departat si a soptit ceva ce m-a facut sa inghet langa canapea.
- Mort.
Bunaaa tuturor! Iar am intarziat, dar stiti de ce :o3 Bai ce dor mi-a fost sa scriu. Facultatea ma distruge. :)) Sper ca v-a placut. ♥♥♥ Nu e foarte lung, dar am incercat sa il fac destul de interesant. Nu stiu cat am reusit. Va imbratisez♥